1,108 matches
-
conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive sub care Cioran se arată, în vreme ce tema integrării seamănă mai degrabă a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
către cei de-acasă, confirmă prea bine intuiția lui Matei Vișniec, că Cioran e omul fără umbră. Din corespondență Ă și din operă Ă deducem chiar că Cioran și-a ucis umbra, adică dublul, fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-un model generic de care nu se poate să nu se țină cont. Este felul lui Cioran de a așeza înstrăinarea și integrarea într-o relație lunecoasă, ca într-o bandă Möbius, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
confirmă prea bine intuiția lui Matei Vișniec, că Cioran e omul fără umbră. Din corespondență Ă și din operă Ă deducem chiar că Cioran și-a ucis umbra, adică dublul, fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-un model generic de care nu se poate să nu se țină cont. Este felul lui Cioran de a așeza înstrăinarea și integrarea într-o relație lunecoasă, ca într-o bandă Möbius, în care eu devine pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o teorie foarte simplă, de care-i vorbește lui Bucur țincu: „orice ființă are valoare prin ceea ce este și nu prin ceea ce face. Că se realizează sau nu, asta-i o chestiune secundară” (13 august 1970 Ă 624). Iată abandonul valah dublat, încă din tinerețe, de neputința de a crede. Cu toate experiențele care păreau să-l angajeze, el îi scria lui Eliade încă din 1935: „Cu adevărat, nu mă pot lega de nimic fără să fac o concesiune ce anulează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
beție, ce se poate întreprinde în acest inavuabil Sud-Est? Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). De fapt, mutându-se la Paris, sincronizându-se, cum spune într-un loc, cu „decadențele acestui oraș” (15 ianuarie 1940 Ă 483), care devine, ca întregul Occident, „un garaj apocaliptic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la istorie și de a o învinge: „Ca de obicei, îi scrie aceluiași destinatar, nu mă pot opri să nu fac reflecțiile de rigoare despre ereditate... Ă ceea ce este o lașitate din partea mea. Dar cel puțin e în stilul fatalismului valah, iar Dinu are, fără îndoială, dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e în stilul fatalismului valah, iar Dinu are, fără îndoială, dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă că orice vid, odată explorat, se metamorfozează într-atât, încât devine opusul său și e sens. Ura de origini Ă care este înainte de toate ură de sine Ă se transformă în prilejul unei restaurări. Îi scrie lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o problemă lipsită de relevanță Ă iar soluția aceasta, a muncii, pe care Cioran o găsește pe cont propriu, e complementară uitării, ieșirii din istorie, trăirii la periferia societății, divagațiilor. Mai exact, identificării cu ceea ce Cioran credea a fi modelul valah. Și mai exact, întoarcerii sale la origini, recuperării umbrei, recunoașterii în fratele geamăn. Nu pot să nu reiau cuvintele lui Cioran: „În cele din urmă, suntem salvați de propriile noastre defecte. Tot a folosit la ceva și originea mea...”. E
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Oricum, nu-i nici o îndoială că, tocmai pentru că e refugiat la Paris, Cioran înțelege ce înseamnă să fii valah și cât de valah este el însuși. Pentru Cioran, tot ce este el are legătură cu faptul de a se fi născut la Rășinari, de a fi trăit în România, de a fi ajuns la Paris. Scrie din Paris, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atent la mine însumi. Tu trebuie să cunoști oroarea de a gândi, frica de a simți înfiripându-se o idee ce apoi sapă carnea și spiritul” (482). Finalmente, n-a făcut decât să se recunoască în propriile origini. Cioran, bunul valah (în sensul de valah nealterat, căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut”. În alt loc, face din limba română substanța propriei viziuni, congenere, asupra lumii: „Cuvântul pământeni mă obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Prin urmare, aici, la Paris, viciul scepticismului proliferează strălucitor: „Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). Altfel zis, cadrul parfumat și frivol oferă pentru un sceptic soluția exhibării de sine, a contemplării în decadență. Parisul nu doar consacră, ci și vindecă, chiar dacă într-un fel care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre emblema soarelui. Corbul încadrat de soare și de lună apare pe stema Țării Românești în cronicile și cărțile de cult din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sau Conștiință și datorie că sună partinic. Dar parcă prea demagogic... Pînă la urmă am decis: îi zicem Elogiu... rațiunii! Falsificăm o operă celebră, dar nu pierdem diplomele... Fetița-fantomă 2010. După ce a venit director la Teatrul din Giurgiu (se numea Valah; el i-a schimbat numele în Tudor Vianu), Mircea M. Ionescu, de care mă leagă o veche și frumoasă prietenie, m-a invitat să montez un spectacol pentru copii. I-am propus trei titluri: după mici discuții, am convenit că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
unde la Marele Consiliu, iau parte și alte căpetenii de haiduci printre care și legendarul sîrb Baba Novac, popularizat prin cîntece și balade. La sfîrșitul convorbirilor avute, Sava Împreună cu ceilalți căpitani de haiduci de față, jură credință și ajutor domnului valah. Sava Își ține cu sfințenie jurămîntul, ba chiar ia parte, la luptele de la Călugăreni, În fruntea haiducilor săi, făcînd minuni de vitejie. Fiind urmărit de turci, Sava nu a mai putut trăi În Serbia, trecînd În țara Românească. Tot pentru fapte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sale ideologice și politice din anii '30, "păcatele" antisemite și criptofasciste din tinerețe, chiar simpatia să jenantă pentru Hitler, toate au făcut ca, mai tarziu, orice convingere să-i pară suspectă. Cioran este convins de lipsă de noroc a "neamului valah", de aceea și vede zadarnica orice încercare de a schimba acest "semn al neîmplinirii". Apartenența la o națiune că sursa a nefericirii este prezentă și la Sábato, care declara că a scris că să nu moară de singurătate într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și acesta primise, cîndva, în tinerețea lui europeană, o carte identică (Rossi o scoate din bibliotecă pentru a-i confirma lui Paul veridicitatea spuselor sale). Imaginea dragonului respectiv (după toate semnele, o hartă simbolică) pare o aluzie la vestitul domnitor valah, Vlad Țepeș, rezonant Apusului modern și sub apelativul, presupus malefic, de "Dracula". Mai precis, harta ar indica, după Rossi, locul mormîntului lui Țepeș, care nu ar fi în Mănăstirea Snagov (de lîngă București), așa cum se știe în general, ci, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trecerea secolelor, acest procent", îi spune Țepeș, cu orgoliu intelectual, profesorului. În plus, lui Rossi i se oferă și fericirea supremă nemurirea. Slujindu-l pe Vlad Dracul, el ar deveni, volens-nolens, un "mort viu" pentru totdeauna. Continuă, persuasiv, maleficul prinț valah: "Vei avea parte de o viață eternă, la care puține ființe pot spera. Ești liber să dispui cum vrei de cea mai strălucită arhivă de felul ei, din cîte există pe fața pămîntului. Opere rare îți stau la dispoziție, opere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale păcatului"), vindecare ("și cu văpaia căldurii sale încălzéște sufletele și inimile céle degerate cătră Dumnezeu"), amintind, dintr-un imaginar creștin atotprezent, sabia de foc a Arhanghelului Mihail. Dincolo de originalitatea imaginilor, trebuie reținută arta nuanței de excepție prin care cărturarul valah, încărcând de fiecare dată metafora cu dublă funcție, de sens contrar, concepe cartea ca pe un farmakon ce, simultan, vindecă și pedepsește, întărește în credință și veștejește păcatul. "Derept aciasta rog pre dumnévoastrî pentru liubovul priimiți aciasta carte spăsitoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
realizări bizantine, atât rușii, cât și slavii de sud-est, împreună cu bulgarii convertiți și-au recunoscut aderența la valorile civilizației bizantine ajunsă la apogeu între secolele al IX-lea-al XI-lea. Nu numai țarii ruși, dar și asăneștii de origine valahă și sârbul Ștefan Dușan au vrut să ajungă conducătorii Bizanțului, între secolele al XII-lea și al XIII-lea, dar nu au reușit. Din mileniul al doilea, intelectualii tot mai numeroși ai Apusului au ajuns în mai multe rânduri să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spune că energicul basileu Vasile al II-lea, bizantin din acel timp, s-a răzbunat prin scoaterea ochilor cu fierul roșu la fiecare sută de oameni, lăsând apoi doar unuia un ochi la circa 14 000 de prizonieri bulgari și valahi. Bizantinii au fost și răzbunători, dar se pare că nu atinseseră cotele de cruzime de astăzi. A doua încercare de salvare a Bizanțului a fost a dinastiei sârbești Nemania, apărută prin 1168. Dintre liderii sârbi, Ștefan Dușan (1331-1355) a atins
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
De aceea, în cele ce urmează vom prezenta câteva fapte istorice (sau presupuse istorice) din viața domnitorului Vlad care au generat controversata legătură cu contele Dracula. * Născut în 1431 în Transilvania, în orașul medieval Sighișoara, prințul Vlad era de origine valahă, nepotul lui Mircea cel Bătrân, unul dintre cele mai renumite personaje istorice ale perioadei medievale românești. Tatăl său, care se numea tot Vlad, era vasalul împăratului Sigismund de Luxemburg, care îi conferise "Ordinul Dragonului", titlu militar și monastic acordat luptătorilor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de călătorie ale lui Antonio Verancsics în principatele române în vre-mea domniei lui Vlad (De Situ Transylvannae, Moldaviae et Transalpine), porecla și numele "Dracula" sunt interpretate diferit. Verancsics face o distincție între moldoveni, cunoscuți sub numele de "dani", și valahi, care se presupunea că purtau numele de "draguli", de la curajosul lor prinț Dragula. "Dragula" ar fi un diminutiv de la "drago", în românește "dragă"75. Ne întrebăm, bineînțeles, dacă Dracula reprezintă ortografierea greșită a lui Dragula, sau dacă voievodul Vlad era
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în privința primeia. Credeți că astăzi mai putem vorbi despre o astfel de distincție? Sigur. Nu la nivelul la care se făcea în secolele XVII-XVIII, sau chiar mai recent. Există însă în continuare câteva lucruri care separă spiritul moldav de spiritul valah. Aceste diferențe se citesc astăzi în atitudinile electorale, în poziția intelectualității. Astfel, intelectualitatea moldavă, ieșeană în particular, este mult mai stabilă și, o să vă mirați, mult mai europeană... Și mai puțin mediatizată... Tocmai din cauza aceasta e mai puțin mediatizată. "Haimanalele
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în Țara Românească totul i se pare mizerabil pe motive foarte întemeiate: "damele fine sînt inaccesibile" și "mă așteaptă examenul de drept"; fiind la vîrsta marilor hotărîri ia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu e deplin decât cu cele ce știu franțuzește") căci o virgină din sobra capitală "s-a cabrat la simpla idee a unei limbi" spre deosebire de o jună franțuzoaică care se pare că a digerat cu grație "porcării fine". În capitala valahă urmează deviza Amor, glorie, bani; deși "în București e foarte greu de lucrat cu damele" a cunoscut o "zână [...] care trebuie să aibă după evaluările mele o bună rentă", arătîndu-se însă interesat și de o damă coaptă, dispusă să "protegeze
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]