KorAP: Find »[drukola/base=valet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...40 >

982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

recunoscută.” TU stai cuminte pe scaun. Mai Întâi de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul filmului. Îți spune ce să faci. Cum să te prefaci... Că ești valet... ... Stai liniștit În cimitir. Cimitirul de locomotive. Ești Încă tânăr, norii curg pe cer, e iulie, curg ca și locomotivele În Încă nescrisele tale scenarii. Bărbatul cu trup atletic țâșnește și, Împins de puternicul resort al setei de răcoare, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

Trebuie să-i scriu. Nu însă aici, acasă. Să mă duc mai bine la Club? Nu, acasă, acasă. Așa ceva, acasă, în cămin. Cămin? Casa mea nu-i cămin. Cămin... Cămin... Mai degrabă scrumieră! Și Augusto se întoarse acasă. II Când valetul îi deschise ușa... Augusto, care era bogat și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Cămin... Cămin... Mai degrabă scrumieră! Și Augusto se întoarse acasă. II Când valetul îi deschise ușa... Augusto, care era bogat și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
era bogat și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el în birou, luă un plic și scrise pe el: „Domnișoarei doña Eugenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă cu plăcere prânzul cel de toate zilele: două ouă prăjite, biftec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
căutării tale, îți iese în întâmpinare? Nu America a pornit în căutarea lui Columb? Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și Augusto se pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei. Auzindu-l strigând, valetul, care se-ntâmpla să trecă pe lângă sufragerie, intră și zise: — M-ați chemat, domnișorule? — Nu, nu pe tine! Da’ ia stai, pe tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
altfel decât îmi spun ceilalți? De ce să nu-i pun Eugeniei alt nume diferit de cel pe care i-l dau ceilalți, de cel pe care i-l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
celălalt, poate chiar contrariul. Femeia își iubește bărbatul doar atâta vreme cât el nu gândește ca ea, adică atâta timp cât gândește. Să vedem acum cinstita pereche conjugală.“ Deseori seara, înainte de a se culca, Antonio obișnuia să joace o partidă de cărți cu Domingo, valetul său, în vreme ce nevasta acestuia, bucătăreasa, contempla jocul. Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-și spună Augusto -. Trebuie să trăiești ca să iubești! Da, și trebuie să iubești ca să trăiești!“ Se ridică din pat ca să-și ia micul dejun. — Cum e vremea, Domingo? — Ca totdeauna, domnișorule. — Vasăzică nici bună, nici rea. — Așa! Asta era teoria valetului, care și le-avea și el pe-ale lui. Augusto se spălă, se pieptănă, se îmbrăcă și se pregăti ca unul ce are deja un obiectiv în viață, debordând de un instinct intim al vieții. Deși melancolic. Ieși pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Când va afla Eugenia, va fi o lovitură puternică pentru rivalul meu! Ce drag îi va fi animăluțul ăsta. Și e drăguț, tare drăguț. Bietul de el, cum îmi mai linge mâna!...“ Adu lapte, Domingo, adu-l repede - îi porunci valetului de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
o să mor... Păi, domnișorule!... Fă ce-ți spun! Domingo se supuse, îi aduse hârtia și călimara, și Augusto scrise: Salamanca. Unamuno. Ați avut câștig de cauză. Am murit. Augusto Pérez — De îndată ce voi muri o trimiți, da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în așa hal pe când încerca să se dezbrace, încât nu izbutea nici să-și apuce hainele ca să și le scoată. — Dezbracă-mă tu! - îi spuse lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ale vieții gândirii acest tute! Căci problema vieții constă în a ști să profiți de hazard, în a ști cum să faci pentru a nu ți se „cânta cele patruzeci de puncte“, dacă n-ai careu de regi sau de valeți, sau a le cânta tu când ți le servește întâmplarea. Ce bine zice Montesinos în Quijote: „Răbdare și să tăiem cărțile“! Maximă cum nu se poate mai profundă a înțelepciunii quijotești! Răbdare și să tăiem cărțile! Exact asta fac eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
1946-1950) etc. Joc de cărți spaniol extrem de răspândit și cunoscut mai multe variante, în care se indică o culoare ca „triumf“ și câștigă - sau „cântă“ - jucătorul care obține cel mai mare punctaj sau reunește cei patru regi sau cei patru valeți. De aici expresia cantar a uno las cuarenta, lit. „a anunța realizarea celor patruzeci de puncte“ sau, fig., „a spune cuiva verde-n față, a certa pe cineva cu severitate, a lua la refec“. Expresia apare în Don Quijote, II, 23

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

pentru că știa cât de dependent de el era bătrânul filfizon, mai ales acum, că sănătatea Îi era atât de șubredă, și nu voia să pară nerecunoscător față de cel care Îl luase sub acoperișul său și Îl instruise pentru a deveni valetul unui gentleman, călătorind pretutindeni În Anglia, stând În casele cele mai mari din țară, dar și din Scoția, Irlanda și America, și mergând Întotdeauna În același vagon de tren, nu cu bilete separate, la clasa Întâi și a treia, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
favorul. La urma urmelor, În 1913, Edith plătise cu generozitate pe cineva să se Îngrijească de mama bolnavă a lui Minnie Kidd, care locuia la Hastings, pentru ca Kidd să poată continua să Îl Îngrijească pe el, și Îi Împrumutase propriul valet când Burges Noakes plecase pe front, un an mai târziu. Theodora, care abia dacă o zărise trecător pe Edith Wharton În trecut, de cele mai multe ori În mașină, sosind sau plecând de la Lamb House Într-un nor de praf și gaze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Relația lor fusese la Început una competitivă, caracterizată de glume și tachinerii, ca Între o soră mai mare și un frate mai mic. În anii care urmaseră Însă, dl James Începuse să Îl educe pe Burgess pentru a-i deveni valet - Îi cumpărase costume de haine, Îl Învățase să Îl bărbierească, să Îi aleagă și să Îi Împacheteze lucrurile când pleca În străinătate, Îi dăduse cărți de citit care să Îi Îmbogățească mintea și Îl scutise de sarcinile mai neplăcute de pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
său bolnav și cu dna James, Burgess Îl Însoți, iar când se Întoarse, câteva luni mai târziu, era un om de lume, corect și sigur pe tot ce făcea și, Într-un fel, mai chipeș. Deveni practic și majordom, și valet, recunoscut tacit ca mai-mare peste servitori. Minnie Îl admira și se străduia permanent să Îl impresioneze prin munca ei, dar nu Înțelese că Îl iubgea până ce acesta nu plecă să se Înroleze În Batalionul 55 al Gărzii Regale din Sussex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
ieșea din apartament. Smith avea să o scoată la plimbare mai târziu. Traversă Kensington Gardens și apoi parcul spre Piccadilly, Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o dimineață cenușie și rece, cu un vânt mușcător, după cum Îi promisese valetul, dar mișcarea Îi făcea plăcere. Serpentina era acoperită cu gheață, care Însă era subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Smith, vârându-și un șervet mare În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu cu gesturi Înflorite, balansând carafa Într-un arc de cerc larg Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În oglindă. — Nu e nevoie să mă așteptați, Smith, spuse el. Mă Întorc foarte târziu. — Foarte bine, domnule. — Atunci, o seară bună. — O seară bună, domnule, Îi răspunse valetul, ținând deschisă ușa apartamentului. Sper că va fi una cât se poate de plăcută. [Acum, toate locurile de la galerie și din ultimele rânduri ale sălii erau ocupate, iar stalurile Începeau să se umple. Așezat pe rândul J, tânărul critic de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le așază pe căprării pe masă. Dar nu știu dacă mai am norocul să dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

cărți, pentru a le juca una câte una și a face levate, pe care le câștigă persoana cu cartea cea mai mare sau care izbutește să-și convingă adversarii că ar avea-o. Ordinea valorilor este as, trei, doi, rege, valet, damă și alte numere. Pentru mărirea mizei trebuie să ai două cărți de aceeași culoare. Cu trei astfel de cărți se face o floare, superioară ca valoare oricărei mize mărite. Tuco. Sos de roșii gros, preparat cu carne și diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că în timp ce eu înghețam în frigul de martie, James petrecea într-o stațiune costisitoare din Caraibe, unde avea paisprezece valeți, o piscină personală, iar aerul era parfumat cu flori de frangipani. Habar n-aveam cum arătau florile de frangipani. Știam numai că apăreau cu regularitate în cadrul scenariilor de acest gen. „Of, Doamne“, m-am gândit înghițind în sec. Cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]