1,371 matches
-
În care la pagina 28 chiar era un articol despre incendiu, care suna cam așa: Cu câteva minute înainte de închiderea ediției ne-a parvenit următoarea veste: arde România! Incendiul a fost constatat în jurul orei 5 AM de către un grup de vameși unguri. Aceștia au alertat pompierii din România, care, nedispunând de mijloacele necesare, n-au avut ce face și au privit cu mâinile în șolduri mărețul și îngrozitorul spectacol. Primele cercetări ale poliției Române au dus la concluzia că incendiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Hai, fugi, a râs hamalul. Le-am mulțumit amândurora și m-am îndreptat grăbită spre vamă. Am trecut prin tunel în viteză împreună cu căruciorul, copilul și bagajele regăsite. Mi s-a strâns inima când am fost oprită de unul dintre vameși. Încet, încet, a zis. Unde arde? Ai ceva de declarat? Nu. —Ce-ai acolo? Un copil. —Copilul tău? — Da, e copilul meu. Aproape că mi-a stat inima în loc. Nu-i spusesem lui James că plec. Dar oare bănuise c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bănuise c-aveam să mă duc în Dublin? Oare declarase la poliție c-am răpit copilul? Oare toate porturile și aeroporturile erau supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul. Nu mi-am făcut decât meseria. Era plăcut să fiu din nou acasă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Am ieșit grăbită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cartea sa, bogată în sugestii, pășește pragul „tinereții fără bătrânețe”, căci tinerețea nu are vârstă. În loc de încheiere vă ofer o dedicație eminesciană și anume lapidara poezie ,,Se bate miezul nopții...” ,, Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă neclintita limbă.” Cu venerație, Prof.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Sao, vă va Întâmpina la graniță. La vama chineză, Lulu le arătă polițiștilor În uniforme pașapoartele și documentele. Paznici Înarmați Îi supravegheau Îndeaproape. După zece minute de verificări și ștampilări, toate astea cu o atitudine autoritară și plină de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet Înapoi. După o jumătate de kilometru, autocarul se opri În fața unei porți mari, albe. —Curând Îmi voi lua la revedere, spuse Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Kjau, sau domnul Joe, cum Îi spuneau prietenii mei, coborî și el să fumeze o țigară de foi. Cei din cocioaba unde se afla sediul autorității vamale și pentru emigrări Îl tratară pe Walter, compatriotul lor, cu suspiciune. Dar toți vameșii, de oriunde ar fi, se poartă așa. Nu te Întâmpină niciodată zâmbind și nu-ți urează ședere plăcută. Numele și adresa fiecăruia dintre cei doisprezece turiști au fost comparate literă cu literă cu cele de pe documentele aprobate Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
89, aflase că sunt pe cale de dispariție, o rugase pe mama ei să-i aducă din America. Doamna Dinu coborâse la aeroport cu o întreagă încărcătură, de toate mărimile și culorile: și verzi, și galbene, și negre-putred. Se minunaseră și vameșii: toți călătorii îngrămădeau în țară televizoare, combine, frigidere, aparate de fotografiat; numai unul aterizase cu banane, într-o ladă cât un geamantan. Cât despre foenuri, Maria le schimba în fiecare an, comanda și cataloage speciale de la magazine și edituri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pulovere și pe Domnul Pumpi. Domnul Pumpi era un urs gri, adus din Germania, cu-o cicatrice cusută pe burtă. Avea doi ochi mici și negri, ca două afine, și niște lăboanțe compacte, plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii austrieci, să verifice dacă nu e umplut cu heroină. Când lipseam de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-am ajutat și pe ei. În afară de valijoara și servieta lui Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când întrebai la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai ales, trening; riscai să-ți răscolească vameșii toate bagajele sau, mai rău, să te dea jos din tren. Mai trebuia să fii bărbierit și să răspunzi politicos la întrebări, dar asta o știa toată lumea. „Toți în aceeași cușetă. Cu Mihnea o să ne fie mai greu...“ „Da’ de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
compatrioții noștri mai doseau lingurițe, solnițe, pliculețe cu ketchup și muștar; norocoșii le ciupeau și din avion. Dispărea totul, ca la hotel. De frică, ungurii și-austriecii înlocuiseră tacâmurile de la vagonul-restaurant cu unele de plastic; degeaba, se evaporaseră și alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fim îndatorați? Dimineața, ne-am trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la mine ca la un vechi dușman, iar Maria mi-a sărit în brațe cu cea mai mare deznădejde: „N-am închis un ochi! M-au terminat vameșii ăștia!“ Am strâns-o afectuos la piept. Orarul controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unei razii, mă uitasem fix la o pereche de grăniceri. Împânziseră peronul de Germania, veneam de la Köln cu Thalys-ul, de la ai mei. Linia semăna cu un filtru de metrou, când îți controlează biletele și n-ai pe unde să scapi. Vameșii stăteau braț la braț, se dădeau la o parte numai pentru cei care păreau în regulă. Trei sferturi din tren trecuse așa; mai rămăsesm eu, Maria și niște pakistanezi. Doi grăniceri, un bărbat și-o femeie, ne aleseseră pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ramurile administrației publice și toate locurile se ocupă, fără nici o escepție, de cătră amici, rude, partizani și coreligionari politici ai ministerului dominant, indiferent daca posed sau nu cunoștințele și esperiența necesară posturilor lor. Prin mijloacele mele pot deveni inspector financiar, vameș, silvicultor, judecător de pace, prefect de poliție. Deputatul meu, tovarăș și votator al guvernului, îngrijește ca copiii mei să capete burse sau cel puțin ajutoare pentru studii, îngrijește ca să nu le vie ordinele de mobilizare sau printr-un motiv oarecare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
perspectivelor narative (modelul este cel al romanului-mozaic, cum mărturisește autorul), atmosfera crepusculară, hipnotică, încărcată de o „poezie a decadenței umane” (I. Negoițescu), specifică acestui roman al „ultimilor” descendenți ai lumii vechi („burghezo-moșierești”) este unică în proza lui N. Trilogia Somnul vameșului (1981), care cuprinde romane publicate anterior - Fără vâsle (1972), Noaptea (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Grădina Icoanei (1977) -, continuă tema nevinovatului vinovat, descendent al lumii vechi și purtător al stigmatului trecutului. Scriitorul exersează mijloace stilistice total diferite însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
caracterele și se prefigurează, în fond, condiția omului. EUGEN SIMION SCRIERI: Ultimii, București, 1970; Fără vâsle, București, 1972; Noaptea, București, 1974; Grădina Icoanei, București, 1977; Zile de nisip, București, 1979; ed. (Crime de sable), tr. Alain Paruit, Paris, 1989; Somnul vameșului, I-III, pref. Nicolae Manolescu, postfața autorului, București, 1981; Le Second Messager, tr. Alain Paruit, Paris, 1985; ed. (Al doilea mesager), București, 1991; Îmblânzitorul de lupi, București, 1991; ed. (Le Dompteur de loups), tr. Alain Paruit, Paris, 1994; Oratoriu pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
tău. Ipocrizie acceptată de toată lumea. (Notiță scrisă inițial pe o filă de agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită: nu fusesem controlați de vameși la trecerea în Elveția, așa că rezervele de porc, rachiu și alte bunătăți românești au scăpat neatinse. Iar de la vamă la autogara din Zürich, unde te așteaptă rudele, mai este doar o oră și jumătate de drum.) În această după-amiază lucrez
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
genunchi, cu mâinile ridicate deasupra capului în lumina crudă, de sală de autopsie, a posturilor de frontieră la ora două din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de călători arși de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și igienicul aeroport din Geneva. În mod miraculos, pentru prima oară de când mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul care sunt, veșnic umilit prin vămi, obișnuit cu controale absurde și neașteptate, are totuși o tresărire de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul care sunt, veșnic umilit prin vămi, obișnuit cu controale absurde și neașteptate, are totuși o tresărire de satisfacție. Intrăm în normalitate, sau doar am avut ocazia să întâlnesc un vameș neglijent? Nu am încă exercițiul binelui și al normalitații. Primul contact cu Geneva, după aproape un an de zile de absență, este greu de descris. Încerc o stranie senzație: pe de-o parte, mă găsesc într-un oraș care îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și ceară, sau nu duce cai buni de țară”. Se mai preciza în acest privilegiu ca, atunci când liovenii vor aduce postavuri sau alte mărfuri „nimenea să nu poată lua de la ei fără bani ori cu puterea, nici măcar un cot, nici vameșii, nici boierii, nici chiar noi înșine; ci când vom avea nevoie fie de postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii ne vom târgui și, după ce vom face plata, vom lua cele ce ne-au trebuit”. Liovenilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nimenea să nu poată lua de la ei fără bani ori cu puterea, nici măcar un cot, nici vameșii, nici boierii, nici chiar noi înșine; ci când vom avea nevoie fie de postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii ne vom târgui și, după ce vom face plata, vom lua cele ce ne-au trebuit”. Liovenilor li se îngăduia să țină o casă în Suceava, după obiceiul neguțătorilor. Am insistat asupra acestui privilegiu pentru că, reproducând o serie de amănunte, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au supus și au fugit la el; acestora le-a cerut să aibă cai, lănci, arcuri, săgeți, scuturi, iar celor pedeștri le-a cerut să aibă lănci și scuturi; în două săptămâni, trebuie să i se înfățișeze”. Domnul a pus vameși și cămărași la ocnele de sare, a stricat instalația portuară de la Coropyecz, a tăiat bărcile, a strâns impozitele și a făcut alt port la Nyesnow (Nizniow), pe Nistru, pe malul dinspre Pocuția, a făcut bucătari la Colomeea ca și la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]