592 matches
-
sfântul a fost îngropat sub ruinele ei. Generalul comandant contele Franz Wallis a ordonat atunci așezarea statuii în Piața Mare."" După amplasarea statuii, sibienii de confesiune luterană au încercat, în repetate rânduri, să deterioreze statuia. Pentru a o proteja de vandali, autoritățile au instalat o pază militară, iar magistratul orașului a emis o ordonanță care interzicea denigrarea, blasfemierea sau insultarea statuii. După cum se observă dintr-o litografie a lui Karl Koller din secolul al XIX-lea, Statuia Sf. Ioan Nepomuk a
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
dar mai ales cu provincia romană Dacia. Deși regiunea a rămas în afara teritoriului cucerit de Imperiul Roman, dacii locali au primit influențele civilizației romane. Datorită poziției mai ferite a Maramureșului, în perioada marilor migrații, dintre triburile de goți, huni, gepizi, vandali și slavi, numai slavii au avut un impact asupra populației locale. Veche regiune românească, "Țara Maramureșului" este atestată documentar pentru prima oară cu acest nume în 1199, în perioada expansiunii ungare în Transilvania. În acea epocă, exista populație românească în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Senez, IV, n. 999, 13 noiembrie 1897. "Un băiat cu viitor", semnat Erics, IV, nr. 1002, 16 noiembrie 1897. "Lăsata secului și guvernul", semnat Erics, IV, nr. 1001,18 noiembrie 1897. "Solidaritatea universală", semnat Șt. Petică, student în matematici ("Jos Vandalii", număr unic), IV, nr. 1011, 28 noiembrie 1897. "Demisia generalului Berindei", semnat Ștefan, IV, nr. 1011, 28 noiembrie 1897. "Duelul Filipescu-Lahovari", semnat Ștefan, IV, nr. 1014, 2 decembrie 1897. "Jefuire oficială", semnat Ștefan, IV, nr. 1015, 3 decembrie 1897. "Întrunirea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
i sunt un popor indigen al Africii de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen (în scrierea tifinağ : Imaziγen). Cuvântul "Berber" apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul "Barbarus" care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au lasat regiunii sudice numele
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
Africii de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen (în scrierea tifinağ : Imaziγen). Cuvântul "Berber" apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul "Barbarus" care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au lasat regiunii sudice numele de Andaluzia), au preluat acest termen de la Romanii din Africa de Nord, apoi l-au transmis arabilor în limba cărora se pronunță "bărbăr
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară "hamitică". În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze. Dinastia Almoravizilor și cea a
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
ale creștinismului. În secolul al V-lea, Hippona a devenit un important focar al creștinismului sub episcopatul Sfântului Augustin, episcop al orașului din 396 până la moartea sa în 430. Moartea Sf. Augustin coincide cu înfrângerea romanilor în regiune, sub loviturile vandalilor și atrofia Hipponei, pe toate nivelurile. În pofida tuturor eforturilor depuse de bizantini, aceștia nu au reușit să redea orașului strălucirea de altădată, deși Hippona era o escală sau un punct de aprovizionare a flotei bizantine. În anul 1035 localitatea a
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan, separat de vandali și condus de regele Goar, a trecut Rinul și s-a stabilit în vestul
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan, separat de vandali și condus de regele Goar, a trecut Rinul și s-a stabilit în vestul Galiei, în zona Orléans și spre peninsula Bretania. Acest trib a participat apoi, alături de forțele mixte conduse de generalul roman Aetius, la luptele cu alianța forțelor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și în 409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea de nord a Tunisiei de astăzi). În următorii
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea de nord a Tunisiei de astăzi). În următorii ani au cucerit insulele Sicilia, Sardinia, Corsica și Baleare. În cei 94 de ani
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din Munții Atlas, era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane. O mare flotă a imperiului roman răsăritean a fost distrusă în 468, iar Roma a fost
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
generalului Belizarie, care a învins armata vandalo-alană în același an, întâi în bătălia de la Ad Decium și apoi definitiv în bătălia de la Ticameron. Regatul vandalo-alan a fost desființat, iar Africa de nord a devenit provincie a Imperiului Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie. O altă ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus. În timpul Perioadei Migrațiilor, , iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau ocupată de mai multe ori. Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți. În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală). Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și a poziției strategice mai puțin importante (fiind controlată de
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
fost elementul care a facilitat decăderea gramaticii vechi a englezei vechi, care a rezultat în crearea englezei medii de prin secolul al XII-lea. Grupa estică de limbi germanice a fost marginalizată de pe la sfârșitul perioadei Marilor Migrații. Burgunzii, goții și vandalii au de venit asimilați din punct de vedere lingvistic de către vecinii lor prin secolul al VII-lea, limba gotică crimeană fiind singura care a persistat până în secolul al XVIII-lea. În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
pentru Galia. În 312, împăratul Constantin cel Mare s-a convertit la creștinism; creștinii, persecutați până atunci, s-au înmulțit. Dar invaziile barbare s-au reluat începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea; la 31 decembrie 406, vandalii, suebii și alanii au trecut Rinul și au traversat Galia până în Spania. La mijlocul secolului al V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]