592 matches
-
tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la noi toți, luminat de camera video a Agentului Ciripel, și spune: — Era și timpul... Nu, nu eram idioți. N-am fi acceptat niciodată să naufragiem dacă aveam să fim într-adevăr izolați de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cineva pe scări sau să-i plesnească apendicele. Așa că tot ce avusesem de hotărât era: ce să aducem într-un singur bagaj. Atelierul ăsta trebuia să aibă apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un bilet în care scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost ce n-am adus. Ducele Vandalilor n-a adus țigări și mestecă în dinți ghemotoace de gumă cu nicotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un bilet în care scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost ce n-am adus. Ducele Vandalilor n-a adus țigări și mestecă în dinți ghemotoace de gumă cu nicotină. Sfântul Fără-Mațe n-a adus pornografie. Contesa Clarviziune și Pețitorul nu și-au adus verighetele. Cum ar spune domnul Whittier, „Ce vă împiedică în lumea de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poți explica. Ai rămas fără fise, așa că le spui adio. 3 În prima săptămână am mâncat filé de vită Wellington, în timp ce Miss America îngenuchea în fața fiecărei clanțe și încerca să descuie închizătoarea cu un cuțit de pictură împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se lăsa de fumat. Și Sfântul Fără-Mațe a făcut scurtă la mână tot încercând să ajungă la orgasm fără vreo fotografie. Pisica Directoarei Tăgadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bani. Eram aceleași fețe - doar de vreo trei ori mai multe, o adevărată gloată - când ne-am întâlnit întâia oară într-o cafenea. Noi: fețele care am ajuns în finală. Chiar și atunci Contesa Clarviziune își purta turbanul caracteristic. Ducele Vandalilor, părul blond prins în coadă de cal. Veriga Lipsă, nasul lung atârnându-i și barba întunecată și sălbatică. Așa cum azi oamenii vorbesc despre Villa Diodati, în viitor vor vorbi despre cafeneaua noastră. Oamenii care nici măcar n-au văzut anunțul vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atunci când îl auzim pe domnul Whittier strigând „Bună dimineața” pe hol. O nouă zi începe când luminile se aprind din nou. Până în dimineața asta. Sora Justițiară strigă: — Încalci o lege a naturii... Aici, fără ferestre, lipsiți de lumina zile, Ducele Vandalilor spune: — Parcă am fi prizonieri pe o stație spațială în stilul Renașterii italiene. Parcă am fi în adâncul apelor, într-un străvechi sumbarin maiaș. Sau în ceea ce Ducele numește o mină de cărbune sau un adăpost antiaerian în stil Ludovic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice cu un cuțit de pâine. Doamna Clark se freacă la ochi cu mâna. Din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Ai habar cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de artă... De închiriat Un poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de artă... De închiriat Un poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive, portrete și scene alegorice, naturi moarte și peisaje. Toate operele astea străvechi îi folosesc fața, pieptul, picioarele lui în șosete și sandale drept perete de galerie. Ducele Vandalilor spune: — Nimeni nu-i zice lui Mozart curvă corporatistă fiindcă a lucrat pentru Arhiepiscopul din Salzburg. Și fiindcă după aia a scris Flautul fermecat, și Eine kleine Nachtmusik, plătit cu bani din industria mătăsii, proveniți din afacerile babane ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
privim Cina cea de taină și Mona Lisa și habar n-avem cine a achitat nota de plată pentru ele. Contează, spune el, ce lasă artistul în urma sa, opera. Nu cum și-a plătit chiria. Ambiție O poveste de Ducele Vandalilor Un judecător i-a spus „pagubă cu intenție răuvoitoare”. Altul a numit-o „distrugere a proprietății publice”. La New York, după ce l-au prins paznicii de la Muzeul de Artă Modernă, judecătorul a redus în final capul de acuzare la „murdărire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țârului de Sfânt i-a rămas ceva în care să fie vârâtă. Doamna Clark spune: — Nu e amuzant deloc. — Asta e, îi spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor îi spune Pețitorului: — Pe tine nu te-ar viola nimeni nici să plătești. Și Mama Natură râde împroșcând cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat-o de la început. Părul îi miroase a țigări cu aromă de cuișoare. Miss America primește piersica de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-o oglindă, ca s-o vadă așa cum ar vedea-o un străin. Ca pe un lucru necunoscut. Ca pe realitatea altuia. Tot așa cum, spune Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
barbarilor. De altfel, n-am fi prea departe de adevăr dacă am spune că ultimii care au apărat onoarea imperiului roman au fost barbarii. Lealul și curajosul general al lui Hono-rius, mai atașat de imperiu decât împăratul însuși, era un vandal. În vreme ce el aproape nu mai cobora de pe cal, Roma nu mai credea decât în asasinate. Și nu e de mirare că Stilicon a murit ucis într-o biserică. O crimă care le-a arătat barbarilor intrați în cohortele Romei că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de cealaltă. E adevărat. De unde fac rost de ponei? Din grădinițele dintre blocuri, din canale? Drept în sus se duc, turnurile perversiunii. Și nici nu pare a fi o mare distracție. Lua-o-ar naiba. Cândva am fost și eu vandal și știu că e greu de găsit o distracție gratuită mai bună. Vandalismul e o distracție de milioane... E rău pentru locatari, să suporte spaima animalelor. rău pentru animale, ale căror gene nu s-au putut niciodată târgui în legătură cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o mare cantitate de nisip și pietre, un lest foarte greu. Corăbiile aveau coca distrusă cu lovituri de secure, pentru ca să se poată duce mai repede la fund. Prin urmare, scufundarea corăbiilor nu a fost un incident, nici o acțiune sălbatică a vandalilor, nici distrugerea operată de timp. A fost acțiunea distructivă a celor care dețineau mijloacele tehnice și puterea pentru o operațiune atât de complexă. Poate că și lucrările întrerupte brusc la templu, teatrul, odeion-ul aveau legătură cu scufundarea corăbiilor. Mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu se scutură îndestul, când, se pomeni cu dese și puternice bătăi în ușa garajului și cu apostrofări de tipul: deschide! Ușa, deschide-o, repede, că suntem poliția, jandarmeria și pompierii! Deschise. Șase lungani, cu mască pe figură, pătrunseră, ca vandalii, peste el. Hai cu noi! Am fost chemați să te luăm și să te ducem unde trebuie.Să te salvăm de la moarte. Sunteți nebuni,ori, nu știu eu pe ce lume mă aflu? Nu știi, tu, pe ce lume te
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
primejdie. Mă ajuți? Am fost cucerit de ardoarea acelor ochi strălucitori și ascunși. — Cum? am întrebat. — Singur nu sunt sigur că pot s-o fac, a zis el. Va fi nevoie de voințele noastre reunite. Trebuie să-l izgonim pe vandal de pe insulă. L-am vizitat pe Dota azi-noapte și mi-a arătat o metodă. Dar e greu. Nu-mi mai bat capul cu explicațiile care au urmat. E de ajuns să spun că am mers în Camera Trandafirului înțeleși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]