3,102 matches
-
aprecierea rezultatelor școlare și a procesului de Învățământ În ansamblul său. În procesul evaluării se apelează și la conceptul de docimologie care este domeniu al pedagogiei ce tratează despre organizarea examenelor, analiza științifică a modalităților de examinare și notare, la variabilitatea notării, precum și la mijloacele menite să contribuie la asigurarea obiectivității evaluării. În procesul evaluării se urmărește: căutarea unor modalități mai eficiente de integrare a actelor evaluative În activitatea didactică; extinderea proceselor evaluative de la verificarea și aprecierea rezultatelor la evaluarea procesului
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
surveni o respingere a grefei. În cazul unui transplant de măduvă osoasă, este nevoie de o compatibilitate totală, întâlnită adesea la frați. Știați că acest sistem este responsabil și de mirosul corpului nostru? Și că există o așa de mare variabilitate a CMH-ului uman încât se întâmplă foarte rar să existe două persoane care au același miros? Iată și micul curs de fiziologie. Dar de ce vorbim noi despre CMH aici? Ei bine, pentru simplul fapt că s-a demonstrat că
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
care luau contraceptive orale au perceput ca fiind mai agreabile mirosurile bărbaților cu același CMH ca și ele. Cum se explică aceste rezultate? Pur și simplu prin faptul că găsirea unui partener cu un CMH diferit ar putea permite creșterea variabilității în sistemul imunitar al bebelușului ce va veni pe lume și care va avea astfel o mai bună apărare din acest punct de vedere. Dacă o femeie are un sistem imunitar care o protejează de o anumită boală și bărbatul
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
mai multe» sau «mai puține» efecte. Aceste poligene , așa cum sunt numite ele, produc individual efecte minore, dar cumulate conduc la diferențe de statură, emotivitate, inteligență și În multe alte trăsături importante. Datorită poligenelor, organismul va poseda o mare cantitate de variabilitate genetică și cea mai mare parte din variația fenotipică pe care o observăm va constitui o funcție a acestor sisteme” . „Există suficiente dovezi pentru a arăta că unele dintre procesele psihologice legate de emoție și temperament sunt Într-o oarecare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
se raportează la o anumită „componentă” a personalității. Fiecare componentă fiind independentă de celelalte conturează o anumită fațetă a individului (de ex: anxietate, sociabilitate, perseverență). Adepții acestei orientări consideră că, deși faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anumită variabilitate situațională, pe termen lung, se observă un cadrul relativ stabil, unitar, de așteptare și interpretare. Trăsătura psihică este conceptul care evidențiază aceste Însușiri sau particularități relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comportamental o trăsătură
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mediul exterior cosmic sau social. Individualitatea e devenire. Cuprinderea ei În actualitate nu adâncește decât una din nesfârșitele metamorfoze vitale pe care le Îmbracă În cursul existenței. Marile etape ale vieții creează individului forme vitale adesea profund deosebite Între ele. Variabilitatea individualității introduce În noțiunea unității și fixității individului o Întinsă relativitate. Individualitatea este În același timp În strânsă dependență cu restul indivizilor aparținând aceleiași spețe și chiar a Întregii sfere a formelor vitale, a totalității biocosmice. Participarea individului la ambianța
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
spital este de cel puțin doi ani, dar intervalul poate fi mai mic în cazul în care sunt prezente și simptome pozitive (Hafner et al, 1989, 1992). 5 Una din dificultățile de evaluare provine din faptul că există o mare variabilitate a definițiilor a ceea ce reprezintă debutul acut: de la mai puțin de o săptămână, până la mai mult de un an, în funcție de autori (Keshavan & Schooler, 1992). Pentru Ciompi & Muller, 1976 debutul acut este acela în care simptomele necesare diagnosticului sunt realizate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mai frecvente dintre toate cu posibilitatea unui tablou aparent depresiv de tip nevrotic sau melancolic. în acest caz sunt căutate elementele care pledează în favoarea atipicității (depresia atipică este sinonimă cu schizofrenia la început) în forma sa depresivă: negativism, bizarerie, atimhormie, variabilitate a semnelor clinice, forma cu anxietate importantă, idei de influiență sau de depersonalizare, idei delirante de persecuție, de influiență, de prejudiciu. în schizofrenie formele depresive sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
prin forme distimice. Stările mixte sunt, de fapt, mai frecvente în debutul acut al bolii imbrăcând aspecte maniacale cât și depresive. Ele caracterizează aspectul atipic al tulburărilor afective în comportamentul bolnavului, asintomia, lipsa sau diminuarea contactului afectiv, discordanța în marea variabilitate a dispoziției cu alternanță rapidă și face o legatură inteligibilă de la o stare la alta. 2.2.5. Debutul catatonic. Această formă de debut este considerată ca fiind caracteristică pentru schizofrenie (Kerbikov, 1972). în prim plan sun situate tulburările psiho-motorii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
procent mai mult decât semnificativ de cazuri supuse expertizei nu se încadrează nici în situația conservării integrale, nici în situația abolirii în totalitate a capacității de discernământ critic. Câtă vreme această capacitate poate prezenta, din punct de vedere teoretic, o variabilitate infinită, clinicianul (și odată cu el expertul psihiatru) este tot mai tentat spre o apreciere graduală și/sau "procentuală" în vreme ce practica judiciară nu reține decât două situații: absentă sau prezentă. în prezent, exprimarea arbitrară în cele trei mari categorii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
folcloristică, cît și pentru naratologie, modelul lui Propp a însemnat triumful structurii asupra tematicii, basmul fiind în opinia lui Propp o "narațiune construită pe o corectă succesiune a funcțiilor", o matrice acțională în care ceea ce contează este stereotipia predicatelor și variabilitatea agenților, executanți ai acestor predicate. Reluînd distincția lui Aristotel din Poetica dintre personaje și acțiuni, Propp inversează relația ierarhică a acestor două instanțe constitutive ale povestirii; dacă în discursul literaturii culte personajele sînt esențiale conform postulatului esențialist-umanist al acestui tip
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se conturează totuși stereotipii de gen ori modalități expresive care trădează caracterul fals comunicativ. Este vorba despre o problemă culturală, complexă, pentru că "fictivizarea" merge împotriva tendinței cititorului "profan" de a lua faptele prezentate ca atare. Evaluarea pragmatică ține cont de variabilitatea istorică a conceptului de literatură, dar nu înseamnă că acest tip de abordare contestă ansamblul deja stabil, fixat, al operelor cu valoare recunoscută aparținând fiecărei literaturi naționale. Aceste opere sunt caracterizate de ceea ce G. Genette numește "literaritate constitutivă", care "este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Aceste opere sunt caracterizate de ceea ce G. Genette numește "literaritate constitutivă", care "este oarecum, în limitele istoriei culturale a omenirii, imprescriptibilă și independentă de orice evaluare"75. În esență, însă, specificul literaturii este dificil de tranșat. Literatura se caracterizează prin variabilitate istorică și culturală, neputând fi definită pornind de la o singură trăsătură ontologică distinctivă. Trăsătura distinctivă a literarității se relevă din punct de vedere empirico-descriptiv, aceasta fiind coexistența caracterului ficțional și a limbajului specific. Definirea literaturii poate fi analizată numai în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
normativă, criterială). Iar interpretările asupra specificului, valorii acestora, consideră Roegiers în justificarea evaluării integrative, pot fi făcute astfel la nivelul axei verticale (axa sensului, de la control maximal la producția-maximală de sens) și al axei orizontale (axa punerii în aplicare, de la variabilitate maximă la singularitate maximă). Un alt cercetător avizat în temă, precum J-M. De Ketele (1993) realizează o altă asemenea sinteză utilă a (micro)paradigmelor specifice evaluării, conturate în timp, din care să derive modele practice. Tabel 20: Perspective de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Pentru creșterea atractivității am utilizat o diversitate de exerciții, o muzică bine aleasă, în concordanță cu specificul acestora și cu preferințele cursantelor. Testările inițiale și finale au fost aplicate ambelor grupe în aceeași perioadă și în aceleași condiții. Coeficientul de variabilitate evidențiază o dispersie mare la ambele grupe și la ambele testări, dispersia având un indice ușor mai mare la testarea finală. Coeficientul de variabilitate reflectă o dispersie mare, superioară la grupa de control, la ambele testări. 6.3.9. CONCLUZII
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
și finale au fost aplicate ambelor grupe în aceeași perioadă și în aceleași condiții. Coeficientul de variabilitate evidențiază o dispersie mare la ambele grupe și la ambele testări, dispersia având un indice ușor mai mare la testarea finală. Coeficientul de variabilitate reflectă o dispersie mare, superioară la grupa de control, la ambele testări. 6.3.9. CONCLUZII În urma desfășurării cercetării și a interpretării rezultatelor obținute se pot desprinde următoarele concluzii: 1. Rezultatele superioare obținute de practicantele din grupa de experiment la
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
Muzeului Universității, cu bivalvele actuale din apele curgătoare și lacurile din Moldova. În colaborare cu N. Macarovici, s-a ocupat și de studiul foraminiferelor actuale, de pe șelțul românesc al Mării Negre, urmărind atât aportu l lo r în biomasă, cât și variabilitatea speciei Ammonia beccarii, care este dominantă. Puțin mai târziu, la sugestia prof. N. Macarovici, s-a ocupat cu studiul Sarmațianului de pe Platforma Moldovenească. Treptat și-a extins cercetările în Dobrogea de Sud, partea de SE a Depresiunii Transilvaniei , în unele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
paleogeografice dar și asupra resurselor utile. Paleontologic, a îmbogățit inventarul fosil, din unitățile cercetate cu sute de taxoni: foraminifere, ostracode, bivalve și gastropode. A urmărit taxonomic și filogenetic mactridele sarmațiene (pe care le-a grupat în 4 subgenuri), a studiat variabilitatea speciei Mactra (Podolimactra) podolica (precizarea neotipului și separarea a 3 subspecii noi) și a unor taxoni de ceriți. A creat unele specii și subspecii noi de Obsoletiforma, Musculus, Anodonta și Potamides și a validat unii taxoni de cardiide și foraminifere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
exemplu o construcție monumentală); d) factorii de ambianță prin maniera în care elementele peisajului reușesc să satisfacă sensul estetic al perceptorului definesc caracterul de ansamblu al peisajului. Un peisaj de calitate răspunde nevoilor de lizibilitate, informație, armonie; e) factorii de variabilitate: observatorul: există un acord în aprecierea maselor de vegetație verde si dezvoltată (în particular, arborii), mai ales dacă este curată și transparentă sau dacă formează cascade (este cazul locurilor unde se concentrează activități turistice și recreative); există o diferență în
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
preluată de alți vorbitori, ea nu poate deveni fapt de limbă, rămînînd la nivelul fenomenelor accidentale și trecătoare care au loc mereu și în număr mare la nivelul vorbirii. De aici rezultă că schimbarea în vorbire este cea care ilustrează variabilitatea și creativitatea în limbă, iar schimbarea vorbirii reflectă mutațiile care s-au produs în limbă. Dacă devine fapt de limbă, inovația (elementul nou) poate înlocui sau nu un element al tradiției și, dacă îl va înlocui, va exista un timp
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este în limba însăși, limba fiind un fapt de conștiință, aceasta ar presupune că schimbarea se produce în minte, or, tocmai aici se află o anumită stabilitate realizată printr-o organizare a faptelor, potrivit normei și sistemului, lipsa de stabilitate, variabilitatea, manifestîndu-se la nivelul vorbirii. În sfîrșit, în cazul oricărei entități, schimbarea ține de esență numai în măsura în care ea instituie o nouă trăsătură, eventual prin înlocuirea alteia. Dacă schimbarea a avut loc (și este constatabilă) aceasta înseamnă că a produs un rezultat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
inovațiilor individuale, numai acelea care reușesc să se impună prin adoptare produc schimbarea în limbă. Sub acest aspect al modului de producere a schimbării, și Alexandru Philippide 194 afirma că în limbă au loc permanent creații, care realizează evoluția, prin variabilitate, prin selecție și, apoi, prin generalizare, potrivit modelului teoriei darwiniste. Actualizarea repetată a unui sunet, de exemplu, determină o "alunecare" (= o deviere) a sunetului ocazional față de "sunetul uz" (= fonem), iar această alunecare dacă se manifestă în mod repetat în aceeași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s s l e r, pentru care inovația individuală reprezintă progresul absolut în limbă, iar răspîndirea inovației, dezvoltarea, reprezintă progresul ei relativ. La Coșeriu însă197, tocmai răspîndirea inovației are importanță pentru limbă, în alte condiții inovația ținînd numai de obișnuita variabilitate de la nivelul vorbirii. Apoi, acest lingvist concede totuși că "în afară de artă, inovația poate avea chiar cauze fizice" și că, în principiu, "toate determinările psihofizice pot fi motiv de ‹alterare›"198, adică de producere a unei inovații. În acest context, Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scriere printr-un grafem distinct). Pe baza articulațiilor și a sunetelor distincte în orice poziție, crede Philippide, se poate stabili scrierea unei limbi. Dar, predispozițiile voinței de a integra realitățile în anumite scheme se confruntă permanent cu inovațiile realizate prin variabilitatea infinită a vorbirii, astfel că scrierea ar trebui deseori emendată. În mod similar, Eugen Coșeriu arată că scrierea este un sistem de semne, paralel cu sistemul fonetic (sau fonologic), dar care se deosebește de acesta, fiindcă parlelismul nu este niciodată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
detaliu, realitatea este alta nu numai de la o comunitate lingvistică la alta, dar diferă sub anumite aspecte chiar în cazul membrilor aceleiași comunități. Cu toate acestea, tradiția lingvistică a comunității, prin matricea spirituală specifică fiecărei limbi, limitează foarte mult această variabilitate individuală la nivelurile ei de bază, în ciuda diferențelor, încît toți vorbitorii unui idiom trăiesc în aceeași realitate, alcătuită, în ultimă instanță, din suma numelor date componentelor realității obiective. Cercetările care au vizat originea limbajului omenesc (problemă, în principiu insolubilă, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]