3,120 matches
-
militară redutabilă cu ajutorul căreia a dominat viața politică locală, Bogdan a putut pune bazele viitorului stat fie prin lupte fie prin tratative. Încercările ulterioare ale lui Ludovic cel Mare al Ungariei de a-l readuce pe Bogdan la statutul de vasal nu reușesc și, ca atare, acesta, învingător asupra forțelor militare trimise contra lui, se menține ca domn independent. Pe data de 2 februarie 1365 regele Ungariei, este nevoit să recunoască faptul că Țara Moldovei nu mai era stăpînită de el
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
transformă la rândul ei într-un stat al lui Dumnezeu pe pământ, cu un conducător spiritual dar și temporal totodată- papa, considerat “locum tenens Christi”- locțiitorul lui Christos pe pământ (cf. Matei 16), o instituție cu o ierarhie strictă, cu vasali fideli, cu dreptul de a emite legi în numele lui Dumnezeu și de a aplica forța oriunde și oricând împotriva dușmanilor săi considerați dușmanii lui Christos și copiii Satanei, iar această transformare este legitimată prin obiectivul zămislirii Cetății lui Dumnezeu. Creștinii
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
față de care Filip va acționa ca asistent. După cum menționează cronicarul Guillaume de Tyr, "aceasta fiind situația, contele și-a dezvăluit gândul său secret și nu a mai căutat să ascundă scopul tuturor planurilor sale". El a făcut ca proprii săi vasali să fie căsătoriți cu verișoarele sale, sora lui Balduin prințesa Sibylla și sora vitregă prințesa Isabella. Soțul Sibyllei, Guglielmo de Montferrat tocmai murise, pe când ea era însărcinată cu viitorul Balduin al V-lea al Ierusalimului. Potrivit cronicii lui Ernoul, Filip
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca vasal, la conducerea noii entități numite Moldova cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite să se supună puterii otomane. Mehmed al II-lea, considerându-se moștenitor al fostului Imperiu Bizantin și conștient de importanța geostrategică a Istanbulului, dorește să impună control deplin și asupra vasalilor să creștini care erau tentați să se alieze cu Veneția sau Austro-Ungaria. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, marele sultan reușește să cucerească: Serbia (1459), sudul Greciei (1460), Bosnia (1463) și alte zone balcanice. La nord
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
alianței să dezrobească statul francez o dată și pentru totdeauna. Situat la granița dintre Sfanțul Imperiu Român și Franța, poziția sa a fost de multe ori neclară, dar regii, în general, fiind slabi și având o autonomie mai puțin accentuată asupra vasalilor lor, flamanzii au crezut că aderarea în Imperiu ar fi în avantajul lor. Regele Ioan, pe de altă parte, a luptat pentru a recâștiga toate teritoriile pierdute în Franța în deceniul precedent - toate fac parte din moștenirea tatălui său, Henry
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
bătălia de la Sekigahara), care i-a dat marele domeniu Sendai, ceea ce l-a făcut pe unul din cei mai puternici daimyō ai vremii. În anul 1604 Masamune Date s-a mutat în satul pescăresc Sendai acompaniat de 52 000 de vasali cu familiile lor, lăsându-l la castelul Iwadeyama pe cel de al patrulea fiu al său să conducă. Masamune Date a fost o personalitate complexă. Pe de o parte era un mecena, susținând dezvoltarea artei, arătând un interes pentru contactul
Masamune Date () [Corola-website/Science/314633_a_315962]
-
războiul a consemnat un punct de cotitură odată cu distrugerea flotei turco-egiptene în Bătălia de la Navarino de pe 20 octombrie 1827. A urmat intervenția terestră a trupelor franceze din Moreea în 1828, care a obligat forța expediționară egipteană condusă de Ibrahim Pașa, vasalul și aliatul sultanului, să se retragă din Grecia. În timpul intervenției forței expediționare, trupele terestre franceze, sprijinite de flota anglo-franceză, au cucerit fortărețele care mai erau încă sub controlul garnizoanelor otomane. Insurgenții eleni au reușit în acest condiții să elibereze Grecia centrală
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
Renania din 1733-1735. Prusacii erau ținuți departe de câmpul de bătălie și atacuri decisive fiindcă nimeni de la curtea imperială romano-germană nu avea încredere în aceștia , și prin urmare, Sfântul Imperiu Roman nu a apelat deseori la prusaci ce le erau vasali. Armata prusacă avea o reputație neinspirată și era considerată a fi una dintre armatele minore ale Sfântului Imperiu Roman. Dar era o armata permanentă alcătuită din 80 000 de soldați, reprezentând 4% din populația de 2,2 milioane de locuitori
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
al”. Imru' al-Qais a fost abandonat de oamenii săi în lupta sa cu tribul Banu Assad, care era menită să răzbune moartea tatălui său, și ajunsese să fie urmărit de conducătorul lahmid Al No'man Ibn Al-Munthir Ibn Ma' al-Sama', vasal al Persiei sasanide. În aceste imprejurări el a pribegit de la un trib la altul pentru a căpăta adăpost, precum și sprijin în misiunea sa de a-și redobândi moștenirea. Ajungând la oamenii din Banu Fazara, șeful acestora l-a sfătuit să
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane ne pot
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
fost asediat. Însă o armată de sprijin a lui Hugo Capet i-a constrâns pe Otto și Carol să ridice asediul în 30 noiembrie. Lothar și Hugo Capet au preluat din nou inițiativa, urmărindu-l pe regele Germaniei și pe vasalul său către Aachen și au recucerit Laon. Dat fiind că era vasal al lui fratelui său Lothar, acțiunile lui Carol în numele lui Otto au fost considerate ca acte de trădare și a continuat să fie exclus de la tron. La moartea
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
a constrâns pe Otto și Carol să ridice asediul în 30 noiembrie. Lothar și Hugo Capet au preluat din nou inițiativa, urmărindu-l pe regele Germaniei și pe vasalul său către Aachen și au recucerit Laon. Dat fiind că era vasal al lui fratelui său Lothar, acțiunile lui Carol în numele lui Otto au fost considerate ca acte de trădare și a continuat să fie exclus de la tron. La moartea lui Lothar din 986, magnații l-au ales pe fiul acestuia, Ludovic
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
Ludovic (ca Ludovic al V-lea), iar la moartea acestuia din 987, pe Hugo Capet. Astfel, Dinastia Capețienilor a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării drepturilor lui Carol. Căsătorie lui Carol cu fiica de joasă condiție a unui vasal al lui Ugo a fost un motiv suplimentar pentru oponenții săi pentru a-i renunța dreptul la tron. În scopul de a avea mână liberă în Franța, Carol a abdicat de la conducerea ducatului de Lotharingia, care a trecut sub regența
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
presupun unii istorici. Carol s-a căsătorit mai întâi în 970 cu o fiică a lui Robert de Vermandois, conte de Meaux și de Troyes. A doua sa căsătorie a fost cu Adelaida, fiică a contelui Robert de Troyes, un vasal de joasă speță al lui Hugo Capet. Este posibil să fi avut ca a treia soție pe Bona, fiică a contelui Godefroi I de Verdun. Copiii săi au fost:
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
bizantini, de vreme ce fratele lui, Rainier de Montferrat, fusese căsătorit cu Maria Comnen, fostă împărăteasă în anii 1170 și 1180. În loc de acesta, ei l-au pus pe tron pe Baldwin de Flandra. Bonifaciu a fondat în schimb Regatul Tesalonicului, un stat vasal al Imperiului Latin. Venețienii au înființat Ducatul Arhipelagului în Marea Egee. Între timp, refugiații bizantini au fondat propriile lor state succesoare, cele mai importante fiind Imperiul Niceii sub conducerea lui Theodor Lascaris (o rudă a lui Alexius al III-lea), Imperiul
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
a Bazinului Carpatic. Numele "wangar" pare să reflecte forma slavă a etnonimului onogurilor, un alt popor de origine turcică, care ar fi fost la rândul lor prezenți în regiune. Un al treilea grup, cel al gepizilor, care fusese unul dintre vasalii avarilor, a supraviețuit până în a doua jumătate a secolului al IX-lea, fiind atestat în același document ca locuitori ai Panoniei Inferioare pe la anul 870. Teritoriile atacate de Imperiul Franc au fost guvernate mai întâi de ofițeri regali și lideri
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
domnitor. Suveranul țării purta titlul de domn, din latinescul „"dominus"”, adică stăpân. Termenul dominus cu semnificația de conducător a intrat în circulație in limba latină în timpul împăratului Aurelian. Domnul era stăpânul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea închinării, care se manifesta prin sărutarea mâinii de către boieri. Domnul era "singur stăpânitor", adică „"samodârjeț"” în slavona documentelor de cancelarie, termen care echivala cu grecescul "autocrator". Acest termen reflectă situația de independență
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
Din punct de vedere literal, în limba japoneză, () înseamnă “mare nume” ("dai"=mare și "myo"=nume). Era un fel de domnitor feudal aparținând elitei samurailor care a apărut în secolul al XVI-lea ca vasal direct al shogunului. trebuia să posede un domeniu care să producă cel puțin 10.000 koku de orez pe an și să aibă în slujba sa un număr mare de samurai. După lupta de la Sekigahara din anul 1600 au existat
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
al zecelea și care a fost succedat de Regatul Marii Britanii în secolul al XVII-lea în urma uniunii cu Regatul Scoției. ocupa inițial doar teritoriul Angliei iar mai târziu a inclus și Țara Galilor. Richard I al Angliei a făcut regatul un vasal al Sfântului Imperiu Roman, iar fratele său, Ioan al Angliei a transformat regatul într-un vasal plătitor de tribut al Sfântului Scaun. Regatul și-a recăpătat suveranitatea în secolul al XIV-lea când a refuzat supremația Sfântului Scaun. Inițial, reședința
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
uniunii cu Regatul Scoției. ocupa inițial doar teritoriul Angliei iar mai târziu a inclus și Țara Galilor. Richard I al Angliei a făcut regatul un vasal al Sfântului Imperiu Roman, iar fratele său, Ioan al Angliei a transformat regatul într-un vasal plătitor de tribut al Sfântului Scaun. Regatul și-a recăpătat suveranitatea în secolul al XIV-lea când a refuzat supremația Sfântului Scaun. Inițial, reședința regală principală era situată la Winchester, în Hampshire, dar Londrei și Gloucesterului le-au fost acordate
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
pe vărul sau, ducele William II de Normandia că succesor. William era urmașul lui Rollo, un viking danez, stabilit permanent în estuarul Senei din nordul Franței, , care în anul 911, regele francilor de vest, Carol III, l-a acceptat că vasal, devenind creștin și duce de Normandia. Prin căsătoriile lor, conții și ducii care i-au urmat au pătruns în castele regale franceze și engleze, câștigând influență. Pretențiile lor ca moștenitori i-au determinat să invadeze Anglia. Domnia lui Eduard Confesorul
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
fiscal și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la Hastings sau confiscate de la posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Jurământul de la Salisbury, toți oamenii liberi din regat deținători de posesiuni funciare au prestat regelui jurământ de credință. De astfel, Henric I a reimpus jurământul la fiecare ceremonial de vasalitate, iar Henric al II-lea i-a obligat pe toți vasalii din regat să presteze omagiul preferențial. Influență seniorilor a fost limitată, iar orașelor le-au fost acordate privilegii de organizare autonomă. A fost creat un aparat administrativ, judiciar, fiscal și militar, ca în Franța Capetiana, de la curtea regală. Era compusă
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
regat să presteze omagiul preferențial. Influență seniorilor a fost limitată, iar orașelor le-au fost acordate privilegii de organizare autonomă. A fost creat un aparat administrativ, judiciar, fiscal și militar, ca în Franța Capetiana, de la curtea regală. Era compusă din vasali direcți regelui, iar curtea se întrunea periodic pentru a dispută problemele importante ale regatului. Odată cu apariția și includerea funcționarilor numiți de rege și plătiți din impozitele percepute de la supuși, din această adunare s-a desprins un consiliu restrâns cu atribuții
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]