KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...71 >

1,771 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

-l ataca pe Hideyoshi, dar nu se așteptase nici un moment să fie atacat de el. Ajuns la capătul răbdării, Nobutaka se lăsă pe mâna vasalilor superiori. Dar, pomenindu-se în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
răbdării, Nobutaka se lăsă pe mâna vasalilor superiori. Dar, pomenindu-se în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui Nobutaka, întrebându-i: — Seniorul Nobutaka și-a băgat mințile-n cap? Dacă da, ar fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare bucurie, însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către vasali fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.“ Iar acum, se afla din nou la Castelul Himeji, sosit exact la miezul nopții, în ziua de Anul Nou. Dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
hainele de călătorie, se întâlni cu oficialitățile de la castel. Ascultă atent raportul despre evenimentele ulterioare din apus și situația de pe diversele lui moșii. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului - miezul nopții. Deși nu le păsa de propria lor oboseală, vasalii lui Hideyoshi erau îngrijorați ca aceeași oboseală să nu înceapă să afecteze sănătatea stăpânului lor. — Cinstita dumneavoastră mamă și Doamna Nene vă așteaptă de aseară. Ce-ar fi să vă duceți înăuntru ca să vadă că sunteți bine? propuse Miyoshi, cumnatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni, dornici să-i facă urări de bine, trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a cincea, iar în seara aceea, spre surprinderea vasalilor săi, anunță că a doua zi avea să plece la Kyoto. Oamenii se grăbiră să facă pregătirile la timp. Crezuseră că avea să rămână în Himeji până la jumătatea lunii și într-adevăr, până la amiază, Hideyoshi nu dăduse nici un semn că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să plece. Abia mult mai târziu oamenii aveau să înțeleagă motivațiile ascunse ale acțiunilor lui. Hideyoshi se mișca rapid și nu lăsa să-i scape nici o ocazie. Seki Morinobu conducea Castelul Kameyama din Ise. Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în relații bune cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret, la Himeji, pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de rând foarte mulțumit de sine însuși, ceea ce însemna și că avea conștiința întrucâtva încărcată. Evita să-l privească pe Hideyoshi în ochi. Și unde era Hideyoshi în ziua a optsprezecea din Luna Întâi? Ce făcea? Însoțit doar de câțiva vasali de încredere, ocolea, pe la miazănoapte, lacul Biwa, traversând, pe furiș, zona montană de pe granița dintre Omi și Echizen. În timp ce cutreierea satele alpine și podișurile, care încă erau îngropate sub un strat gros de zăpadă, Hideyoshi arăta cu un băț de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cale de coborâre? — Da, stăpâne, răspunse mândru un paj. Ajunseră la o tabără aliată, între munții Tenjin și Ikenohara. După drapele, știură că era postul lui Hosokawa Tadaoki. — Mi-e sete, spuse Hideyoshi, după ce se prezentă la poartă. Tadaoki și vasalii săi crezură că Hideyoshi venise într-o inspecție neanunțată. — Nu, le explică Hideyoshi. Nu fac decât să mă întorc de pe Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse el însuși un cal și-i dădu preotului căpăstrul. Muntele Yukiichi era locul taberei lui Sakuma Genba și a fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre vasalii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao? — Nu, e acolo. Privind în direcția indicată de vasal, Yasumasa își văzu fratele, pe Genba, așezat împreună cu cinci-șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre vasalii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao? — Nu, e acolo. Privind în direcția indicată de vasal, Yasumasa își văzu fratele, pe Genba, așezat împreună cu cinci-șase războinici și paji pe iarba din spatele cetății. Nu se vedea bine ce făceau. Când se apropie, Yasumasa observă că Genba îl pusese pe unul dintre paj să țină o oglindă, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
au avut divergențe de opinii cu stăpânul lor, Katsutoyo, încă dinainte ca Nagahama să fi schimbat tabăra. Hideyoshi a știut asta și, deși au fost puși la conducerea fortărețelor din Muntele Dangi și Muntele Shinmei, sunt supravegheați de Kimura Hayato, vasalul de încredere al lui Hideyoshi. Nu pot face nici o mișcare. — Dar atât Shogen, cât și Ogane intenționează să fugă și să vină aici. — Plănuiesc să-l ucidă pe Kimura Hayato mâine dimineață, iar apoi să-și aducă oamenii de partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bătea acum în poartă? Explicația omului părea rezonabilă. Gardianul dădu din cap și plecă să-l aducă pe Osaki. — Ce e? întrebă acesta, sosind la poartă. — Sunteți Comandantul Osaki? Da, eu sunt. Ce dorești? — Mă numesc Nomura Shojiro și sunt vasal al Seniorului Katsutoyo, actualmente în serviciul Seniorului Shogen. Ce treabă ai aici în toiul nopții? — Trebuie să vorbesc neîntârziat cu Seniorul Hayato. Știu că pare suspect, dar am să-i spun imediat un lucru de mare importanță. — Nu mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
s-a plâns că-l durea stomacul și a rămas în tabără, după plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se întorcea la Templul Shufuku, dar eu, ca să mă asigur, l-am pus pe unul dintre vasalii mei să-l urmărească Exact așa cum bănuisem, nici vorbă să se fi înapoiat la Templul Shufuku, ci, în schimb, a alergat direct la tabăra lui Sakuma Genba. Hayato dădu din cap, ca și cum n-ar fi avut nevoie să audă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i așa? comentă Ogane. Undeva, cântă un cocoș. Cei doi invitați păreau neliniștiți. Shogen, însă, se comporta așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum ar fi blestemat pe cineva, iar mâna în care ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
hotarul dintre vis și realitate, neștiind de ce, se sculă brusc și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
delăsarea și neglijența lor. Unul câte unul, ofițerii îl căutau și, fie zărindu-i steagul de comandant, fie recunoscându-i glasul, se adunau grăbiți cu soldații în jurul lui, formând o adevărată armată. — Genba e la comandă? — Da, stăpâne! răspunse un vasal. — Câți oameni are? continuă Sebei. — Mai puțin de zece mii. Pe o linie de atac sau două? — Par să fie două armate. Genba atacă din Niwatonohama, iar Fuwa Hikozo a luat-o pe cărarea dinspre Muntele Onoji. Chiar și cu toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]