544 matches
-
despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o evocare plină de candoare: "Mai dăinuiesc pe-ascuns în dormitoare/ Iluzii moarte și uitați fiori,/ buchete mici și veștede de flori/ Ce-ar fi rămas în vaza fără soare." 3 "Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai cităm "Cheile somnului", "Cocoșii de vânt", "Solara noapte", Mâinile orelor", "Ce oră e în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în manipulare, așa ca mine... Aici mai trebuie să adaug că la acea vreme începusem să mă abțin de la ciorbe și, la sfatul unei gospodine mari, încercam să mă profilez pe deserturi; femeia mă consiliase lângă o tarabă cu spanac veșted și îmi vânduse două ponturi: ciorba nereușită se drege cu multă boia de ardei iute, „da’ mai bine lasă, maică, zama, fă-i ceva dulce și nu te doare capu’ toată ziua“. Pontul cu boiaua îl încercasem și rămăsesem fără
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul Bacovia își îngăduia și frivolitatea de a le citi18). Gustul fardului „Privirea lor era veștedă de nopți nedormite și de plăceri; pe fața lor pudrată, ochii apăreau mari și suferinzi”.1) Vezi personajele: două măști expresive dintr-un film mut, un cuplu aflat la capătul resurselor, epuizat și trist. Sensitif și Marieta, îndrăgostiții din „Cîntec
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cunoscător acum al misterelor întunecate și melancolice ale unei familii, împărtășind spaimele unei Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă [...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase... Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului[...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei [...] Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cu capul gol și, cum stătea acolo așa, parcă făcea un jurământ mare. Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se îmaprt, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase... Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mînă, urcă panta gîfîind, lac de apă. Domnule locotenent, eu am strigat 'stai'." Ofițerul se apropie și-l privește îndelung, în tăcere. Încurcat? Întoarce capul, face cîțiva pași și se culcă la pămînt, printre copaci, peste covorul gros de frunze veștede. "Vino aici." Soldatul se apropie și se așează lîngă superiorul său. Locotenentul îl servește cu o țigară, soldatul îi mulțumește. Ducînd țigara la buze, locotenentul întreabă: "Ce vîrstă ai?" Soldatul: "21 de ani." Locotenentul, apropiind focul brichetei de țigara soldatului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum, Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra în rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? Ar tebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
haini Ascultam de zvonuri, vorbe dușmănoase De-acum știu ce-om face, știm să fim stăpâni Și să trecem șerpii sub tăiș de coase. (Ă). Ne visăm departe - Colectiv În sat Bucurie-n case, haine noi și pâine Din trecutul veșted ca un pom uscat Doar o amintire sură va rămâne”. 49. xxx Pentru grabnica lichidare a greșelilor noastre. În: Viața românească, nr. 2, febr. 1950 Radu Petrescu. - Antologia: „Luptăm pentru pace”. Ibidem, nr. l, ian. 1950 Eugen Luca. - Domnului recenzent
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
da, s-a făcut! Ne îndreptăm spre Nantucket! Hai, căpitane, stabilește direcția și să pornim la drum! Uite, nu-i așa că vezi fața băiatului la fereastră? și mîna copilului de pe deal? Dar Ahab își feri privirea; tremura ca un pom veșted, din care cade ultimul rod putrezit. Ă Ce să fie? ce forță fără nume, de nepătruns și peste fire? ce zeu și stăpîn ascuns, ce împărat nemilos și crîncen mă împinge mereu din spate, silindu-mă, în ciuda tuturor pornirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime cu obrajii de nestemate sfărmați. La un capăt de pod un râu își grăbește și el pasul
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de riduri, i-au fremătat. Și în gura aceea, în pieptul uscat al acelei ființe de nerecunoscut, a răsunat vocea Albertinei, o voce din care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simte pulsul acelei „dulci păsări a tinereții”.Unii Înveșmântați cu hainele-i ademenitoare ca primul sărut furat pe buzele cărnoase de copilă, nu știu s-o prețuiască, ceilalți „privesc Înapoi cu mânie”, invocând-o să revină, când totul devine o veștedă frunză a amintirii... 228 GOLD COAST Munții acoperiți cu păduri tropicale, numeroase plaje și insule, unele nepopulate, paradis pentru pescari și navigatori, dune mișcătoare sub bombardarea persistentă a vânturilor, dune care s-au fixat de sol, asemenea unor noduroase rădăcini
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu hipoxie, unghiile galbene întâlnite în sindromul Milroy sau în boli tiroidiene, sindroame nefrotice sau enteropatii cu pierderi de proteine, leuconichia (unghii opace albe) sunt marca unei hepatopatii cronice, mai ales în ciroză ori platoși coilonichia cu aspect de frunză veștedă sunt aspecte tipice pentru anemiile feriprive, unghiile în sticlă de ceas de ceasornic care caracterizează degetele hipocratice sau aspectul înțepat prezent în psoriazis sau hemoragiile în așchie prezente în endocardita bacteriană subacută și în vasculita din poliartrita reumatoidă. Atât la
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
moarte cu elementele naturaliste. În Desfășurarea, datorită însușirii adânci de către scriitor a concepției despre lume a clasei muncitoare, aceste elemente au triumfat ridicându-se la o deosebită înălțime și strălucire (...). Peisajul literaturii din primăvara anului 1941 era încărcat cu plante veștede și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Londra, devenită cel mai Întins, trist și plumburiu dintre marile orașe, cu zeci de case scorojite și nelocuite, cu birturi fără friptură și cârciumi fără bere În cartiere cândva Însuflețite și piețe altădată elegante... cu mulțimi târându-se În impermeabile veștede pe lângă iedera cantinelor, sub un cer veșnic tern, apăsător ca un capac de tablă. Era epoca austerității. Pentru a mări exporturile (și a obține astfel valuta străină indispensabilă), aproape totul era raționalizat sau, pur și simplu, inexistent: carne, zahăr, haine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]