736 matches
-
pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren ce merge în plină viteză, nimeni pe piatră la Izvor, Ce zi o fi astăzi?! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul său accent unguresc, îl întrebasem despre Dumnezeu și Janos îmi răspunde, Pe mine nu mă interesează din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care se îndreaptă spre biserica veche, pasul părintelui dă copilului Daniel semn în vârful dealului care cu aceeași binemăsurată coordonare a mișcărilor începe ritmic să bată toaca, câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche într-o ordine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare pașii controlați de poalele sutanelor lungi ale călugărilor reculeși pentru slujba de vecernie, Pe meșterul Luca cum l-ai cunoscut? mă întorc eu spre Janos atunci când în curtea mănăstirii totul reintră în pacea fără început și fără sfârșit a naturii, Am terminat Artele Plastice în ’80, vorbește tăcutul Janos, și întotdeauna mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
suflet, îmi apasă greu! Dacă vrei să faci ceva în meseria asta, Theo, lasă filosofia la o parte, altfel nu vei putea picta nici un metru de perete! Ușile bisericii vechi se deschid și ies pe rând călugării de la slujba de vecernie cu pașii lor egali, măsurați de poalele sutanelor lungi, Daniel și părintele Ioan n-au ieșit încă, Nu sunt hotărât să mă fac zugrav de biserici, Janos! El se ridică încet de pe trepte și se sprijină de balustrada de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să stau de vorbă cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare privirea cercetătoare și să-i spun curat că nu sunt în stare să-mi îndeplinesc angajamentul luat, să-și caute alt meșter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în iarbă, încep să se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a apărut la masă, știam că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne pe boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea acum când, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela din duminica a 23-a, călugării spun că n-ar fi trebuit să lucreze și duminica, a săvârșit păcat de, se înserează în curtea mănăstirii, bat clopotele de vecernie, acum nu mă vede nimeni, aș putea să, cum voi da ochii cu Diana după, XXIII Diana e plecată la mare, îmi spune preoteasa iscodindu-mă cu privirea ei de mamă care știe ceva fără să înțeleagă, ieri a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lapte din sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-o cetate veche din Ardeal cântă păsările toamnei prin Dumbravă. Maici neștiute În vecernie, la Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot ce mi-a fost sfânt. Dar cine să-mi înțeleagă durerea, cine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un El îmi va surâde, Din trupul de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
Canonului spălării picioarelor); "Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie și au cârtit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Vecernie); "Iuda sluga și vicleanul, ucenicul și pizmărețul, prieten și diavol" (În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și s-a lipsit de amândouă viețile: de această trecătoare și de cea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sau albie, revoluție. "Forța" crescândă a acestui tipar se poate susține prin numeroase fapte. - Dacă ne raportăm la variațiile înregistrate de Iordan (1943: 31), pentru fondul vechi de cuvinte: muche - muchie, pârte - pârtie, răspânte - răspântie, roche - rochie, unghe - unghie, vercerne - vecernie, se constată că limba literară nu a acceptat niciuna dintre formele fonetice din afara tiparului. - În limba actuală crește ponderea numerică și funcțională a compuselor savante cu sufixoide terminate în -i-e (și nu sunt puține!)20: -algie (*rinalgie), -crație (autocrație, birocrație
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
loc... Însă pre acești copii să aibă datorie unul dintr-acei doi preoți de mir care va fi mai procopsit să-i Învețe carte și alte rînduiale ale besericii... Și acești copii să păzească În toate zilele la beserică la vecernie, la utrenie și la Liturghie, pentru ca să Învețe frica lui Dumnezeu și rînduiala besericii. Și cărțile de Învățătura copiilor să fie din casă“. Putem vedea din acest Așezământ că elevii erau Întreținuți de mănăstire, ce vârstă aveau copiii, durata școlarizării
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
ceasuri și jumătate ale nopții, s-au cutremurat pământul; în acea vreme se mai alinaseră vorbele pentru năprasnica frică despre turci, iar ciuma se speria” (cronică manuscris Tărtășescu). * 23 aprilie 1829, în ziua de Sf. Mare mucenic Gheorghe, în vremea Vecerniei, s-au cutremurat pământul de 2 ori, dar mai tare decât cel pomenit în luna martie 30. * 5 mai 1829: zguduiri puternice în București. * 4 iulie 1829: “miercuri, s-a cutremurat pământul asupra munților Țării Românești, încât la Vălenii de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
dar mulți navetiști din Palanca și așteaptă acolo de jumătate de oră Iași Adjud Brașov acceleratul de Iași km 122+8, munții sus țin centrul cu înălțimile lui care atacă în peisaj, biserică pe coastă, bej calculat din lumina de vecernie dinăuntru, halta Tarcău două gîlme urcă sania, pîrtie, îi dă bani cînd să mărită, de-a lu' Lupaș după deal, n-au putut să se cunune, rude! Lunca de Mijloc, la primărie da! brădui prăvăliți, nu e bradul, e mulțimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
puteri comparabile cu cea a lui Frederic II, înlesnește alegerea lui Rudolf de Habsburg la tronul imperial. Apoi îl favorizează pe regele de Aragon, Petru III, care va profita de masacrul ocupanților francezi la Palermo, la 30 martie 1282 (faimoasele Vecernii Siciliene), pentru a cuceri insula și a se proclama rege al ei. Angevinii nu vor mai reuși să-1 urnească de aici, în ciuda cruciadei purtate împotriva Aragonului de regele Franței, Filip III. La sfîrșitul secolului al XIII-lea, monarhia angevină, retrasă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
latinilor, bulgarilor și urmașilor despo tului din Epir. În 1281, alianța de la Roma, în persoana papei Martin IV, a venețienilor și a lui Carol de Anjou, cărora li se adaugă bulgarii și sîrbii, pun grav în pericol viitorul Imperiului restaurat. "Vecerniile Siciliene", însă, și intervenția aragoneză în Italia de Sud îndepărtează pericolul și permit restului Imperiului Bizantin să supraviețuiască pe cele două maluri ale Bosforului, în ciuda disputelor interioare, a luptelor sociale și a presiunii constante exercitate asupra frontierelor sale de turbulenții
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
arestat și, fără a primi o sentință judecătorească, face 15 ani de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru cei dragi) însă îi schimbă, astfel că după spusele părintelui Calciu, atunci când a reușit într-un final să slujească Liturghia în celulă cu cei doi de față „amândoi erau plini de lumină”. O altă slujbă, de data aceasta o „Vecernie”, trăiește în închisoare Crainic cu puterea imaginației în care: Eu recita-voi psalmul sublim 103 Iar tu „Lumină lină” m-aș bucura să zici. Aceste versuri ne reamintesc mărturia părintelui Zosim Oancea, care povestește cum, după rostirea unei rugăciuni în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie 202. Deși pare că provin amândouă din aceeași sferă a înălțimilor, cerul înstelat și îngerii se disting prin particularități încărcate de substanță folclorică majoră. Sublimate cu totul altfel decât ne apar în logica comună, ele își au sursa în modul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]