583 matches
-
aceste cartele telefonice sunt o mare escrocherie. Printre aceste drapele, am regăsit cu nostalgie pionierească drapelul DDR, acela cu "compasul" și ciocanul pe fond negru-roșu-galben. Pentru designerii latino-canadieni de la Globo, comunismul est-german nu este oficial mort. În magazinul second-hand ( de "vechituri" nu-i pot spune, lucrurile stocate acolo sunt încă acceptabile din punctul de vedere al stării de funcționare, au o viață înaintea lor...) numit, ironie a sorții, Village des valeurs (Satul valorilor). Obiectele cele mai scumpe sunt păturile, lenjeria de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o carte a lui Michel Serres, Statues comentarii despre temele fundamentale ale filosofiei, accesibile chiar și celor ca mine, mai puțin familiarizați cu domeniul. Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spectacolului grandios vom avea - textual - „lucrări de restaurație”. Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele dogilor, ca teatrele Antichității - și peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor” la scoicile japoneze, care ar fi consecința unei dezvoltări anormale, a unei creșteri prea rapide. Anomalie fără gravitate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Nu apar în propoziții decât foarte rar, și atunci pentru a fi demolate. Vechi înseamnă aici deja Welles, Bergman sau Fellini. Tânăra generație, neliniștită să nu piardă ultimul Tony Scott (descărcat de pe net, firește !), nu mai are răbdare să vadă vechituri (termenul folosit este mult mai dur, dar să zicem că i-ar corespunde, grosso modo, acela de vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se revoltă la ideea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Bergman sau Fellini. Tânăra generație, neliniștită să nu piardă ultimul Tony Scott (descărcat de pe net, firește !), nu mai are răbdare să vadă vechituri (termenul folosit este mult mai dur, dar să zicem că i-ar corespunde, grosso modo, acela de vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se revoltă la ideea de necesitate, toată lumea ține discursuri instant despre democrația gustului... (Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se poate! Fata mea, mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se poate! Fata mea, mie nu-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
halucinogene. Dacă Păcală nu mi s-a părut comic, Nea Mărin miliardar (de Sergiu Nicolaescu) mi-a frînt inima. Intriga (în care Marin Juvete își întîlnește sosia, un miliardar american pe nume Marlon Juvett) e scoasă din fundul magaziei de vechituri a teatrului de comedie. Concepția lui Nicolaescu despre arta comediei cinematografice pare bazată exclusiv pe cîteva priviri distrate aruncate pe un episod sau două din Cascadorii rîsului : personajele se aleargă printr-un hotel de pe litoral și tot cad (cu un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu-i deranjase acest sistem diabolic. Pentru doar 800 de dolari aveam să instalăm un sistem modern, aceeași ușă fiind acționată acum cu telecomanda din exterior. La demisol aveam două spații cam de 100 metri pătrați care foloseau pentru depozitarea vechiturilor ambasadei aragaze și frigidere ruginite, scaune rupte, cutii de carton..., poligon pentru gândaci și șoareci. Pereții erau lambrisați și podeaua era acoperită cu un linoleum de un prost-gust desăvârșit, sub care suferea un parchet multicolor. Am hotărât să transformăm spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
margini de bazine cu jeturi de apă, ca În zilele acelea. Vizitam rareori popularele pâlcuri de pini din jurul lacului din Grünewald-ul berlinez. Tu te Îndoiai că locul acela Își justifică denumirea de pădure, de vreme ce acolo se aruncau tot felul de vechituri și era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani, distanțele erau de fapt incomparabil mai mari; uneori, de neînfrânt într-o viață de om. Dragostea se măsoară în nevoia de a fi cât mai mult împreună cu persoana iubită; distanța este inclusă în această formulă. * Am găsit astăzi, printre vechiturile casei, "tăblița" mea de școlar din prima clasă primară. Astăzi tinerii nu ar recunoaște o astfel de ustensilă de învățat cele mai elementare noțiuni de scris și de socotit, dar cu ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă explică numai pe mine: ea explică o generație, caracterizează o zonă cronologică din care fac și eu parte, este o problemă de antropologie. Ce aș reține din acest tezaur care, în mod firesc, este haotic, fiind o ladă de vechituri? * Aș reține, sigur, și bune, și rele, cum a fost viața mea (și a unor generații apropiate). Pun în ordine, cu gândul la sfânta mea bunică foarte ordonată câteva imagini; sunt, de fapt, niște fotografii care s-au imprimat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mărunțișuri din Calea Cavour, care între timp își schimbase patronul și sediul. Ducea comenzile clienților și punea în ordine ramele de tablouri și cornierele. Puținul mărunțiș pe care îl primea îl consemna punctual mamei. A rămas pe lângă acest magazin de vechituri câțiva ani, până când i s-a întâmplat o nenorocire. Într-o zi, în spatele prăvăliei, se auzi un plesnit peste ceafă și răsunetul unei voci furioase: «Pleacă să te faci preot, că nu ești bun de nimic altceva!». Neîndoios, cu acea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reprezentant al acestui minister, am pornit-o într-acolo, dar mi s-a răspuns că arhiva mai veche de 30 de ani a fost dată Arhivelor Statului. Imediat ce am auzit, fără multă gândire m-am și dus la depozitul tuturor vechiturilor de acte, în speranța de a vedea cât mai repede hârtia mea dorită. Iluzie zadarnică și mult regretabilă, fiindca hârrtiile Ministerului de Instrucție din anul 1889 erau prea puține, iar printre acestea lipsea tocmai cea căutată. Mi s-a spus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
reprezentant al acestui minister, am pornit-o într-acolo, dar mi s-a răspuns că arhiva mai veche de 30 de ani a fost dată Arhivelor Statului. Imediat ce am auzit, fără multă gândire m-am și dus la depozitul tuturor vechiturilor de acte, în speranța de a vedea cât mai repede hârtia mea dorită. Iluzie zadarnică și mult regretabilă, fiindcă hârtiile Ministerului de Instrucție din anul 1889 erau prea puține, iar printre acestea lipsea tocmai cea căutată. Mi s-a spus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
copilărească în gândire. Persoana creativă este animată de curiozitate, indiscreție și are un mod copilăresc de a se mira. Ca și un copil, are nevoie organică de a descoperi și de a înțelege universul înconjurător. Creatorii scotocesc prin lăzile de vechituri, prin biblioteci, întreabă mult, își aruncă privirea peste tot, sunt impresionați de lucruri care scapă atenției celorlalți, se amuză frecvent, fac poante hazlii celor din jur. Spunea cineva că „adevăratul creativ este un copil perpetuu, nenorocirea este că oamenii cresc
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu strada Constantin Mille a fost construit în primii ani ai secolului al XX-lea (azi Hotel-restaurant Capitol, Calea Victoriei nr. 29). bucureștiul în 1871 115 Marea casă de alături, proprietatea familiei Lahovary, clădită pe la 1912, nu era, dar era o vechitură de casă cu prăvălii și un etaj. Într una din prăvălii era instalată casa de muzică și editura de muzică Ghebauer 112, care moștenise magazinul lui Alexandru Flechtenmacher.* Până la Pasagiul Român nu este nimic schimbat. Atât numai că actuala Te
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prefăcută. Strada Paris, pe atunci strada Doamnei, a suferit și ea o radicală transformare. În locul Palatului Nifon, un șir de prăvălioare joase fără etaj, strâmbe, scoase în stradă de puteai să le prinzi de streașină. Alături casa Petrovici Armis, o vechitură, în colț Banca Poumay. În celălalt colț franzelăria Gagel cu grădina mai târziu „Grădina Blanduziei“183, unde vara cânta orchestra, se mâncau crenvurști și la ora 11 jum. noaptea apărea întâiul transport cu cornuri calde. Apoi Banca Derussi și Poșta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era cunoscută tot ca Podul Mogoșoaiei. Pe strada Carol iarăși destule transformări. Au fost construite după 1872 un număr de case, precum Palatul Poștelor, imobilul în care se află instalată Casa Pathé, Hotelul Central etc. Actualul Hotel Dacia era o vechitură cu un singur etaj, și se numea Hanul Manuc. Cumpărat de un domn Lambru, a fost transformat, reparat și botezat cu un nume patriotic.190 Curentul naționalist era pe atunci puternic. Piața de flori și hala actuală din față nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
El a deschis poarta și a înaintat spre noi. Cînd l-a văzut, mama a fugit să-l întîmpine. Eu am rămas pe loc neștiind cine-i străinul cu fața smeadă și cu mustață groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alor mei pentru d-na matale și matale, iar din parte-mi și sărutări de mână. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu 63 Bft., 9 febr. 1974 Iubite domnule Dimitriu, Câteva rânduri În grabă. Trimit din când În când vechituri găsite prin cele hârțoage ale mele, poate unele ar interesa „Galeria”. Am trimis dlui prof. Popa nou material; cam de vreo 2 săptămâni și nu-mi scrie nimic. Sunt Îngrijorat. Nu cumva e bolnav? Ce mai e nou pe la Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spațiului și timpului, chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului morții. Criza provocată de cadavrul identificat, În cele din urmă, drept Carlito anulează mecanismele protectoare ale rutinei. La finele romanului, Spino visează un vis din copilărie. Întoarcere În universul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lor, acoperind cu toată mărimea trupului intrarea ca să nu ne poată vedea jandarmii. Ajunși în colțul casei, femeia a deschis șopronul și ne-am îngrămădit claie peste grămadă printre saci, fiare de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cel puțin așa mi se părea mie. Ori de câte ori mă uitam la tăișul lor, Paznicul zâmbea satisfăcut și mă urmărea atent cu privirea. — Ai grijă! Dacă le atingi, te tai, îmi spunea el, arătându-le cu degetul lui bont. Nu sunt vechituri. Le-am făcut și le-am ascuțit cu mâna mea pe fiecare în parte. Pe vremuri am fost fierar și sunt toate operă proprie, lucrate cu multă migală. Vezi și tu ce echilibrate sunt! Să știi că nu-i ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spuneam toate astea, simțeam cum începea să se descurce un fir încâlcit. Cred că lucrurile mergeau spre bine. — Am impresia că există niște instrumente muzicale în Camera Colecțiilor din această clădire. Le spunem noi colecții, dar de fapt sunt niște vechituri. Mi-am aruncat o dată privirea prin camera aceea. — Pot să le văd și eu? Nu prea mai am chef de citit vise astăzi. Am trecut prin încăperea cu rafturi pe care erau aliniate craniile, am ieșit în alt coridor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]