1,315 matches
-
vărsat părea că formează un val de sânge. Trupul unei femei goale, al cărei păr blond se răspândea pe pământ în umezeală, era întins la picioarele lui. Sergentul n-ar fi avut frică nici de dracul în persoană, însă astă vedenie [î]l umplu de groază; gîndindu-se cu toate acestea că are să dea seamă de misiunea sa, el luă altă [sticlă], [pecetluită] cu verde, ce părea că-i râde în nas, și strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort, vedea în somnul lui pe femeia sângerată a cărei vedenie [î]l spăimântase în pimniță, după ce a spart sticla. Această femeie îi zicea: "Pentru ce m-ai strâns la inima ta și apoi m-ai jertfit... pe mine care te iubeam așa de mult? " Asemenea, de câte ori nevasta sergentului îndrăgostea prea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante - identificată de cercetători cu cana- bisul (82, p. 156) - ar crește în nordul Persiei (Bactria), dar și în estul continentului european, și anume „pe malurile fluviului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Herodot - practicau ritualul de purificare funerară prin inhalarea fumului de cannabis (Istorii, IV, 75). După Plinius, ar fi vorba de o „frunză care provoacă râsul”, numită gelotophyllis, care, băută într-o poțiune de vin și mir, „provoacă tot felul de vedenii și un râs care nu se potolește”. Râsul provocat de planta psihotropă poate fi oprit doar „prin administrarea unei poțiuni de sâmburi de pin în vin de palmier cu piper și miere”, adaugă eruditul scriior roman (Naturalis historia, XXIV, 102
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cei doi se ridicară și plecară la braț. Abia după ce se îndepărtată câțiva pași Xtyn strigă în urma lor: - O să vă mai văd vreodată? Augustin izbucni în rîs: - Noi sperăm că nu. Cine se poate încrede într-un conducător care are vedenii? Ți-am dat amintirile noastre și acum suntem liberi. Poți folosi înfrîngerile noastre ca să învingi, poți folosi iubirile noastre ca să înveți sa urăști. Ia aminte și la felul în care am murit noi, fiindcă așa vei învăța să trăiești cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unui corp fizic. Dar, fiind în pragul saltului calitativ spre regnul semizeilor, a realizat aceasta, reîn“carnarea” adică, dar în corp astral. Este bine de reamintit (v. §II.4.3.5) că Ioan Evanghelistul, descriind Apocalipsa, a avut doar o “vedenie alegorică și simbolică a lui Christos [54]”; după “înălțare”, Christos i s’a arătat” Și atunci doar unora, celor pregătiți deja încă din vremea când el era în viața terestră, să-l perceapă (v. Faptele, 10.40-41): “Dar dumnezeu l
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
locui” și substantivul plural articulat hakkeru>m - locul șederii, al locuirii permanente a lui Dumnezeu. Este vorba de heruvimii de pe capacul chivotului legământului, tronul lui YHWH pe pământ, echivalentul cerescului kisse’ r"m we niss"’, „tron înalt și măreț”, din vedenia lui Isaia (Is 6,1). De aceea, pierderea și recuperarea chivotului este echivalentă cu pierderea și recuperarea prezenței lui YHWH: Wa-yišel"ƒ ha-‘"m Šiloh wayyiœe’ó mišš"m ’eÖ ’arÄn berÖ YHWH Te>"’ÄÖ Yoše> hakkeru>m... (1Sam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
A>ir Yiœer"’Ql (Is 1,24). Ulterior, Te>"’ ÄÖ a ajuns să fie interpretat nu că „oștirile lui Israel”, ci că „oștiri cerești” - mulțimea aștrilor sau a îngerilor peste care YHWH este stăpân cu putere absolută, pantokrátÄr. În celebra vedenie a lui Isaia (Is 6,3), serafimii îl aclamă pe YHWH: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... Un reflex al acestui pasaj este, în Noul Testament, Lc 2,13: mulțimea de oaste cerească (sØn tÄÎi aggélÄÎi plQÎthos stratiăs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest titlu. Pentru ascultătorii săi, expresia trimitea la personajul misterios din Daniel 7, pus acolo în opoziție cu „fiarele” ce ies din mare și reprezintă imperiile care aveau să se prăbușească spre a face loc Împărăției lui Dumnezeu. În acea vedenie apocaliptica, cel „venit cu norii cerului”, cu înfățișare de om - „că un fiu de om” - se apropie de tronul lui Dumnezeu și primește stăpânire universală și veșnică (7,13-14). Ajuns în fața judecății Sinedriului, Isus confirmă această identificare când declară: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R); „Cel dintâi și Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
da; de aceea, prin El spunem și noi amin lui Dumnezeu, spre slavă să.” (t.n.) Semnificații de bază: vrednic de crezare, fidel. 3.2.2.12.3. pistós: „Credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg); „Fidèle” (BJ); „Faithful” (RSV). În vedenia din Apocalips 19,11 vizionarul vede cerul deschis, apoi „un cal alb și Cel ce ședea pe el Se numește Credincios și Adevărat (pistòs kaì alQthinós).” (BVA) Ca si Dumnezeu-Tatăl, Hristos este fidel în sensul că îi sprijină pe ai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește și trezește la viață oasele uscate. Revărsarea lui asupra întregului popor al lui Israel face parte din profețiile mesianice (Is 32,15; 59,21; Ez 36,27, Zah 12,10 etc.). Fiind al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
văz gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile primăverii
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
lui spre infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi amplifică subit starea de vid existențial: „Sunt singur, bat cu pumnul în pământ,/ De ce-ai tăcut? Mai singur-singur sunt...” E asaltat poetul de vedenii negre? Neliniștile lui se convertesc de regulă în mâhniri, similare uneori celor sadoveniene (Viața asta trece, Planeta moartă, Semne în noapte, Noapte nebună), în reflecții despre ineluctabil: „Viața asta trece, ca o zi,/ peste cireși în rod sângerați,/ peste câmpuri
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
24 ianuarie 1859, București, 1909; Amintiri și schițe, București, 1910; Din lumea celor cari nu cuvântă, București, 1910; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1992; ed. îngr. și pref. Serafim Duicu, Craiova, 1994; Nucul lui Odobac, București, 1910; Trei vedenii, București, 1910; ed. 2, București, 1912; Culegătoare de rouă. O lacrimă pe-o geană. Fericirea. Cioplitorul, București, 1911; Visul lui Pilat, București, 1915; O lacrimă pe-o geană, București, 1915; Priveliști din țară, București, 1915; Fetița mamei, București, [1916]; Ochiul
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
mare parte, unor autori de frunte: Cezar Petrescu (sub pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din Ciuleandra, aflată sub tipar), V. Demetrius, Leca Morariu, iar teatru, George Mihail Zamfirescu (Primăvara ce
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
din întregul spectru doctrinar conferă paginilor un aer impetuos. Dorința de afirmare - pe principiul generaționist - a tinerilor scriitori din anii ´30 face posibilă această regrupare de forțe intelectuale în jurul lui Sandu Tudor. În articolul-program se mai precizează: „Ne cheamă o vedenie nouă, care se vrea frumoasă și limpede. Sub umbra acestei vedenii de foc care ne merge înainte prin pustiu, vrem să trecem printre anarhie și moarte, căutând să aflăm drumul nostru, și nu altul.” Diversitatea de opinii a colaboratorilor este
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
afirmare - pe principiul generaționist - a tinerilor scriitori din anii ´30 face posibilă această regrupare de forțe intelectuale în jurul lui Sandu Tudor. În articolul-program se mai precizează: „Ne cheamă o vedenie nouă, care se vrea frumoasă și limpede. Sub umbra acestei vedenii de foc care ne merge înainte prin pustiu, vrem să trecem printre anarhie și moarte, căutând să aflăm drumul nostru, și nu altul.” Diversitatea de opinii a colaboratorilor este relevată și de Paul Costin Deleanu în articolul Adeziune: „Plecăm cu
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
Chirescu, Vasile Negreanu, Aurel Marin, Ștefan Stănescu, Horia Nițulescu, Grigore Popa, Coca Farago, Vlaicu Bârna. Sub titlul Sunt frate cu un fir de iarbă, Pericle Martinescu e prezent cu poeme în proză. Romanul și nuvela sunt ilustrate de Mihail Șerban (Vedenia, Într-o primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
nume ce vor deveni dintre cele mai însemnate ale poeziei românești: Tudor Arghezi (Schițe, Morții, Dimineața, Ion Ion), Lucian Blaga (Amurg de toamnă), Ion Minulescu (Strofe pentru ploaie), Ion Barbu (Driada), Al. A. Philippide (Melodie), G. Topîrceanu (București), Adrian Maniu (Vedenii de toamnă), Nichifor Crainic (Un stol). Cu proză au colaborat Cezar Petrescu (Sângele, Scrisorile unui răzeș), Gib I. Mihăescu (Povești din țara omului), Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, C. Sandu-Aldea. Mult mai puțin prezentă este, în schimb, publicistica literară. Revista nu
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un simbol. În Sărbători trupești laitmotivul este dansul, și titlurile sunt sugestive: Danț pe aproape de păcat, Melodie pentru dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică trimite spre peisajul autohton, ca fundal al unor ocupații ancestrale: culesul viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua. Ceea ce afirmă despre marea
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
personaje-tampon este și acela de a face legătura - și totodată distincția - între planul realității cuminți , „normale”, și cel al extazelor mistice. DANIEL CRISTEA-ENACHE SCRIERI: Vântul sau țipătul altuia, București, 1992; Eu și iadul, pref. Vasile Andru, București, 1993; Simbol sau vedenie, București, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Ultima biserică, București, 1997; Muntele viu, Iași, 1998; Ritualul nopții, pref. Dan Silviu Boerescu, București
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]