999 matches
-
de obicei orice bucurie. - Mă întreb uneori dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea grăbite, după obicei. Din moment ce sunt în stare, și încă cu vehemență, să mă entuziasmez și să mă deprim, nu pot fi numit mașinărie. De altfel, cred că nu se potrivește acest termen nici unui om. În fiecare se găsește o altă structură a instinctelor, o altă combinare a lor. Deci, dacă mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
propune, ca program de guvernământ, "expulzarea masoneriei din toate funcțiile". Toată ura acumulată în ultimii ani ai domniei lui Joîo VI împotriva masonilor, a străinilor, a revoluționarilor de orice specie - de la constituționaliști și liberali, până la conspiratori și republicani - izbucnește cu vehemență. Începe o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof și revoluționar. Bogat, catolic practicant, își pierde credința la Coimbra, în timpul studenției și se convertește la noua religie a umanității, socialismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de bine cu discuția și "convertirea" se împlinește de la om la om. Tot ce se întîmplase în ultimii ani, dar mai ales după proclamarea Republicii, îl făcea să simtă necesitatea și urgența unei asemenea activități de lămurire și întărire reciprocă. Vehemența antireligioasă a Republicii i se părea prea primejdioasă ca să-și mai îngăduie o atitudine de totală detașare față de actualitatea politică. Salazar, ca și alți tineri catolici sinceri, înțelegea că, dacă nu vor dobândi un minim de libertate religioasa, se va
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a întîlnit atâta durere și atâta stăpânire pe chipul unui om. Dar mâna de fier a generalului Carmona și a șefului Guvernului, generalul Domingos da Oliveira, înăbușe și această nouă insurecție în care militarii și demo-comuniștii colaboraseră cu o egală vehemență. Dictatura iese întărită din aceste încercări. Salazar capătă și mai multă libertate de acțiune. Un an în urmă, la 5 iulie 1932, devine Președintele Guvernului, păstrîndu-și pentru sine Ministerul Finanțelor. Noua sa funcție nu făcea decât să confirme o situație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pământuri, pe care tu le disprețuiești și care, în schimb, ne dau cele de trebuință traiului, noi ne-am dat cuvântul; ai uitat oare? împăratul... Un bărbat robust și cu trăsături hotărâte, ce stătea în ultimele rânduri, îl întrerupse cu vehemență: — Ravena, spui? Și unde e, mă rog, Ravena? Ai văzut-o tu vreodată, Haribert? Sau tu, Ademar? Ați fost vreodată acolo? L-ați văzut vreodată pe împăratul ăsta? Nu, bineînțeles! Dar poate că n-ați pierdut nimic, fiindcă toți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întunecați, dar cu o vie expresie, se citea cât de mult se temea pentru viața fratelui său; nu se găsea, în schimb, nici un pic de teamă pentru propria viață. — Ce fel de războinic oi fi tu? îl întrebă cu o vehemență care lăsa să i se vadă tot disprețul. Ești hun, nu? Așa se luptă hunii? Ucigând răniții fără apărare? — La o parte! îi porunci el. La o parte, că altfel... Ba nu! Dacă vrei să-l ucizi pe el, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dea replica, să o aducă pe Frediana la valorile creștine, care, într-un fel sau altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de o melancolie subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna ei strângea bucata de carne. Cu un aer feroce, Balamber se făcu că vrea să vadă de sus ce căuta ea să ascundă. — Ai furat din carnea războinicilor mei, rosti pe un ton sever. Nu e adevărat! protestă cu vehemență, iar vocea ei, deși copilărească, sună ferm și cu putere. Mi-a dat-o unul din soldații tăi! adăugă. Dându-se înapoi, îl căuta zadarnic cu privirea, printre cei care o înconjurau, pe omul de care vorbea. Continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel că, în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea, pierdeau teren, astfel că, în mai multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părerile ei - chiar când înainte aveam altele - probabil din nevoia de a fi, măcar în chipul acesta, cu totul platonic, cât mai alături de dânsa. De data asta, însă, am pus deodată distanță între mine și ea, am fost aproape cu vehemență de altă părere, deși acum îmi dau bine seama că, din toate tipurile romanului, apreciez și eu mai mult tot pe nefericitul prinț. Ea m-a privit tot timpul cu atenție și pe urmă mi-a spus că prințul Andrei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost întreaga și deplina elocvență a răspunsului său, dar iată că nu; bătrânul a făcut o mișcare cu mâna către mine și am înțeles că dorește să-i dau carnetul și creionul, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
erau conștienți de „intențiile foarte frumoase și generoase“ale lui Waker, dar amândoi părinții noștri priveau detaliile acestei tranzacții cu o logică implacabilă, proprie lor. Ce credeau ei că ar fi trebuit să facă Waker - și Les repeta acum cu vehemență această părere în fața lui Seymour - ar fi fost să-i ofere băiatului o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă. La acest punct, Waker l-a întrerupt, printre sughițuri de plâns. Băiatul străin n-a vrut o plimbare lungă și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În acel caz, Marchizul de Sade În felul lui dement era un filozof iluminist. Intenția Îi era În principal blasfemia. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uită cu subînțeles la sânii unei adolescente, nu suntem încurajați să credem că-și face datoria față de perpetuarea speciei - răspunde deci simptomelor fizice ale fecundității, așa cum a fost programat să o facă? Dar poate că asta e situația. Poate că vehemența cu care reacționăm la transgresiunile sexuale ale bărbaților e proporțională cu faptul că știm cât de incomod de răspândite sunt aceste nevoi transgresive. O femeie care interferează cu un minor nu e un simptom al unei tendințe fundamentale. Ea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știrilor pe care i le dădusem, găsea veselia generală iritantă. Când s-a auzit căpitanul la microfon ca să ne explice prietenos de ce întârziam și să ne mulțumească pentru răbdare, ea s-a întors spre mine și a zis, cu o vehemență care nu i-e caracteristică: — De ce îmi mulțumește mie? Eu nu am răbdare... Imediat după ce avionul a decolat, o însoțitoare de zbor a venit pe coridor în sunete de clopoței, cu un cărucior, cu sandvișuri și băuturi. — Carne sau brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du-te dracului, a zis Polly. Sheba și-a încrucișat brațele. — Te rog, nu vorbi așa cu mine, a zis ea. — Și de ce să nu vorbesc? a pretins Polly. — Pentru că nu merit asta. Și cam ce meriți, atunci? Ceva respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întâlnea cu pietoni - figuri vălătucite care se pierdeau îndată în supa cenușie. O femeie i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
starea de excitație nervoasă în care se afla. Maimuțele îl amenință pe fiul meu. Amenință doamnele din comunitate și perturbă liniștea. Distrug atmosfera religioasă a întregii curți. Trebuie să le eliminăm neîntârziat. Inspectorul sanitar șef fu luat prin surprindere de vehemența acestuia. Ce era să spună? Fusese surprins pe nedrept în casa lui, în kurta de pijama. Situația era dezastruoasă pentru o persoană cu o natură atât de sensibilă ca a lui. Mai întâi, bărbatul cu ziarele și acum individul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apoi continuă să-l mângâie. Danny întrebă: — Cine a filmat secvența aceea? — Un bărbat genial pe nume Paul Doinelle. — Doar pentru prieteni? — De ce spui asta? — Pentru că e scandalos. Nu poți difuza astfel de filme. E ilegal. O spui cu atâta vehemență, de parcă ți-ar păsa de legile burgheze care îngrădesc libertatea de creație. — Era urât. Mă întrebam ce fel de bărbat ar aprecia așa ceva? — De ce spui „bărbat”? Eu sunt femeie și apreciez genul acesta de artă. Ești cam mărginit în opinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu vehemență, eram libere să ne împărtășim părerile, fără să ne simțim vreodată jignite atunci când nu coincideam în modurile noastre de a gândi. Ce oroare ar fi fost să nu putem fi noi însene, să trăim într-o continuă ipocrizie, cum făceau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
2. Fiica istoricului Gheorghe Ionel C. Brătianu, stabilită la Paris. Ne-au pus într-un fel de cușcă de sticlă, să ne poată supra veghea din toate părțile. Era un loc strâmt, unde nu puteai respira. Ion Ghica protesta cu vehemență: „Eu sunt cardiac!“ Îl scot pe Ion și îl pun în camera de alături. Eu, de colo: „Și eu sufăr de inimă!“ „Dumnea voastră rămâneți pe loc.“ Ne-au ținut vreo trei ore. Noi râdeam, făceam haz de necaz. Când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fără teamă instrumentul. Nimeni nu o va ruga să cânte. Aveau ei alte cîntece! Chiar fără de asta, condiția pusă Linei era categorică: "Merg la Hallipi pentru ultima oară ... și să nu-mi ceară nimeni să cânt, ca să nu refuz cu vehemență . . . nepoliticoasă". Nu fusese nevoie de parlamentari. De la început situația se desemnase clar: o scenă de familie în stil mare. . . O vijelie în casa gospodărească așa de liniștită. . . și, mai mult încă, o dramă misterioasă. Mini privi pe frumoasa doamnă Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privirilor, se întoarce brusc spre el cu un aer crunt. — Ascultă! Ce naiba crezi că faci? Bobby a repetat câteva posibilități de a o aborda printre care și aceea de o asemăna cu splendoarea răsăritului. Nevrând să se lase descurajat de vehemența ei, îndrăznește și i se adresează cu „iubito“, ținându-și mâinile împreunate, într-o demonstrație de sinceritate. — Taci! se răstește ea. Crezi c-o să-ți dau bani? Bobby este încurcat. — Bani? — Uite, știu ce ești. Poate te crezi vreun tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]