1,883 matches
-
cu cei dispărți. • Cerul rămâne locul cel mai deschis rugăciuiilor de orice fel. • protecție se obține ușor, dacă știi să tragi de sfori. Noaptea este scena sălbăticiunilor. Natura ne clădește, iar noi ne reclădim. • Șarpele este un personaj legendar, iar veninul său este o realitate! • Nașterea omului pe pământ a dat lumii rost și personalitate. • Omul e singurul animal sălbatic... care cu bani poate fi domesticit. • Femeia este mireasa artei culinare. Ea pune suflet în fiecare mâmcare. • Israel e o grădină
GÂNDURI REBELE (38) – AFORISME: RELATIVUL ŞI ABSOLUTUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369521_a_370850]
-
acestui volum, suntem întâmpinați de „același râs“ care devine iute „scrâșnet de dinți“ în fața paradoxalei, tot mai haotizatei și hienizatei lumi contemporane: «Pe sânii ei ce sugerau preaplinul, / de nu credeai că poate fi o ștoarfă, / se lăfăia preadulce, strălucea veninul / din Ordinul Dezastru cu Eșarfă.» (p. 90); «Doamne, cât onor și ce oroare, / când pe zi ce trece, / înnebunește-n noi cât zece / Cetățenia de onoare !» (p. 91); «Îngeri descheiați la șliț / ne-mbrâncesc spre viața-bliț; / iar pasta cu care
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
apropie de fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
meu ar fi un Univers”. Epitropă reușită cu succes, ca realizare literară (dar conținut impulsiv-exhibiționist). „Accept că sunt doar o ființă / Îndepărtată de credință, / Plutind pe marea vieții mare, / Fără speranță și-alinare. Accept că am destin bizar, / Plin de venin și de amar, / Că n-am găsit un antidot, / Dar nici să mai suport nu pot. // Singurătatea-mi e vecină. / Accept să sufăr în lumină, / Neliniștit să fiu mereu, / Dacă acesta-i datul meu. Dar nu accept să mă târăști
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine, în timp, cu ce-au pierdut, nu se mai întâlnesc." Alte poezii... periplu printre cuvinte, care "pot salva, după cum pot și trăda, în același timp." "E magică, a cuvântului putere. Venin să torni în blânde minți, cu ajutorul lui, în clipe grele, sunete goale-s rugi fierbinți. Căci, omule, dat ți-a fost cuvântul, hrană de suflet, alint de mame, nu-l lași să plece precum vântul, nu-l folosești pe post
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
Oglindire > STERILĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015 Toate Articolele Autorului (celor convinși de sterilitatea fericirii) Din herghelia șanselor în viață Te-a-mpotmolit o gloabă șchioapă, slută; Cântarea inimii-ți e surdo-mută Și scuipi venin la orișice povață. Obloane-ai pus ferestrelor spre bine, În sufletu-ți trăiește-un vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă contopire Vezi doar că timpul ninge peste fire; Ce vină
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
s-au întins lanțuri grele; Păreau de-argint, platină și aur, să nu mai părăsești închisoarea deșertăciunilor acestei vieți ce-a tăiat vițelul cel îngrășat și te-a chemat la ospăț ca să te țină rob în colivia-i plină de venin și să te folosească ca pe un pion pe tabla de șah. Cu mine nu i-a mers, Nu am căzut în capcana ei de cașcaval ca șoarecul naiv; Am ales liberatatea, sărac de bogățiile lumești, dar liber și scârbit
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
regretele cad greu, ca o grindină. Remușcări nu pentru ce ți s-a făcut sau pentru cum ai fost tratat, ci pentru încrederea acordată cuiva care nu te merită. Viața are un gust dulce-acrișor, de multe ori amar ca un venin, dar și unele colțuri ca mierea. Important este să știi drumul până la miere. Îl știm? Nicidecum. Dar măcar ne străduim. Ne străduim să învățăm că nu orice pasăre cântă, nu orice colivie reprezintă neapărat o temniță și nu orice versant
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
-mi privesc înălțarea Ce intră în mine și simt cum vibrează Și ochii albaștri și seninul și marea, Ce ți -e sortit, o cale-și urmează. Sub mâna -ntinsă, o caut pe milă, Mă simt inocent și fără pic de venin... Cerșesc de la viață, și m-așez și umilă Pe ultima treaptă la un pas de senin. Ce fluturi cuminți, ce aripi au drepții, Lumina se scaldă în sufletul lor; Zâmbește frumos pe aripa nopții Și acolo-ți clătește durerea și
ȘI SENINUL ȘI MAREA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368158_a_369487]
-
Ce în politică a crescut, Făcu poporul manechin Prostit, de nerecunoscut! Sămânța omului meschin Azi a ajuns junglă și lege, Iar omul simplu arlechin Forțează, forțele-i betege. Că iarba rea ce umple hatul Și unsă-i azi cu mult venin E miza ca și rezultatul Sămânței omului meschin! Referință Bibliografică: Iarbă rea. / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IARBĂ REA. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368213_a_369542]
-
furtună-n jurul tău, Nu poți voința mea a frânge, Că în viață mi-ai făcut mult rău. Drumul doar singur ți l-ai croit, Și nu mai condamna destinul! Tu, din lașitate ai mințit. Acum singur să-ți bei veninul! Chiar de-i avea o altă viață, Tu nu poți sincer ca să iubești! Căci lașitatea-i a ta soață, Cu ea de acum o să trăiești! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: CÂND LAȘITATEA E REGINĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND LAŞITATEA E REGINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368266_a_369595]
-
Se folosesc de toate,strămoșii le-au sădit! În sunet de fanfara,călăuzesc destinul Se plimba prin palate din lumi îndepărtate Poporul duce lipsuri,isi gusta viu pelinul Conducători de țară,cu mâinile pătate O să vă vină vremea ca să gustați veninul Robiei astei nații cu capete plecate Să ne spălăm onoarea și multele păcate! Autor:LUCIAN TĂTAR 27apr 2016 20:11 0027 Olhao- Algarve Referință Bibliografica: SE PIERDE ACEASTĂ ȚARĂ / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2264, Anul VII
SE PIERDE ACEASTĂ ȚARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362568_a_363897]
-
Articolele Autorului Soția lui George Bacovia, literat și iubitor de frumos, îngrijind opera bacoviană făr de spleen. Din opera Agathei răzbat ecouri ca adieri lirice de peste timp. Am strâns la piept toată durerea ta pe buze ți-am sărutat întreg veninul O comemorăm de 8 Martie cu iz de Clipe ce trec clipe trecute clipe vii din nopțile grele voi sunteți lungi zâmbete de genunchi pe fire înfipte-adânc în rădăcini Referință Bibliografică: AGATHA GRIGORESCU -BACOVIA / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
AGATHA GRIGORESCU -BACOVIA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362675_a_364004]
-
mea ... Iubirea mea - pădure dăruită cu limbaj de frunze-n gânduri ce crește liberă și neistovită în cuvinte, rânduri, rânduri. Iubirea mea - pasăre clădită ce știe să sărute cerul senin dar mult prea puțin fericită cu zboru-i prin miere și venin. Iubirea mea - apă de izvor ce țâșnește liber din stâncă. și caută fremătând de dor calea spre o mare-adâncă. Iubirea mea - cascadă-n durere ce cade sărutând pământul și tot mai multă apă cere sărutul ei, îl poartă vântul. Iubirea
IUBIREA MEA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362682_a_364011]
-
critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet, că din creier nici vorbă să iasă! Stă pitit în dosul unei văduve și-și varsă veninul de sub poalele ei cu chiloți nespălați, peste oricine îi iese în cale. Îl înțeleg, trebuie să aibă și omul un loc unde se poate defula. Dar chiar din chiloți? Și pentru că văduva are de unde suge vârtos din banii publici și
LICHEAUA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362729_a_364058]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ADUNAREA PRIN SCĂDERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se adună un pom verde la un crin apoi un șarpe la venin, dar am scăzut muntele cu ceață și cărarea a rămas în față. Prin ochiul de piatră se ocolește un ochi de apă, luna se alungă lângă soare totul pentru ca în noapte să zărim o cărare, dar să nu deranjăm șarpele
ADUNAREA PRIN SCĂDERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362772_a_364101]
-
ca să doară, Și am atins lumina cu-o privire Ce-a așezat în mine tot iubire. Azi m-am născut doar pentru tine Să te respir profund în mine Și prin oftat și prin suspin În noua viața plină de venin. Azi m-am născut ca să trăiesc Prin tot ce simt și ce iubesc, Și de-oi muri și astăzi fără tine O să mă nasc, încă-o dată... mâine. Citește mai mult Azi m-am născut a nu știu câta oarăDin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
oarăDin altă rană, născută ca să doară,Și am atins lumina cu-o privireCe-a așezat în mine tot iubire.Azi m-am născut doar pentru tineSă te respir profund în mineși prin oftat și prin suspinîn noua viața plină de venin.Azi m-am născut ca să trăiescPrin tot ce simt și ce iubesc,Și de-oi muri și astăzi fără tineO să mă nasc, încă-o dată... mâine.... XVII. IUBIRI AU FOST, SUNT ȘI VOR FI, de Ana Soare , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Pământu-n loc nu poate fi oprit Nici visu nu-i o simplă amăgire Plăcerile nu-s pentru prigonit Speranțele-s născute “făr de moarte” Fie-n furtună, ploaie sau senin Doar veșnicia poate le desparte De gustă din pocalul cu venin Când dragoste există- o himeră- Ne ține-n drumul către infinit Nu umbrele din viața efemeră Vor popula pământul răzvrătit! În plină zi, sub jerbe de lumină Refuz iubirea de eternitate Ascult pe-un mal, când apele suspină Chemări de
CHEMĂRI DIN GÂNDURI! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370253_a_371582]
-
în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste rană, venin peste pelin, E drojdie băută într-un pahar cu vin. E înțepătura șarpelui peste glasul inimii. E urletul vântului peste rana pământului. Este invidia crescută, într-o noapte de iarnă, Pe-o calotă glaciară, purtată de valuri înghețate Peste sufletele
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
pereți erau pictate în stânga și în dreapta câte o cobră roșie. Capetele lor roșii, ochii verzi și botul larg deschis din care ieșeau limbile subțiri, crăpate la vârf și cei doi colți lunguieți, dădeau impresea că vroiau să te împroaște cu venin sau că au intenția să sară pe tine. Sus la etaj era un restaurant închis de ani de zile și jos unde se ținea discoteca fusese un bar. Deasupra ușii era scris mare COBRA cu un vișiniu aprins. Ușa masivă
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă. Oamenii aleargă, ei caută un adăpost, Noi ne privim, tăcem, ce
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
să-mi toarne prin vorbe grele, când dezmierd. Eu nu mai vreau amar să beau, să nu-mi mai dai iubire cu pelin, nici lacrimi dorului să-nchin, nici din ulciorul, de aramă, să nu-mi mai picuri miere cu venin. Vreau să mă-mbeți cu roua șoaptei, pe patul nopții, slove și păcate, dorințe-n cingătoare, la izvor, lumina Lunii să mi-o dai cu dor, de drag să mă cutremur, nu să mor. Referință Bibliografică: REVOLTĂ / Olguța Trifan : Confluențe
REVOLTĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352902_a_354231]
-
pentru tine s-a zidit # Să treci prin munți cu pasul mare Și printre flori cu pasul mic , Să fii făcut doar din căntare Big-bang să faci ,ca Domnul din nimic # Ești menit cu albastru-n ochi ,senin și tare, Venin și spadă ,scut și foc Pentru cei vănzători de om și țară , De d-zeu și neam și loc . # Să nu-ți prea pese că se moare Dacă trăiești ca un limbric, Și ochi de de animal ,copil te doare
EŞTI MENIT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352935_a_354264]
-
mă vor zvidui de suferință, astfel ca să mă-ntorc acasă altul, să nu mai fiu ursuz cu ai mei, să nu-mi mai râdă în ceafă mezinul cu vorbe, chipurile, exprimându-mă: rănit în iubire, plin de spleen, viață cu venin! cum îmi spunea, că avea ăsta o intuiție... de copoi, nu alta! De câte ori mi se-ncurcau ițele vreunei relații, mă ghicea și mă tortura cu șoaptele-i fals compătimitoare... -Și, cum tu n-ai simț al umorului, era un canon
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]