828 matches
-
Mulți șerpi veninoși sunt alternativ agresivi și pasivi În cicluri de douăsprezece ore, corespunzător zilelor și nopților. În timpul zilei, când sunt pasivi, poți să-i ții și În mînă că nu mușcă. De exemplu, În India, șerpii krait vărgați, extrem de veninoși, nu mușcă niciodată ziua și nici când copiii se joacă cu ei. Dar noaptea, să te ferești! Așa că am Încercat să determin În care ciclu se aflau șerpii de mare și până la urmă am presupus că trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoie de piese autentice, de actualitate, spune maestrul, fără să se Înțeleagă cine sîntem noi și de ce e el maestru, țărănești (a treia oară), jucate „fără fițe” și scrise cu iubire. Tonul apariției televizate nu e Însă cu iubire, ci veninos, sfîrÎielnic, maestrul e supărat. Intrăm Într-o zonă de obscuritate. Pentru că toată lumea cunoaște și apreciază invidia dintre artiștii ce aparțin aceleiași bresle, dar Liviu Ciulei e regizor, nu dramaturg. Rezultanta se impune de la sine, se trage singură ca apa, Everac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și reversul, partuze individuale, lipsite de bucurie, practicate la nevoie, În parc, În Totuși iubirea, lîngă țîșnitoare, acolo unde Vasile Băran Îl compară pe Grigore Grigurcu cu un țînțar, „insecta aceea atît de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre un restaurant nou din Washington. Dat fiind că o să fiu acolo săptămâna viitoare, vreau să‑mi faci o rezervare. Și‑a Înclinat capul Într‑o parte și buzele ei au format ceva care poate fi descris doar drept zâmbet veninos: — Ce anume În sarcina asta de serviciu ți se pare atât de dificil? Washington? Îmi spusese de cinci ori că restaurantul era În Washington? Nu prea cred. Clar, ori era pe punctul de a‑și pierde mințile, ori Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider biblia mea - Domnii preferă blondele; o casetă de bijuterii din piele de galuchat (pisică de mare veninoasă, în caz că nu știați) de la Asprey, plicuri și hârtie roz-bombon cu inițialele mele de la Mrs. John L. Strong, comandă care durează două săptămâni, asta dacă nu ești cineva ca Zach și nu-i poți vrăji să le execute într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
silueta aceea bondoacă, bine înțepenită pe niște picioare mici și butucănoase, s-ar fi lățit ca un trunchi imens de copac sprijinit pe două buturugi semețe, cu o încrengătură de brațe îndreptate amenințător spre mine, asemenea unor limbi de șerpi veninoși. Ceva se frânsese înăuntrul meu, înțepenindu-mă. M-am ridicat cu greutate și am pornit spre stația de autobuz târșâindu-mi picioarele. Era liniște deplină în casă, când am intrat. Nu se auzea radioul sporovăind, ca de obicei, nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu cheaguri negre, ca sâmburii de pepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru slănin atât de puțin, el nu spurcă atât de mult, încât Profet nu recunoaște la el în Rai Ci, iar a dat să se apropie necazul de echipa noastră de oropsiți ai sorții, ridicându-și iar capul între noi veninoasa zâzanie, că atunci Enea Căpută a propus ca să-i dăm lui Ali Străilaș o bucată mai mare de pâine, iar cine cedează din porția lui prin bună învoială, să capete slănina refuzată de ascultătorul legii lui Mahomet Și stând noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care îl realizează printr-un limbaj ce evocă gama largă a urâtului: "Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce nu ocolesc amănuntele dezgustătoare, putrefacția corpului în descompunere, pentru a se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ovreiești față cu biserica noastră, ba încă în numele păgânilor de la guvern, în numele sectarilor necreștini ai demagogiei universale, pe cari nefericita noastră țară e osândită a-i purta în spate și a-i hrăni cu munca ei ca pe niște lipitori veninoase cari, cu gura lor fără de lege, ofilesc și discompun tot ce ating. [2 februarie 1879] ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI... "] Ședința de ieri a Senatului a fost una din cele mai interesante și mai instructive. Galerii și tribune gemeau de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de voturile Europei, necesitățile și pericolele momentului, logica principiilor constituționale admise în viața noastră publică, teoria de "om și om", cântată pe toate tonurile de demagogia noastră mare si mică, au prejudecat deja într-un înțeles oarecare cestiunea, și semințele veninoase semănate în țara aceasta de generațiile crescute în străinătate aduc astăzi pe cale naturală fructele lor. Era teoriilor liberale, a acelor teorii a cărora rezultat este Constituția noastră, ajunge la punctul ei de culminațiune. Constituția aceea, care după "Romînul" și presa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
azi, dă povețe de purtare opoziției atât ca presă cât și ca reprezintație națională. "Presa" spune mai întîi că la noi nu există decât opoziție sistematică, care vede toate lucrurile numai prin prisma unei pasiuni oarbe și e totdauna nedreaptă, veninoasă, absurdă șcl. {EminescuOpX 386} Opoziția - zice organul marelui om de stat - pentru ca Corpul electoral să se poată pro nunța între partidul guvernului și dânsa, cată să arate cum trebuie să se urmeze în toate cestiunile ce sânt la ordinea zilii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se pot naște oameni mari". Acest fel de producții literare a adversarilor noștri, departe de a ne supăra, ne inspiră uneori câte un articol vesel. Organul marelui om de stat zice dar că opoziția de astăzi este sistematică, șicanatoare și veninoasă. Să stăm strâmb și să judecăm drept. Nu s-a împlinit încă anul de când din această opoziție sistematică, șicanatoare și veninoasă făcea parte și marele om de stat în capul marelui partid al Centrului. Între organele cari au luptat cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
câte un articol vesel. Organul marelui om de stat zice dar că opoziția de astăzi este sistematică, șicanatoare și veninoasă. Să stăm strâmb și să judecăm drept. Nu s-a împlinit încă anul de când din această opoziție sistematică, șicanatoare și veninoasă făcea parte și marele om de stat în capul marelui partid al Centrului. Între organele cari au luptat cu multă energie contra politicii guvernului d-lui Brătianu, cel mai energic, ce-i drept, era organul marelui om de stat și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bugetul a primit cu căldură în brațele sale părintești pe marele partid și agurida s-a făcut miere. A încetat dar și marele om de stat și marele partid și organul respectiv d-a mai face opoziție sistematică, șicanatoare și veninoasă. De unde acum câteva luni cei de la putere erau niște Hoedeli și niște Nobilingi, niște apilpisiți, buni de atârnat în furci, astăzi sânt niște patriotisimi buni de pus pe rană. Așa e lumea, așa sânt și roșii, partidul de la putere: când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru cari totul este batjocură! [17 ianuarie 1880] ["ȘARPELE, CÎND ÎL DOARE CAPUL... "] Șarpele, când îl doare capul, ca să-și verse veninul iese la drum, unde trebuie a găsi un călcâi ca să-i strivească capul; așa și omul rău și veninos: arareori el piere prin altceva decât prin propriul său venin și prin răutatea sa dusă dincolo de orice margine. Această veche învățătură s-a mai adeverit încă o dată pentru opinia publică și pentru noi prin cele petrecute în cele două ședințe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
opoziția sânt bune și frumoase, eu însă vă poftesc să votați așa cum cer eu". Dar d. I. C. Brătianu nu se mulțumește numai cu succesul brutal al votului. D-sa este destul de inteligent și de un caracter destul de rău și de veninos pentru a vedea că asemenea succese nu sânt îndestulătoare unui om de stat ce pretinde a se afla în capul unui partid politic și a lucra în numele și prin puterea lui. Astfel dar, d. prim-ministru, deși sigur în orice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
altă cale și altă sistemă decât acele pentru cari cu prisos l-a înzestrat natura. Am dori numai să știm ce gândește d. I. C. Brătianu de ceea ce pe bun drept a trebuit să sufere ieri. E firesc lucru ca șarpele veninos să nu să poată dezvăța nicicând de obiceiul mușcăturii, pentru că natura minunată și neînțeleasă nu i-a dat decât răutate oarbă, dinți și venin. Dar desigur nu e plăcută stare pentru acest copil pervers al naturii când un călcâi puternic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scrisoarea sa, de-a numi odată pe Gothe și pe Fichte două spirite de rangul întîi; însă el retace cu ce cuvinte odioase [î]i atacă pe acești doi la pag. 245 sq; el retace grațioasele sale observațiuni asupra "fructului veninos din sămânța lui Fichte" (361). Dumnealui povestește cum în iarna anului 1806-7 evreii din provinciile noastre poloneze au dat mână de ajutor dușmanilor țării și întreabă apoi cu încredere: "Ce? Poate că trebuia să rămână credincioși și supuși Casei regale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cinci sute de exemplare; falimentul pândea, tipografia cerea banii. Încă lucid, Eminescu întreba de restul poeziilor, amenințând cu un proces. Poziția lui Maiorescu devenea pe zi ce trece mai șubredă. Drept răzbunare, în iunie 1884, a ticluit chiar el scrisoarea veninoasă prin care Eminescu era distrus. Ba chiar a pus-o în versuri și-a semnat-o: Macedonski , înainte de-a o împrăștia prin București. Foile volante, pe care, în cerneală verzuie, plutea marca otrăvitoare a infamiei, zburau de la Filaret la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții, interveni Rogojin, care tăcuse tot timpul. Brusc, Ippolit îl privi și, când ochii li se întâlniră, Rogojin rânji amar și veninos, rostind rar niște cuvinte ciudate: — Nu așa se fac treburile astea, băiete, nu așa... Firește, nimeni nu înțelese ce a vrut să spună Rogojin, însă cuvintele sale le produseră tuturor o impresie ciudată; pe toți îi fulgeră același gând. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea asta era cât se poate de dezgustătoare. Îmi era o frică teribilă că mă va mușca; îmi spusese cineva că e veninos, dar cel mai mult mă chinuiam întrebându-mă cine mi l-a trimis în cameră, ce vrea să-mi facă și care-i aici secretul? Vietatea se ascundea sub comodă, sub dulap, se târa prin unghere. M-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om cu rang înalt și titlu frumos, bogat și de viță veche, zdravăn și bucurându-se de o sănătate foarte înfloritoare, tare vorbăreț și având chiar reputația de ins nemulțumit (deși, de altfel, în sensul cel mai admisibil), ba chiar veninos (dar și această calitate îl făcea plăcut), cu apucături de aristocrat englez și cu gusturi englezești (privitoare, de pildă, la rostbiful în sânge, la harnașament și la lachei etc.). Era la mare prietenie cu „demnitarul“, îl distra și, pe deasupra, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în direcția lor și începu să asculte. Era vorba despre rânduielile actuale și despre niște dezordini în privința unor moșii din gubernia X. Probabil că povestirile anglomanului conțineau ceva hazliu, deoarece, în cele din urmă, moșul începu să râdă de elanul veninos al interlocutorului. Acesta vorbea lent, lungind cuvintele într-un fel cumva morocănos, cu accente gingașe pe vocale, relatând motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]