2,080 matches
-
inspirator și altul expirator, sunt cantonați în partea anterioară și inferioară a bulbului, în vecinătatea nucleului senzitiv al vagului. Activitatea lor ritmică este supusă controlului inhibitor al centrului pneumotaxic din protuberantă, cu care formează un dispozitiv comun bulboprotuberanțial. Cocainizarea planșeului ventriculului IV provoacă oprirea respirației și prăbușirea presiunii sanguine. Centrul deglutiției se găsește, de asemenea, în apropierea nucleului dorsal al vagului. Sub influența impulsurilor aferente sosite de la nivelul limbii, palatului moale și faringelui pe calea nervilor trigemen, glosofaringian și vag, se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflexul de deglutiție cu participarea fibrelor eferente ale hipoglosului, glosofaringianului și vagului. Datorită relațiilor sale de vecinătate cu centrii respiratori și cardiomotori, respirația se oprește, iar frecvența cardiacă crește în timpul deglutiției. Un centru al vomei a fost identificat în planșeul ventriculului IV, a cărui excitare directă sau reflexă produce vomă. Aplicarea locală de apomorfină declanșează reflexul de evacuare gastrică, ca și în cazul stimulilor neuroreflecși de natură vagală sau senzorială (extero- și interoceptivă), prin mecanismul contracției musculaturii abdominale, gastro-intestinale și diafragmului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tusei și strănutului, pe lângă centrii respiratori, asigură reacțiile reflexe de apărare și îndepărtare prin expir forțat a factorilor iritanți de la nivelul mucoasei nazale, bucofaringiene, laringotraheale etc. Un centru glicoreglator a fost pus în evidență de C. I. Bernard la baza ventriculului IV cu ocazia „piqurei diabetice”. Majoritatea acestor centri fac parte din formația reticulată a trunchiului cerebral, al cărui rol vegetativ va fi discutat în continuare. I.2.1.5. Formația reticulată Prin formație reticulată se înțelege, în mod curent, rețeaua
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasopresinei, cât și a unor tropi hipofizari (Benetato și colab., 1963-1964). Una din primele dovezi experimentale în favoarea existenței unui factor umoral activator în hipofiză a fost adusă de Gr. T. Popa și colab. în 1938. Injectând intraventricular LCR recoltat din ventriculul III, autorii suscitați au obținut la diferite animale fenomene de excitație reprezentate de contractura spasmodică a musculaturii, extensia labelor și agitație motorie, urmate de o stare de inhibiție cataleptică. Pe această bază, Popa a făcut presupunerea că LCR conține o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organelor toracice și abdominale, de la arborele traheobronșic până la colonul descendent. Traiectul lor lung cervico-toraco-abdominal compensează lipsa structurilor parasimpatice din regiunea dorsolombară. Fibrele vegetative ale vagului provin din nucleul dorsal, cardiopneumoenteric, situat în foseta laterală a bulbului, îndărătul olivei, sub planșeul ventriculului IV, de unde coboară prin gaura ruptă posterioară în spațiul retrostilian și regiunea laterocervicală, atașându-se pachetului vasculo-nervos al gâtului. Din segmentul cefalic al vagilor pornesc filete parasimpatice spre faringe și arterele carotide, care participă la formarea plexurilor cu același nume
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nodulului sinoatrial (Keith-Flack), acelea ale vagului stâng se termină în nodulul atrioventricular (Aschoff -Tawara). Diferențe importante ar exista după unii autori (Woolard, Nonidef etc.) și în ceea ce privește distribuția atrioventriculară a fibrelor vegetative cardiace. În timp ce atriile ar prezenta o inervație dublă simpaticoparasimpatică, ventriculele ar conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie acelora din ganglionul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii etc.) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Mușchiul cardiac, de exemplu, conține numeroase formațiuni ganglionare (până la 150 microganglioni după Francillon, 1928) la nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare. Mărimea și forma acestora diferă în funcție de zonă de la o specie la alta. În general, ei sunt formați din conglomerate de celule bi- sau multipolare cu terminații dendritice scurte, care nu degenerează după secțiunea nervilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Ulterior s-a stabilit că, în afara bifurcației carotidelor și crosei aortice, există un număr suficient de alte teritorii vasculare sensibile la variațiile de presiune și compoziție chimică a sângelui. Astfel de zone preso- sau chemosensibile se găsesc la nivelul atriilor, ventriculului stâng, arterei mezenterice superioare, globului ocular, aparatului vestibular, arterelor vertebrale etc. Ele intervin ori de câte ori irigarea adecvată a organelor prevăzute cu funcții vitale (creier, inimă, plămân etc.) este amenințată. Sub influența stimulării lor fizice sau chimice se produc reacții neuroreflexe cardiovasculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
format dintr-o foiță fibroasă în care se află câțiva cm3 de lichid seros, cu rol de lubrifiere și reducere a fricțiunii pereților cordului în timpul activității sale contractile. În afara rolului protector, pericardul participă la limitarea umplerii diastolice, mai ales a ventriculului drept, protejând astfel circulația pulmonară împotriva unei eventuale supraîncărcări. Pericardul servește și ca suport pentru atrii, împiedicând regurgitarea sângelui din ventricule în auricule în cazul unor presiuni sistolice ventriculare deosebit de ridicate. Miocardul la rândul său, este constituit, din fibre musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fricțiunii pereților cordului în timpul activității sale contractile. În afara rolului protector, pericardul participă la limitarea umplerii diastolice, mai ales a ventriculului drept, protejând astfel circulația pulmonară împotriva unei eventuale supraîncărcări. Pericardul servește și ca suport pentru atrii, împiedicând regurgitarea sângelui din ventricule în auricule în cazul unor presiuni sistolice ventriculare deosebit de ridicate. Miocardul la rândul său, este constituit, din fibre musculare cardiace, stimulate ritmic de sistemul excitoconductor și dintr-un schelet fibros care, împreună cu endocardul, participă la formarea sistemului valvular. Fibrele musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suprapuse, ancorate de scheletul fibros. La nivelul atriilor se descriu două straturi atât de subțiri, încât mușchiul atrial este translucid: un strat înconjoară complet ambele atrii, în timp ce al doilea, dispus perpendicular pe primul, este independent pentru fiecare atriu. La nivelul ventriculelor se descriu patru sisteme de fibre musculare dispuse în spirală: - sistemul sino-spiral superficial, cu originea și inserția pe inelul tricuspidei; - sistemul bulbo-spiral superficial, cu ambele inserții pe inelul mitralei; - sistemul sino-spiral profund, care înconjură ambele ventricule; - sistemul bulbo-spiral profund, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fiecare atriu. La nivelul ventriculelor se descriu patru sisteme de fibre musculare dispuse în spirală: - sistemul sino-spiral superficial, cu originea și inserția pe inelul tricuspidei; - sistemul bulbo-spiral superficial, cu ambele inserții pe inelul mitralei; - sistemul sino-spiral profund, care înconjură ambele ventricule; - sistemul bulbo-spiral profund, care înconjură doar ventriculul stâng (fig. 66). Aceste sisteme de fibre acționează în sensul reducerii diametrelor longitudinal și, mai ales, transversal ale cavităților ventriculare în timpul sistolei. Ele sunt delimitate de o membrană, sarcolema. Structura specifică a membranei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
patru sisteme de fibre musculare dispuse în spirală: - sistemul sino-spiral superficial, cu originea și inserția pe inelul tricuspidei; - sistemul bulbo-spiral superficial, cu ambele inserții pe inelul mitralei; - sistemul sino-spiral profund, care înconjură ambele ventricule; - sistemul bulbo-spiral profund, care înconjură doar ventriculul stâng (fig. 66). Aceste sisteme de fibre acționează în sensul reducerii diametrelor longitudinal și, mai ales, transversal ale cavităților ventriculare în timpul sistolei. Ele sunt delimitate de o membrană, sarcolema. Structura specifică a membranei sarcolemale asigură transportul diferitelor substanțe la nivel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu diametrul longitudinal paralel cu axa internodală și nu transversal pe aceasta. În afara nodulului atrio-ventricular, la unele persoane poate apărea un fascicul atrio-ventricular suplimentar. Această anomalie realizează o cale de conducere atrio-ventriculară prin care impulsul de contracție se propagă spre ventricule mult mai rapid decât prin căile normale, unde propagarea este întârziată la nivelul nodulului atrio-ventricular. În aceste condiții, depolarizarea și sistola ventriculară au loc practic simultan cu sistola atrială, umplerea ventriculară fiind afectată (sindrom de preexcitare Wolf-Parkinson-White - W.P.W
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În partea anterioară a septului, înaintea zonei de inserție a cupei septale a valvulei tricuspide, pe inelul fibros atrio-ventricular, fasciculul se bifurcă. Ramul stâng perforează membrana și se așează pe marginea superioară a septului muscular. Intrând în spațiul subendocardic al ventriculului stâng, îndărătul unirii cupei anterioare și cupei posterioare drepte a valvulei aortice, se divide în două ramuri (anterior și posterior). Ramul drept coboară pe partea dreaptă a septului și ajunge în spațiul subendocardic drept, mai jos decât în cazul ramului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretic atrial, atriopeptin, cardiodilatin sau cardionatrin. Comitetul internațional de nomenclatură a propus denumirea comună de factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai mulți factori secretați de cardiomiocitele atriale ale mamiferelor inclusiv umane. Conținutul în ANF al ventriculelor este mult mai mic decât cel al auriculelor (fig. 69). Eliberarea ANF din granulele secretoare atriale este stimulată de creșterea presiunii intraatriale. Sensibilitatea deosebită a granulelor secretoare la distensie a fost dovedită experimental cu ajutorul unui balonaș introdus în auriculul drept
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și cavităților atrioventriculare prevăzute cu receptori de întindere (baro- sau mecanoreceptori) și chemoreceptori cardiaci. După Coleridge și colab. (1964), mușchiul cardiac ar conține 92 de receptori, din care 28 în regiunea atriovenoasă dreaptă, 45 în regiunea atriovenoasă stângă, 11 în ventriculul drept și 8 în ventriculul stâng. Baroreceptorii și chemoreceptorii de la acest nivel îndeplinesc rolul unor veritabili traductori preso- și chemosensibili. După sediul lor, receptorii se împart în arteriali, atriali și ventriculari. Presoreceptorii arteriali, de la nivelul sinusului carotidian și zonei endocardoaortice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptori de întindere (baro- sau mecanoreceptori) și chemoreceptori cardiaci. După Coleridge și colab. (1964), mușchiul cardiac ar conține 92 de receptori, din care 28 în regiunea atriovenoasă dreaptă, 45 în regiunea atriovenoasă stângă, 11 în ventriculul drept și 8 în ventriculul stâng. Baroreceptorii și chemoreceptorii de la acest nivel îndeplinesc rolul unor veritabili traductori preso- și chemosensibili. După sediul lor, receptorii se împart în arteriali, atriali și ventriculari. Presoreceptorii arteriali, de la nivelul sinusului carotidian și zonei endocardoaortice, acționează în sens inhibitor asupra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al distensiei atriale drepte se datorește inhibării nucleului dorsal al vagului și apare ca mijloc de apărare a cordului. Distensia atriului stâng provoacă diureză reflexă, prin inhibarea posibilă a secreției de hormon antidiuretic (ADH). Traumele chimice și fizice exercitate asupra ventriculului stâng produc reacții reflexe hipotensoare cu punct de plecare coronar. Injectarea de substanțe iritante în circulația coronară, ca și obstruarea ei cu sfere de sticlă sau plastic, este urmată de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de reflex Bezold-Jarisch
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfere de sticlă sau plastic, este urmată de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de reflex Bezold-Jarisch, pare a fi de o deosebită importanță în producerea hipotensiunii din infarctul miocardic. În afara receptorilor din zonele specifice ale atriilor, venelor mari, ventriculilor, aortei și arterelor coronare, există o suprafață receptoare difuz răspândită în întregul miocard, sensibilă la variațiile de distensie a cordului. La nivelul capilarelor juxtaalveolare sunt, de asemenea, receptori sensibili la fenomenele de congestie și microembolism pulmonar. Excitarea lor determină reacții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
progresiv atingând la vârsta adolescenței 110-120 mmHg, pentru ca după 50 ani să ajungă la 130-140 mmHg Mx și 75-80 mmHg Mn. Diferențe mari ale valorilor presionale există între circulația sistemică și circulația pulmonară, deși fluxul pe minut al celor două ventricule este egal (5 l/minut). Presiunea arterială pulmonară reprezintă doar 1/5 din valoarea presiunii aortice datorită rezistenței reduse la flux a vaselor pulmonare și capacității vasculare înalte a plămânilor. Dintre factorii determinanți ai presiunii arteriale la nivelul marii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulant, situate la nivelul vaselor mari de la baza inimii și gâtului. În afara zonelor reflexogene clasice, există un număr suficient de alte structuri diferențiate histo-fiziologic, sensibile la variațiile de presiune și compoziție chimică a sângelui, cum sunt cele de la nivelul auriculelor, ventriculului stâng, arterei mezenterice superioare, globului ocular, aparatului vestibular, arterelor vertebrale, joncțiunii tiro-carotidiene etc. Rolul cel mai important în reglarea fiziologică a activității cardio-vasculare revine însă preso-receptorilor și chemoreceptorilor de la nivelul sinusului carotidian și regiunii endocardo-aortice, care îndeplinesc rol de traductori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormon antidiuretic, în vederea eliminării excesului de apă și descărcării patului vascular. În afara receptorilor arteriali și auriculari, un rol mai puțin fiziologic și predominant patologic îl au reflexele cardio-vasculare cu punct de plecare ventricular. Stimulii nocivi fizici și chimici aplicați asupra ventriculului stâng, de exemplu, produc reacții neuro-reflexe hipotensoare. Injectarea de substanțe iritante în circulația coronariană, ca și obstruarea acesteia cu sfere de sticlă sau plastic sunt urmate de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de reflex Bezold-Jarish, pare a fi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulația pulmonară este obstruată sau distrusă, între cele două sisteme circulatorii se dezvoltă numeroase anastomoze anormale, astfel încât circulația bronșică preia o parte din rețeaua arterială pulmonară. În aceste condiții, debitul arterial bronșic poate crește, atingând valori până la 5-20% din debitul ventriculului stâng. Circulația pulmonară neadaptată valorilor tensionale crescute din teritoriul bronșic poate fi sediul unor hemoragii grave. II.3.2.2. Vascularizația funcțională Circulația pulmonară, sau mica circulație, este formată dintr-un sistem arterial pulmonar, care cuprinde artera pulmonară și ramurile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
desparte de alveolă, de gradul de inflație a plămânului, iar, în axul perpendicular pe membrana alveolo-capilară, de presiunea transmurală. Presiunile în circulația pulmonară. Vasele pulmonare funcționează la un nivel de joasă presiune, condiționată de presiunea mică pe care o dezvoltă ventriculul drept în timpul sistolei, de complianța mare a sistemului vascular pulmonar și de rezistența mică pe care o opune acesta la curgerea sângelui. La fiecare sistolă, presiunea în artera pulmonară și ramurile ei principale atinge rapid valoarea de 20-25 mmHg. Urmează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]