1,037 matches
-
nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să fie făcută. Să Încercăm“. 82 Pământul e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sumedenii de “producții culturale” care în esență redau nimicnicia în cele mai mici detalii și au un acut rol de îndobitocire a “consumatorului de artă”. Acest fapt nu e de mirare atîta timp cît nivelul inteligenței de pe glob este în vertiginoasă descreștere, iar artiștii postmoderni sunt inspirați de muza proclamată de Erasmus ca fiind supremă în lume: “ce să mai spunem de cei ce se îndeletnicesc cu artele? Iubirea de sine îi stăpânește așa de cumplit, că mai degrabă sar lepăda
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de rahat“ se referă la cu totul altceva decît la ideile lui despre artă. Decide că o place. Un Clark Gable tînăr apare lîngă masă și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind cele mai mici manipulări ale cărnii de vită și cele mai amănunțite secrete ale sosului pentru pește. Retorica aromatică transportă. Oleaginoasele mustesc. Miniaturi tărcate. Cleștișori de crab aspru dojeniți. Sherrill Îl Întrerupe: — Fum cum? Deranjat, poetul repetă: — Fulcrum. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Urmuz - semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în ziua înmormîntării. George Ciprian, „Hurmuz” în Contimporanul, an III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste Lands’en În cursul nopții, cînd Marie Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac. El băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi și ăștia ?“ Își recapătă suflul și mă fixează. Ochii Îi sînt mai Întunecați decît i-am văzut vreodată. — Am cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întîlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gît și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plîns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițînd În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
elimină amănuntele care ne vrăjeau, ne rețineau, ne Întârziau În copilărie. Arta este una dintre posibilitățile de salvare din această haotică accelerare. Metrul În poezie, tempo‑ul În muzică, forma și culoarea În pictură. Totuși simțim permanent că ne rostogolim vertiginos spre țărână, ca să ne prăbușim, zdrobiți, În groapă. - Dacă astea ar fi simple vorbe! Îi spuneam lui Rosamund. Dar eu le simt adevărul zi de zi. Și Însăși gândirea neputincioasă ne mănâncă ce ne‑a mai rămas din viață... Sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rudimentare și diletante. Astfel, pentru a nu mă opri decât la cel mai Înalt nivel al polemicilor autohtone, câțiva intelectuali români de talie au reușit gafe monumentale: Gabriel Liiceanu, Într-un eseu patetic și de o căldură genuină, a vorbit „vertiginos” de tribulațiil sale din vremea regimului comunist și de privațiunile la care fusese supus Mihail Sebastian sub un regim represiv de dreapta care nu se putea compara totuși decât cu stalinismul, nu cu ceaușismul; Nicolae Manolescu, Într-o luare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
coarda va vorbi prin cască cu tipul care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă. Marie avea să străbată în curând hățișul de bare de aliaj și de butelii, cu cablurile corespunzătoare, coborând pe lângă luminile orbitoare, prin întuneric și apoi, în sfârșit, pe scenă. Numai la gândul acesta și simții cum adrenalina îmi pulsează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mult și parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, adâncă, fără fund. Vroia să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos... gândurile urmau unele după altele ca un film mut, fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit fără nici o noimă. Pleoapele îi căzură grele ca de plumb, și alunecă într-un somn ușor, ușor cu visare... ...Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmurând... - Dacă s-ar întoarce timpul... dacă s-ar întoarce măcar pentru o clipă!... Gândul acela l-a întristat și mai mult, și, parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, fără capăt. Imaginația scăpată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos. Gândurile se succedau ca un film fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit, fără nicio noimă. În minte îi veniră Cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... ”Amintește-ți, omule, că pulbere ești
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nică Încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia de sânge și pe rochia mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se Întinsese deja În flancul drept și Înainta vertiginos spre coapse. Adina Dabija 110 În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta Îmi mai lipsea“, mi-am spus cu ciudă. Din fericire ajunsesem deja În stație la Dorobanți și doi tineri, o fată și un băiat, văzând starea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
puternică încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia de sânge și pe rochia mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se întinsese deja în flancul drept și înainta vertiginos spre coapse. În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta îmi mai lipsea“, mi-am spus cu ciudă. Din fericire ajunsesem deja în stație la Dorobanți și doi tineri, o fată și un băiat, văzând starea în care eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca un fulg, ca un cântec abia perceptibil, ca o Învăluire de poem, ca o melodie, de basm. Nu mai era mult până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine, apropiindu-se vertiginos, de autoturismul care nici nu-și sporea, nici nu-și micșora viteza. Andreel Conduru avansase prin viață, până În acel moment, urcând vertiginos și victorios, din treaptă În treaptă, acționând sub imperiul, sub auspiciile, sub umbrela tuturor prin - prin-urile amintite
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine, apropiindu-se vertiginos, de autoturismul care nici nu-și sporea, nici nu-și micșora viteza. Andreel Conduru avansase prin viață, până În acel moment, urcând vertiginos și victorios, din treaptă În treaptă, acționând sub imperiul, sub auspiciile, sub umbrela tuturor prin - prin-urile amintite mai la Început, prin - prin-uri, pe care și le Însușise, și pe care le pusese În practică, atât de exact, iubitul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trei ore de la metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopârțiți cumva epoleții. Riscau destul să fie împușcați și într-un caz și-n altul. Și de abia în această ultimă variantă (cu mușamalizatul), creștea vertiginos probabilitatea ca Raicopol să nu fi fost (definitiv) îngropat nici în arestul din Calea Rahovei, nici în beciurile I.G.M.-ului, nici sub supravegherea detașamentului de gardă al unei inexpugnabile Unități Militare. De aceea o întinsese IF-ul mai devreme din "Cafenea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-n care înțelepții îți par biete veverițe, iar sfinții profesori ratați. Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă și tainică și mai durabilă ca dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cosmice. O trepidație universală zguduie totul ca într-un infern. Și toată lumea pare a se mișca într-un ritm accelerat și nebun, ca și cum s-ar apropia apocalipsul. Nu există un sentiment adânc al infinitului fără acea senzație ciudată a apropierii vertiginoase de sfârșitul cosmic, de sfârșitul universal. Paradoxul infinitului este de a-ți da această senzație de apropiere de sfârșitul absolut și de a face, în același timp, imposibilă această apropiere. Căci infinitul nu duce la nimic. Atât infinitul spațial, cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sine? Lipsește devenirii României un sens ascendent. Schema formală a soartei noastre este orizontala. Ne-am târât în vreme. Popoarele fericite ale Pământului sânt irupții și de aceea soarta lor trezește implicit reprezentarea verticalei. Goticul este stilul ascendenței, al elanului vertiginos, dar orientat, al devenirii transcendente. O individualitate se determină după elementele gotice din suflet. Predominarea lor caracterizează pregnanța ei. Elanul unei culturi exprimă prezența internă a patosului gotic. Căci goticul este verticala spiritului. Din el derivă tragicul, sublimul și renunțarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
procesul ei de industrializare, început pe la 1830, în timpul realizării Uniunii vamale, și ce a devenit în urmă - este obligat să recunoască un salt, care a ridicat o națiune pe toate planurile. Războaiele napoleoniene îi dăduseră conștiința politică și națională; industrializarea vertiginoasă, bazele materiale ale puterii. De la 20 milioane de locuitori, în câteva decenii se ridică la 50, pentru ca populația să crească într-o mare numerică, ce legitimează aritmetic imperialismul. Sânt astăzi în lume 110 milioane de nemți, care își simt chemarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este compromițătoare; se face prin convingere. Burgheziile lumii ar trebui să fie recunoscătoare Rusiei, fiindcă ea le-a învățat să moară la timp. Fenomenul japonez nu este mai puțin ilustrativ pentru progresele inerente industrializării. Dintr-o țară veleitară, grație industrializării vertiginoase și voinței organizate de a deveni mare putere, Japonia a căpătat o mare proeminență în lume, pe care numai cele câteva puteri de primul rang o cunosc. Soarta Asiei și echilibrul european depind de imperialismul nipon. Un popor insular, suprapopulat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el miturile. Este neplăcut să vezi că se ridică cineva din rândurile tale și îți devine destin. Tu nu i-ai acordat nici un drept - și nimeni. Cu toate acestea, el îl are și tu nu mai poți face nimic. Ascensiunea vertiginoasă a omului politic este un fenomen destul de ciudat. Cei care-l cântăresc și nu-i găsesc merite și calități justificative uită că orice om politic este un destin înainte de a fi o valoare. Dictatura care n-are o ieșire imperialistă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
retrogradați” În documentele oficiale, prin includerea În categoria „alte naționalități conlocuitoare”. În mare, emigrarea În xe "Israel"Israel se desfășoară fără greutăți, În urma unor convenții Între România, xe "Israel"Israel și organisme evreiești internaționale. Drept care populația evreiască a României scade vertiginos, ajungând În 1960 la 100.0001, iar În ianuarie 1977 recensământul populației Înregistrând numai 24.662 evrei, din care mai mult de o treime, 9.199, erau concentrați În capitala țării, xe "București"București 2. Dar nu este vorba doar
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
represiune; iar acest sens a fost acela de anticeaușism, dar care în subsidiar era anticomunism radical. În timpul zilelor insurecționale, timișorenii au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul în care revolta lor ar fi fost înăbușită, cu condiția ca în România să se schimbe ceva. Dar, în același timp, și-au asumat și rolul de prim
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]