597 matches
-
în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul uzitează tocmai dintr-un apăsat spirit de frondă. În răspărul, în pofida modelor pe care le traversează poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
construcția lor teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care proveneau, are uneori un dublu caracter: vetust și utopic. Aceasta nu înseamnă că, atunci cînd s-au păstrat în limitele unei analize obiective a realităților sociale în care trăiau, nu au formulat o serie de idei remarcabile care, aplicate, ar fi dus la o ameliorare a sistemului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
anul următor însă 1968 lumea a fost martora unor puternice manifestări contestatare ale studenților din țările occidentale. Chiar dacă aceste manifestări nu au avut întotdeauna un țel limpede, chiar dacă unele revendicări erau contradictorii, ele au pus încă o dată în evidență caracterul vetust al unor obiective, conținuturi și structuri ale învățămîntului, necesitatea unor rapide și profunde transformări. Era cert că, și în ceea ce privea educația, lumea parcurgea o etapă cu numeroase necunoscute, că unele din problemele care se puneau vizau toate societățile, indiferent
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mult un dublu sens. Nu mai poate fi vorba de un raport univoc, prea simplu pentru a fi și adevărat. Acum un secol și mai bine, E. Quinet profetiza momentul când de la marginea Europei, dinspre Carpați, lumea apuseană obosită, sceptică, vetustă, va primi un suflu nou, revigorant și salutar. Mai aproape de noi, filosoful E. Boutroux socotea că acel moment a și sosit, de vreme ce un A. D. Xenopol le vorbea francezilor, la Paris, despre teoria istoriei, pe când G. Bengescu impunea acolo o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
moral/imoral etc.; - argumentele pathemice: au în vedere emoții, sentimente, pasiuni: activism civic, elan patriotic, compasiune, generozitate, bunătate, toleranță, altruism, indignare etc.; - argumentele pragmatice: valorifică forța persuasivă a exemplificărilor, a compa rației valorice (eficient/ineficient, util/inutil, oportun/inoportun, modern/vetust, schimbare/ stagnare etc.); apelează la date concrete, la ierarhizări valorice, clasificări, statistici etc. Structurile lingvistice specifice textului argumentativ sunt numeroase: - organizatori textuali (operatori) specializați pentru a exprima: progresia (Un prim argument... Un alt argument/În primul rând... În al doilea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil Mazilescu, prefață) 1. sinonime neologice: vechea - perimata, vetusta, inactuala; ademenesc - tentează, seduc. 2. Absența majusculelor în textul citat este o formă emblematică a distanțării de poetica tradițională, motivată de intenția de a înlocui vechile convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub asediul postmodernității / 32 2.4. Hedonismul și educația / 34 2.5. Idealul un concept vetust? / 37 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? / 40 2.7. Tehnică fără etică? / 41 2.8. Învățare fără etică / 45 Capitolul 3. Despre modele și rolul lor în educație / 51 3.1. Vechii greci și forța educativă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dată pe viitor ca orizont temporal care face posibile noi descoperiri științifice. Multiplicitatea identităților individului postmodern se corelează cu imaginile, de fiecare dată altele, accesibile prin intermediul simțurilor și care încadrează individul într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fără chip, ce transformă întregul corp social într-un câmp de percepție: mii de ochi postați peste tot, puncte de atenție mobile și permanent treze, o imensă rețea ierarhizată...". (Foucault, 1997, pp. 300-301) Dacă imaginea pare greu de acceptat astăzi, vetustă, să nu uităm exigențele pe care directorul unei școli londoneze le fixa pentru arhitectul școlii în care personalitatea copiilor "va înflori": "În Mossbourne nu există o singură cancelarie, astfel încât profesorii să nu fie izolați de elevi. În schimb, au spații
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de pildă). Densitatea și diversitatea stimulilor sunt setate la niveluri mult mai scăzute, selecția operând în funcție de un singur criteriu: relevanța pentru învățare (mai rar, relevanța educațională). De asemena, volumul sitmulilor este mai redus, ceea ce conferă mediului școlar un aer cenușiu, vetust, într-un cuvânt, plicticos. Dacă lecțiile de tip "chalk and talk" reprezintă regula, școala riscă, așa cum am mai amintit deconectarea, cu efecte majore (negative, credem noi) în planul învățării, mai larg, în plan educațional: Homo zappiens consideră că școala este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de grupuri în cadrul cărora se manifestă un elev. Chiar dacă este percepută de unii copii ca fiind mai degrabă un "loc de întâlnire" (Wim Veen) sau de unele pedagogii ca fiind mai degrabă un "loc de trai" (Jean-François Mattéi), adică oarecum vetustă și inadecvată în raport cu scopul ei (a oferi experiențe de învățare în rețea, în primul caz, a oferi un loc de studiu, în al doilea caz), școala deține încă un potențial imens de activare a unui complex de grupuri de copii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe care le reduce la tăcere amenință să îl copleșească, să îi dea peste cap existența. În sfârșit, cușca este simbolul casei (vezi acest cuvânt), dar oferă mai ales viziunea unei familii șubrede sau a unui trup slăbit; adăpostul este vetust, protecția puțin eficientă, învelișul fragil. Dinozaur Dinozaurul simbolizează trecutul, o epocă învechită, preistoria, în consecință prima copilărie a subiectului. În vis, invită la căutarea în trecut a cauzelor ce au dus la situația actuală. Dinozaurul poate simboliza și vârsta matură
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
hotărăsc munca profesională. De asemenea, vocația lucrează și în limitele unui mod de muncă, înnoind continuu acest spațiu profesional. Vocația este nimbul fiecărei profesiuni"; "vocația înnobilează profesiunea"236. Absența vocației dintr-o profesiune face ca aceasta să devină rutinieră sau vetustă. Munca, sistemul de referință al relației dintre profesionist și omul de vocație, este faptul uman care susține evoluția culturală. Dar ea specifică vocația în sensul înnobilării ei cu posibilitatea de a schimba modul dat de a munci și, în urmare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a-și "esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a preda serios și fără citate politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element negativ, demonic, pentru bărbatul medieval autoritar, vetust în concepții, legat strâns de canoanele eclesiastice. O problemă care rămâne controversată este aceea a atitudinii pe care au avut-o Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer față de personajul feminin: au apreciat în mod deosebit rolul femeii în societate, i-au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și până la ei, însă nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului dragostei, cântă ca o privighetoare, așa cum ar trebui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeilor scriitori care să răspundă criticilor antifeministe aduse de către învățați. Eroina chauceriană, o donna demonicata, este un tip de personaj care acționează mult mai insistent și mai direct în spațiul public, ideile ei inovatoare sau libertine răstoarnă o ordine socială vetustă, impunând un climat al libertății, al posibilității de alegere. Prin povestirea pe care o rostește în pelerinajul spre Canterbury, nevasta din Bath va încerca să dovedească din nou superioritatea feminină. 50 Derek Brewer, The Canterbury Tales: Overview, în Reference Guide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devalorizate prin gen și prin sexualitatea pe care o dețin.” Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 37 conduce și se dorește superior. Femeia era mereu privită ca fiind imperfectă, o forță pasivă, pe când principiul masculin reprezintă forța activă, însă această concepție vetustă este răsturnată de scrierile celor două mari spirite prerenascentiste, Boccaccio și Chaucer, pe care ne propunem să le dezbatem, chiar dacă unele ecouri misogine nu au putut fi, pe deplin, eludate. Considerăm că cea mai importantă modalitate de a distinge și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaj feminin ideal, o donna angelicata. Prima povestire se caracterizează prin tonul glumeț și ironic, a doua este încărcată de idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cult este Sfânta Fecioară Maria („stăpâna” și „doamna”, după cum sugerează numele 152), prototip ideal al frumuseții și imaculării, anunțând un primat al femeii, restabilindu-i locul important pe care îl deținea. Adjectivul novella indică nu doar noutatea și debarasarea de vetust, femeile acestea reprezintă un alt spirit, al unei emancipări și eliberări, al puterii de decizie asupra propriei vieți, ci este omonim cu substantivul novella, care desemnează o povestire, și anticipă activitatea principală a grupului - aceea de a istorisi. Biserica, ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui decât prin moarte.425 Povestea târgoveței aduce totuși o schimbare, dar minoră: agresorul este excomunicat, însă numai temporar, dar tânăra violată rămâne marginalizată.426 Ea nu are glas și nu mai apare în structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
limita strict la un subiect anume, subliniază o anumită labilitate afectivă, dar și intelectuală, dar rămâne „un manual”, „un ghid” ce ne conduce prin fascinanta mentalitate feminină. 457 Prin vocea pe care o dobândește, personajul feminin se eliberează de cutumele vetuste și își câștigă un loc propriu, un spațiu unic, personal, în societate și în familie. Târgoveața concurează în discurs și predică, în 453 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 454 Ibidem. 455 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 109. 456
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 81. 734 Ibidem, p. 84. 735 Ibidem, p. 85. 736 Ibidem, p. 115. 737 Ibidem, p. 106. 738 Ibidem, p. 143. 739 Ibidem, p. 330. 740 Ibidem, p. 160. 741 Ibidem, p. 281. 200 pasionalitatea masculină reprezintă o imagine vetustă, care ține de lunga și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate fi interpretată ca o alegorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]