1,227 matches
-
toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor a toate cele. Magul a deschis fereastra luminii și a privit prin Marele Timp. A văzut cât de neputincioși, împovărați, plini
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu, băiatul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem amândoi Mâța de coadă. Cotoșman: Fiindcă nu vrei să lupți, totul e să vrei și să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai dreptate, voi încerca. Uite mâna mea.( Îi întinde palma) Cotoșman: Adică să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
făcut să întoarcă capul și să ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea să rupă creanga: greutatea omătului căzut, vreo veveriță sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un nou saxofon alto și și-a petrecut ore întregi exersând game și improvizații care îi sunau bine doar lui. Delores nu-l lăsa să repete acasă, așa că s-a dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Fann Sora cea Mare obișnuia să spună că, în viața reală, căsătoria e o piață în care femeile concurează pentru cel care licitează cel mai mult. Și, ca orice afacere, nimeni nu ar trebui să confunde un iepure cu o veveriță - prețul tău spune cine ești. În ziua în care a murit tata am învățat să disting speranțele deșarte de realitate, mai ales atunci când foști prieteni de-ai săi au apărut să ceară înapoi vreo datorie. De asemenea, am avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
viața ei o masă completă. Nu știu dacă o voi mai vedea vreodată... E foarte bolnavă și mi-e teribil de dor de ea. An-te-hai face un efort să zâmbească în timp ce încearcă să-și stăpânească lacrimile. Vedeți, doamnă, sunt o veveriță cu ambiție de dragon. Asta e ceea ce-mi place la tine, An-te-hai. Mi-aș dori ca fratele meu, Kuei Hsiang, să aibă ambiția ta. — Sunt flatat, doamnă. — Bănuiesc că știi de acum care este visul meu, îi spun. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne dăm cu toții jos din palanchine și ne lăsăm în genunchi. Îi mulțumim Cerului că am ajuns în acest loc de refugiu temporar. În clipa în care Tung Chih e ridicat de pe scaun, o șterge după iepuri de câmp și veverițe, care se împrăștie, fugind din calea lui. Ne grăbim să ajungem la porțile imense. E ca și cum am pătrunde pe un tărâm de vis, o scenă dintr-o pictură ștearsă de timp. Chien Lung, bunicul lui Hsien Feng, a construit Jehol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de sârmă de pe măciulia microfonului - „zici că e adevărată, ce să mai...” i se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hălăduiau pe alte cărări. Nu știam ce să fac, fiindcă simțeam că am roșit până în vârful urechilor. El s-a prefăcut că nu bagă de seamă, bocănind cărarea cu toiagul în ritmul pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar nu vrea să-mi dea nici o șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
amice. Bate palma!” - i-am răspuns eu, gata-gata să mă trădez față de călugăr printr-un gest involuntar al mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
văzut pline și-a tras una dinainte și, rdicând-o, a pornit să vorbească: --Dragilor. E multă vreme de când omul din fața mea ne este din când în când oaspete drag. Îndrăgit de tot ce mișcă aici în jurul mănăstirii. Până și neastâmpăratele veverițe l-au primit cu multă dragoste. Ce mă leagă pe mine de acest om? Legătura noastră nu este de suprafață, ci este o comuniune spirituală profundă. Liantul este dragostea noastră de bătrâna cetate a Iașilor, încât am încercat - imaginar măcar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cauți aici și în celelalte tomuri documentele în care se vorbește despre casele cele vechi din Iași, pentru că are să-ți prindă bine. Până atunci, însă, hai să facem o plimbare prin pădure, ca să nu ne uite de tot. Mai ales veverițele care mă așteaptă de multă vreme. Spunând aceasta, a bătut cu palma peste buzunarul doldora de alune, zâmbindu-mi complice, și a ieșit din chilie. L-am urmat fără zăbavă. Cu o privire blândă, soarele ne-a primit în portița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele. Abia și-a terminat bătrânul vorba și veverițele au pornit val-vârtej spre noi, orpindu-se din când în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să lovească două alune una de alta. Apoi mi-a întins și mie câteva. Am făcut și eu la fel, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au pornit val-vârtej spre noi, orpindu-se din când în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să lovească două alune una de alta. Apoi mi-a întins și mie câteva. Am făcut și eu la fel, dar veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Acum, hai acasă, că a ajuns soarele drept inimă. Ca de fiecare dată, între spusă și faptă, bătrânul nu lasă nici-un răgaz. Abia a terminat îndemnul și a pornit, târșindu-și papucii pe cărare...În marginea poienii, ne întâmpină din nou veverițele, cu aceeași sarabandă ca și dimineață. Bătrânul repetă jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această dată mă bagă în seamă și pe mine. Una mai îndrăzneață chiar îmi ia o alună din mâna întinsă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
volumul pe care tocmai l-ai început a citi și hai în poiană. Tu îi citi tolănit în iarbă, iar eu oi mai face una-alta prin grădină... Nu am încotro decât să-l urmez... Străbatem poiana în liniște, până ce veverițele încep să alerge prin iarba înaltă, din care li se văd doar cozile ca niște flamuri. Bătrânul îmi întinde câteva alune. Bagă de seamă că veverița care ți-a luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prin grădină... Nu am încotro decât să-l urmez... Străbatem poiana în liniște, până ce veverițele încep să alerge prin iarba înaltă, din care li se văd doar cozile ca niște flamuri. Bătrânul îmi întinde câteva alune. Bagă de seamă că veverița care ți-a luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i vorbești cu blândețe și ai să vezi cum te va întâmpina de fiecare dată când vei mai trece pe aici. Am făcut întocmai cum mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i vorbești cu blândețe și ai să vezi cum te va întâmpina de fiecare dată când vei mai trece pe aici. Am făcut întocmai cum mi-a vorbit bătrânul.. O veveriță - poate cea de anul tecut, poate că alta - mi-a luat aluna din palmă și nu a fugit ca altădată, ci acolo - pe palmă - s-a pus pe ronțăit. Priveam la ea ca la o minune... Și era o minune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile din sipet, pentru că... Bătrânul a lăsat vorba să plutească în aer ca o frunză tomnatecă desprinsă de pe ram. Pășim pe poteca pădurii fără să scoatem o vorbă. Doar când veverițele jucăușe - simțindune pașii - ne-au ieși în cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați alune! Să nu vă certați, că nu-i frumos. Și apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]