6,708 matches
-
căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel de-al doilea (în ceea ce privește Europa, momentul de cotitură este marcat de emergența protestantismului, artizan al unei insolite sinteze civitas
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul mentalitar al membrilor săi. Așadar, la ce resurse fac apel japonezii în încercarea de a umple vidul, neputincioși fiind să eludeze complet amenințarea sa surdă? În virtutea a ceea ce am putea numi o forma mentis a gregarului, fiecare individ funcționează ca o piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această temă, ci care sunt autonome, neavând fiecare dintre ele drept fir conducător al demersului său decât rezultatele dobândite și posibilitatea de a dobândi altele prin utilizarea de metode împrumutate și puse pur și simplu, din acel moment, la încercare. Vidului tematic care constituie adevărul acestei dezvoltări proliferante i se adaugă astfel, pe planul metodei, aceeași incertitudine și aceeași anarhie. Pentru același motiv ca și o știință și pentru că se confundă la urma urmei cu aceasta, orice metodă se definește și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nimic care să le dicteze modul de abordare de neocolit a unei realități care, tocmai, nu mai există, din punctul lor de vedere cel puțin. Din acest moment nedeterminarea metodologică corespunzând carenței referențiale a acestor științe, sau, mai bine spus, vidului lor ontologic, are drept consecință importarea în ele a metodelor care definesc științele naturii. Și aceasta în mod aproape inevitabil, dacă este adevărat că, ignorând subiectivitatea care sălășluiește în om și îi definește umanitatea, aceste științe n-au a se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din activitatea categorială a numerației, a reunirii, a punerii în ansamblu, a modului de abordare matematică în general, care își găsește aplicarea privilegiată în metodele statistice. În acestea din urmă se disimulează, îndărătul rigorii aparente a unui sistem de măsură, vidul complet al cunoștințelor a căror dobândire o permit acestea în măsura în care urzeala matematică aruncată asupra fenomenelor rămâne exterioară față de ceea ce sunt acestea în sine, față de trăitul imediat al sexualității, al crimei, al suicidului, al căror mister subzistă, mai adânc ca oricând
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființei sale, care face trimitere la o alta potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-a știut de fapt niciodată mai puțin ce este. Atunci, nu este oare nimerit, în fața vidului acestei abstracțiuni crescânde, să se revină la alte moduri de cunoaștere în care viața se dă ei înseși în propria sa realitate, la drept vorbind nu așa cum este, ci așa cum devine, adică în sporirea de sine a acestei autodăruiri și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trezești din nou la viață? De fapt, spuneam eu, nu este decât o jucărie. Un vestigiu din copilăria mea fericită. Produs la o fabrică din Nürnberg. Da, spunea directorul. Tocmai exemplarul acesta. După ce îșiterminase de scris teza, dându-i numele Vidul și Dumnezeu la Blaise Pascal, o depusese la facultatea teologică a universității, o susținuse și își primise titlul. Totul fusese magnific, un succes fără egal, iar el era fericit ca un copil cu prima lui bărcuță făcută din scoarță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
el era fericit ca un copil cu prima lui bărcuță făcută din scoarță de copac. Tatăl lui îi dăruise o societate nou înființată, care să-i administreze veniturile de la conferințele pe care urma să le țină în viitor - parte despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urma să le țină în viitor - parte despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student suedez zelos aflat la Paris - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student suedez zelos aflat la Paris - ce avea să devină mai târziu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student suedez zelos aflat la Paris - ce avea să devină mai târziu unul dintre conducătorii noii mișcări spirituale - descoperi că un teolog francez, un iezuit, scrisese exact aceeași teză, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi el și-a căutat disperat de lucru. Dar cine voia să angajeze pe unul care - chiar dacă el o nega, dar totuși! - fusese prins cu o escrocherie legată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi el și-a căutat disperat de lucru. Dar cine voia să angajeze pe unul care - chiar dacă el o nega, dar totuși! - fusese prins cu o escrocherie legată de ceva atât de confuz ca vidul? în cele din urmă a primit această slujbă la noi. Și nu voia să se plângă. Nu, de fapt se simțea destul de în largul lui. Când trecea prin cele trei saloane, simțea clar cum această îndeletnicire de paznic semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în sute de ani de strădanie a spiritului. în același timp, când cel care scrie își imaginează că el, cu ajutorul semnelor, creează semnificație, de fapt permite ca totul să se volatilizeze și să fie distrus. Deșertăciunile trecute sunt comprimate în vidul prezent, contemporan. De bună seamă, opera se străduiește să reprezinte existența așa cum este ea percepută de cel ce scrie, dar rezultatul nu e niciodată altceva decât neantul. De aceea trebuie rescrisă iarăși și iarăși. Prin scrisul lui, scriitorul face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a "magnetizat strașnic", "regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă" . Naturalețea ușor retractilă, lipsa de emfază a acestei scriituri e astfel compensată de micul fabulos al glumei care cu eleganță dezumflă enormitățile, reduce pretențiile iraționale la sîmburele lor de vid. Colaborarea criticului Tudorel Urian reprezintă, una din cele mai prețioase achiziții ale României literare din ultimii ani.
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă odă a inefabilului, ce mai exactă definiție a spectacolului? Decît o urmă impersonală într-un vid răsunător? Nu încap, în această plutire pe teaca lumii, între stări comunicante, sentimente extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o vigoare părelnică a
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
Fără ea, mecanismul lumii s-ar bloca, iar femeia de paradă, care doar anunță Apocalipsa, dar nu are nici un remediu la îndemînă, nici măcar pe acela al fertilității, n-ar fi decît ceea ce este de fapt - o biată fisură în anticamera vidului. Î: Credeți că femeile pot manipula, în general, bărbații? R: Și în general, și în particular. Pentru că bărbații, infantili și eroici, așa cum sînt ei, pe lîngă multe deficiențe pasabile, au și una impardonabilă: absența instinctului de conservare. Poate pentru că îl
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
astfel doar dacă, la rândul tău, nu ai mai fi citit vreodată o carte cu adevărat bună. Ceea ce nu e, firește, cazul lui Negoițescu. Afirmațiile sale rămân însă lipsite de conținut, simple scamatorii prin care criticul încearcă să dea consistență vidului: "La data publicării, Craii de Curtea Veche au șsic!ț apărut ca o operă bizară, fascinantă, rău construită. Azi, Ťreaua construcțieť ni s-ar părea ca atare modernă, dacă n-am descoperi în roman ascunsa lui construcție și desigur, tocmai
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune tristă recompusă în aparența înșelătoare a meditației, incantată maladiv asupra abisului uman cât și deriziunea care lasă loc doar vidului și unei fotografii înfățișând cele două iubiri, cea filială, Martyn, trădată de una și mai mare: Anna.
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
senzația unei mari irosiri. Irosirea cuvintelor. Nu că ar fi inutile - ci înșelătoare și, întotdeauna, prost plasate. Astfel, în fața unui prieten pe punctul să moară, mă sperie puțin inutilitatea limbajului meu, sau a ofertei mele, rămânându-mi doar să ocup vidul nesfârșit și stânjenitor de a tăcea ori să resping niște succedanee care îmi par prostești - stranie simbioză între decență, acceptare și înfrângere. Momente rele, când înaintez puțin cu cineva în moartea sa, din motive de umană participare - și până la limita
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
fel ar fi. O lume amețită de aglomerarea de vorbe care nu spun nimic. Care provoacă haos, care alienează în ciuda prețiozității, a morgăi cu care sînt rostite. O lume de tineri teribiliști agitați, prea agitați, care merg, la fel de prețios, în vidul de idei al celor care ar trebui să-i formeze. Acest al doilea spectacol mi s-a părut ca o pictură kitsch a unui pictor găunos, pompos și plin de fițe. Joacă: Ionel Mihăilescu - Gutman, Marius Damian - Nicu Fundoianu, Mihai
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
să o traseze. Splendide sunt însă episoadele în care acest parcurs de zeci de kilometri e intersectat de oficialitățile ce vin să-l învelească în discursuri pompoase pe defunctul Paraschiv. Cu gândul la tiradele ce urmează a fi susținute, în vidul propriei alcătuiri morale, bravii generali nu văd, pur și simplu, silueta contorsionată de suferință a unei mame care-și poartă copilul mort, într-un maraton al disperării omenești. Când Irina, împreună cu fata ei Sanda, intră în sfârșit în înfricoșătoarea morgă
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
ales Cassandra's Dream (2007) unde (auto)ironia din peliculele anterioare ia locul unui râs mai scrâșnit, cel al farsei tragice dacă n-ar fi și acolo un maestru al combinațiilor care să încurce ițele și să scoată la suprafață vidul interior al personajelor. Cu o altă serie de filme, precum Melinda and Melinda (2004), regizorul plonjează în psihologia unor personaje sofisticate fără ironia spumoasă, ditirambică a primelor pelicule și fără să împingă deznodământul spre abruptul tragediei. Este ca și cum Woody Allen
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]