6,727 matches
-
Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de arta lui Félicien Rops sau Anders Zorn554. Nicolae Vermont se înscrie în cercul pictorilor care au infuzat sensibilitate decadentă unei teme clasice, folosind convențiile picturii academice. XI.4
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
216 D. Karnabatt, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", în Seara, An. II, nr. 463, vineri 29 aprilie 1911, p. 1. 217 Virgil Vătășianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Krafft & Drotleff S.A./Sibiu, 1936, p. 35. 218 Gheorghe Vida, "Aspects symbolistes dans l'œuvre de quelques artistes de Transylvanie", în Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts, Tome XLIII, Bucarest, 2007, p. 39. 219 Ibidem, p. 40. 220 Vezi Tzigara-Samurcaș, Arta în România, p. 218. 221 Gh.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la décadence, Nouvelles Éditions Séguier, Paris, 1994. 392 Tabloul a fost scos la licitație pe 4 octombrie 2011 de către Casa de licitație Alis. 393 Virgil Vătășianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Krafft & Drotleff S.A., Sibiu, 1936. 394 Ibidem, p. 40. 395 Gheorghe Vida, "Aspects Symbolistes dans L'Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", în Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts, Tome XLIV, Editura Academiei Române, București, 2007, p. 40. 396 Ibidem, p. 238. 397 Carl E. Schorske, op. cit., p. 238. 398
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Societăței "Tinerimea Artistică"", în Ilustrațiunea Română, direcțiunea Jean Al. Steriadi și A. De Hertz, An III, nr. 3 martie 1913, p. 51. 553 Eva di Stefano, Gustav Klimt. L'Oro della Seduzione, Giunti, Firenze, 2006, p. 94. 554 Vezi Mariana Vida, "La Société Tinerimea Artistică de Bucarest et le symbolisme tardif entre 1902-1910", în Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts, Tome XLIII, Bucarest, 2007, p. 61. 555 Cecilia Cuțescu Storck, Fresca unei vieți, "Bucovina" I.E. Torouțiu, București, 1943
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din urmă, eul creator controlează ego-ul, fiindcă intuiția vizionara este sortită să escamoteze frontierele rațiunii mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar fi sensul simetriei înspăimântătoare din finalul apoteotic al manuscrisului profetic The Book of Los, în care nu este dificil de intuit că eul creator blakean vorbește liber prin gură personajului Los: "[...] the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ceea ce Hilbert făcuse pentru geometrie, alții au vrut să facă pentru aritmetică și pentru analiză. Chiar dacă ar fi reușit în totalitate, ar fi oare kantienii condamnați definitiv la tăcere? Poate că nu, deoarece, dacă reducem gândirea matematică la o formă vidă, e sigur că o mutilăm. Să admitem chiar că am fi stabilit că toate teoremele pot fi deduse prin procedee pur analitice, prin simple combinații logice ale unui număr finit de axiome și că aceste axiome nu sunt decât convenții
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de Minuit, Paris, 1972. Éperons. Les styles de Nietzsche, Flammarion, Paris, 1978. Droit, R.-P., Le culte du Néant, Le Seuil, Paris, 1987. Duque, F., Filosofía de la técnica de la naturaleza, Tecnos, Madrid, 1986. El mundo por de dentro. Ontotecnología de la vida cotidiana, Ediciones del Serbal, Barcelona, 1995. Il fiore nero. Satanismo e paganesimo alla fine della modernità, Lanfranchi, Milano, 1995. Faber, R., Roma Aeterna. Zur Kritik der "Konservativen Revolution", Königshausen und Neumann, Würzburg, 1981. Der Prometheus-Komplex. Zur Kritik der Politotheologie Eric
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.) a căror funcție este înainte de toate să se evite un anumit "hiat" între descriere și narațiune, de a da conținut povestirii conferind verosimilitate rupturilor în text. Spre deosebire de Balzac, care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
purificare și esențializare, subliniind evoluția de la aglomerarea barocă a primelor încercări, la dicția severă a versiunilor din urmă. În fine, există și narațiuni ale conflictului, care pun în scenă înfruntarea poetului cu normele reci ale versului, drumul torturant de la forma vidă la sens. Intrând în intimitatea unui cabinet de scriitor, ne-am obișnuit să vedem travaliul artistic greu, forma muncită, chinul. Antonio Patraș face, dimpotrivă, arheologia unei voluptăți. Traseul la care ne obligă deși articulat cronologic în ordinea scrierilor lui Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lumea de vis a copilăriei. De acolo vii tu, Yoane, dimensiunea temporală e una singură; prezentul însă nu este acela în care conviețuim, ci un timp suspendat între oraș și sat, un prezent nemișcat, etern. Uneori viitorul îmi pare amorf, vidat de sens, iar trecutul îmi apare de cậte ori încerc să cercetez viitorul. Tu vii și pleci, iar eu aștept și iar aștept și așteptarea mea e chin lung, bolnăvicios, iar fericirea pentru mine nu există. De ce oare timpul e
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și progresați în meditație, vă veți obișnui să-i comandați minții să „tacă” și să-i spuneți corpului să „stea nemișcat”, iar treptat ele vor învăța să asculte. Exercițiul regulat descrește timpul necesar pentru a intra în starea de „minte vidă” de fiecare dată când meditați. Cu cât mai mult și mai profund rămâneți în liniștea și echilibrul „minții vide”, cu atât mai multe beneficii vor rezulta din meditația dumneavoastră. Orbita Microcosmică Primul semn al succesului în meditație este o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rostesc cu voce tare, mărginindu-mă să-l citesc cu ochii și cu gândul". De remarcat că preteriția, singurul procedeu retoric în frază, atrage atenția, prin tăcere semnificativă, tocmai asupra obiectului incriminat. Nu raționamentul în sine stârnește râsul, ci semnificația vidă (de vacuitate, de nulitate absolută) a premisei sale, care generează concluzii mai mult decât ilare. Iată-le: "Prefixul arătând că acțiunea verbului se produce de cel puțin două ori, eventual de trei-patru-cinci ori pe rând, dacă separăm verbul de particula
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal și emanația lui vizuală. Reflectarea nous-ului, elementul spiritual, este singurul lucru real din ea. Restul este materie pură, adică neființă vidă"40. Teoretizând Frumosul ideal, Renașterea a continuat, în umbra semeață a Ideii, să facă din materie polul negativ și masiv al lucrării formelor. Din obstacol, ea a devenit, în cel mai bun caz, receptacul. Michelangelo, sculptând Noaptea, "extrage forma pură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vidat. Vidul, prin definiție, nu are nimic în el - nici particule, nici lumină, nimic. De aceea, vidul ar trebui să nu posede nici un pic de energie. Însă, conform principiului lui Heisenberg, nu putem ști câtă energie există într-un volum vidat în orice moment de timp dat. Energia dintr-un volum minuscul de atmosferă vidată trebuie să fluctueze constant. Cum ar putea vidul, care nu are nimic în el, să posede energie? Răspunsul ne este dat de altă ecuație: faimoasa formulă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
afectând deopotrivă stiluri funcționale ale limbii, precum cel științific, în special cel didactic, dar și cel filosofic, tinzând în definitiv să submineze autoritatea limbajului însuși, căruia i se contestă rolul decisiv în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după un discurs radical în Amfiteatru Mare al Universității din Salamanca (12 oct. 1936). Moare la masa de lucru, odată cu anul, în urma unui stop cardiac. Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice și literare: En torno al casticismo (1895, 1916); Vida de Don Quijote y Sancho (1905); Mi religión y otros ensayos (1910); Del sentimiento trágico de la vida en los hombres y en los pueblos și Contra esto y aquello (1912); La agonía del cristianismo (1925); romane și nuvele: Paz en la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
masa de lucru, odată cu anul, în urma unui stop cardiac. Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice și literare: En torno al casticismo (1895, 1916); Vida de Don Quijote y Sancho (1905); Mi religión y otros ensayos (1910); Del sentimiento trágico de la vida en los hombres y en los pueblos și Contra esto y aquello (1912); La agonía del cristianismo (1925); romane și nuvele: Paz en la guerra (1897); Amor y pedagogía (1902); El espejo de la muerte (1913); Niebla (1914); Abel Sánchez (1917
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai jos, cap. XVII, p. 87. El Mundo Gráfico, revistă spaniolă din epocă. Se referă chiar la marele scriitor spaniol (1547-1616), a cărui operă maximă, Don Quijote de la Mancha, face obiectul unei lecturi foarte personale din partea lui Unamuno în cartea sa Vida de Don Quijote și Sancho (1905), precursoare, prin numeroase propoziții teoretice, a Ceții. Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dramatic inclus în volumul Drames philosophiques (1888). Cf.: „Es más: el hombre, por ser hombre, por tener conciencia, es ya, respecto al burro o a un cangrejo, un animal enfermo. La conciencia es una enfermedad.“ (Unamuno, Del sentimiento trágico de la vida, I, „El hombre de carne y hueso“, în Obras selectas, Espasa, 1998, p. 19. De aici și Animale-le bolnave ale lui N. Breban? sinalagmatic (referitor la contracte): care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. Sf. Hubert vânătorul (m. 727
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Plinius cel Bătrân (Istoria naturală, 35) pictorului grec Apelles, care nu lăsa să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Oraca să lipsesc lunea trecută și pe la ora douăsprezece eram la București pândind ieșirea copiilor într-un gang-poartă plin de părinți. Florica era și ea acolo, tăcută, cu brațele la piept, posomorâtă. Ai fi zis că după destăinuirea ei se vidase interior, sau că îmi dădea de înțeles că nu mai avea nimic să-mi spună și nici să încerc s-o întreb. Zidul pe care pot să-l pună aceste fele de la țară între ele în lume, când lumea asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]