606 matches
-
Ca atare, dorința noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o nădejde care nu a ajuns putere, / Dar poate cu un gest să biruie tăria. // Stăpână-i pe știința dea ști ce n-a mai fost, / De-a stinge-n armonii voci ce departe sună, / Își făurește-n grabă din vifor adăpost / Ea multrisipitoarea ce cheltuind, adună” (Restituiri: Iulian Vesper, în „Muguri”, seria a III-a, IV, 4, 1997, p. 20). Acest text-document reprezintă spiritul și idealul unei generații inconfundabile în istoria culturală a Bucovinei, „avântul de tinerețe, de sacrificiu și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în trezie, sălbatică și dezorientată, ca un Soare-mi vii și-mi pleci, eu în părul tău stam bestie.Bestiile se desfată regește când au
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
întîi, fără să vadă. Apoi, se făcu vî-nătă cu gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
observat că pe drum venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata și apropiinduse își dau seama că ceva nu este în regulă cu ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu te poți da jos, Ismaile! Te-ai proțăpit acolo? —Du-te fă, când îți spun, că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vă sparg, dar-ar boala în voi să dea, împelițațâlor. Într-o seară, stând iarăși în jurul focului, după ce mâncaseră și adormiseră de-a binelea, cineva s-a apropiat de șatră și tiptil, tiptil s-a dus să-l dezlege pe Vifor, unul din cai. Prințesa, care fascinată de spectacolul scânteilor focului le admira ca de fiecare dată, a auzit mișcare, s-a ridicat încet și a văzut ce se întâmplă. — Neneo, neneo, un hoț la Vifor, i-a șoptit lui Ismail
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dus să-l dezlege pe Vifor, unul din cai. Prințesa, care fascinată de spectacolul scânteilor focului le admira ca de fiecare dată, a auzit mișcare, s-a ridicat încet și a văzut ce se întâmplă. — Neneo, neneo, un hoț la Vifor, i-a șoptit lui Ismail care luând un topor și o secure, repede s-a îndreptat spre hoț și-a aruncat cu toporul nimerindu-l în braț tocmai în momentul când voia să dezlege calul. Au! fir-ai al dracului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele? Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veșnic! În fiecare an, cât va fi lumea și pământul, vei colinda prin ger, prin vifor și ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca și pe la cei mici, pe la cei bogați ca și pe la cei săraci, împărțindu-le tuturora îmbucurătoarea veste despre nașterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Isus Hristos! Pauză muzicală
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai că sunt pe arcuri, nu alta, spre ring. După Încă o pauză, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi la rând pe Demetriade în Hamlet și în Doctor Tokeramo din "Taifun": pe Nottara în Luca Arbore din "Viforul" de Delavrancea și în Bătrânul Moor din "Hoții" de Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase. Răchitele de pe deal, dar și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera o predică protestantă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu tine, drag odor, O, du‐i, o, du‐i! Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N‐ ai glas de vifor să jelești; N‐ ai mâni de fier ca fier să frângi, N‐ ai mări de lacrimi, mări să plângi; Nu ești de foc, la piept să‐l strângi, Să‐l încălzești! și mă‐ sa biata! Cum gemea și blăstăma și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi‐e dor de vorba‐ ți caldă, Mi‐e dor de tine, mamă. O stea mi‐atinge fața, Ori poate‐ a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi‐ e dor de tine, mamă. DOR DE MAMĂ Cine n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca Tine, barde, De nu în vieața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de faptul că viața pe acest pământ e doar o trecere - și fără gesturi de regret, de zbucium - lasă mărturie un “poem testament” pentru clipa când va trece În eternitate”... Când voi fi rămas a morții pradă / Pentru nopți de vifor sau de foc / Muguri somnoroși or să prevadă / Pat de humă-n strai de busuioc /...” La „personalități tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958 este arestat Împreună cu fiul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
maluri. Toți avem de învățat de la îngeri, flori, copii; dragostea este un sfat cu aripa-n veșnicii. Prunci și flori...O lume-aparte, totdeauna le contemplu și nimic nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
învețe un cântec. Eu joc rolul principal! începuse el să se laude netam-nesam la un moment dat... Ce rol principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce și-au dat viața pentru Hristos și neamul românesc. Comitetul apelează la toți foștii deținuți politici ai țării să își aducă aminte de zilele în care au suferit pentru Dumnezeu și neam, precum și de cei lângă care au răbdat viforul acelor vremi și pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a chemat la El atunci (iar astăzi nu au nici mormânt, nici cruce la căpătâi), ca din mult-puținul de care se pot dispensa să contribuie la împlinirea acestei inițiative. Ne
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]