1,115 matches
-
piatră ridicat dintr-o pădure") își află împlinirea la M. Eminescu în cetatea țară. Finalul din Andrei Mureșanu (tabloul dramatic) este edificator pentru zidul faptă umană urmărit de studiul nostru. "Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză..." Episodul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu în cetatea țară. Finalul din Andrei Mureșanu (tabloul dramatic) este edificator pentru zidul faptă umană urmărit de studiul nostru. "Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză..." Episodul "cetatea Sarmisegetuzei" (ocultat de critică, probabil pentru "dacismul" său) este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Mureșanu (tabloul dramatic) este edificator pentru zidul faptă umană urmărit de studiul nostru. "Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză..." Episodul "cetatea Sarmisegetuzei" (ocultat de critică, probabil pentru "dacismul" său) este semnificativ pentru a revela singularitatea imaginarului eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
umplut este cu vin și măduva din miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau fulgere-amenințătoare și groaznice urgii. Dincolo de ale șinei lor hotare simțurile lor nu pot străbate: 95 Cum arborele nu cunoaște ce-i dincolo de frunzele și coaja-i Și totuși gusta bucuria verii și-i este frică de tristețea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă-ți vijeliile să tacă, 145 Dă-mi pildă de a ta blîndețe. Rege-al furtunilor de grindină, Ești tu recea putere-atrăgătoare care ma ține-n lanțu-acesta? Mi-aduc aminte bine cum ți-am furat lumină și-n foc mistuitor se prefăcu. Acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar tu, Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid și de Materie, Pînă ce dimineață vremilor din nou se va zări asupră-ne, 270 Că iarăși să ne contopim în cîmpurile-acelea blînde-ale Veciei fericite Acolo unde tu și eu în Esență nedespărțita umblat-am Întrupați, tu, grădină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din morminte, și îi vei pune în obezi, Și-i vei lega de tine, încît alcătuirea-mi de cleștar să vină iar la mine". Astfel strigat-a Demonul Apelor în Nourii lui Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se rostogoli jos dedesubt În ale sînului sau Hăuri; vasele sîngelui sau Țîșnesc nainte prin canale peste vînt, și-n Hau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
existențe autentice. Insatisfacția generală a prezentului lasă loc unei sterile „fascinații” erotice, care, în final, o nedumerește și pe eroină, într-un Epilog parcă saturat de însăși substanța și cazuistica tuturor frământărilor. O vizibilă schimbare tematică și tehnică aduce romanul Vijelie, apărut în 1947, care se vrea și o cronică socială a perioadei 1936-1946, restrânsă la urmărirea destinului unei familii. Dezbinată o vreme de vârtejul întâmplărilor vieții, între care și războiul, familia se reunește în final parcă verificând adevărul că, în pofida
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
de romane, consemnând același lirism al unor analize psihologice nuanțate, în care vocea naratorului este acoperită de senzațiile și stările personajelor. SCRIERI: Jocuri de apă, pref. G. Topîrceanu, București, 1938; Divorțul Marianei și alte schițe, București, 1941; Fascinație, București, 1943; Vijelie, București, 1947; ed. pref. Mariana Vartic, București, 1985. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, București, 1971, 514-539; G.T. [G. Topîrceanu], Literatura feminină, IIȘ, 1936, 4; M. Sevastos, Literatură feminină, ALA, 1939, 946; N.I.P. [N.I. Popa], Sandra Cotovu, „Jocuri de
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și nuvele, I-IV, București, 1893; ed. pref. Sergiu Cujbă, București, 1976; Ovreiul, București, 1899; Flori de gheață (în colaborare), București, 1910; Al treisprezecilea urs (Din viața vânătorilor din Carpați), București, [1911]; Roadele vijeliei (Cum a căpătat Sarichioiul vie), București, 1913; Din viața pescarilor dobrogeni, București, [1923]; Opere alese, Chișinău, 1960; Spirca, Chișinău, 1967; Opere, îngr. A. Kidel, introd. F. Levit, Chișinău, 1974. Repere bibliografice: Zamfir C. Arbore, „Schițe și nuvele”, „Revista nouă”, 1893
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un miros înțepător, acru, ne-a pătruns o dată cu prospețimea primelor răpăieli. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pace, de-i război .” -,, Cum ? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot Ca Întreg Aliotmanul să se mpiedice de-un ciot ? O, tu nici visezi, bătrâne, câți În cale mi s-au pus ! ......................................................................... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag ? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un moșneag ? ! “ -,, De-un moșneag, da, Împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești. Eu nu ți-aș dori
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nori s-anină, -n bolta lumei bate Sălbaticul! 'Van fulgere de foc Apără cerul... el încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i, Cu-asalt el vrea s-o ia... ca pe-o cetate. Rănit de fulgere el se-ncovoaie Și vijelia-l reîmpinge-n patu-i, Apoi adoarme-adînc, copilărosul Titan... un cer în fundu-i se îndoaie, Tot ce-a dorit visează c-are: Tărie, stele... luna drept coroană. Dormind murmură, murmurând tresare... Și când, trezit, el vede iar că cerul La locu-i stă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vostru. Noi ducem nava poporului nostru, Oricîtuși marea s-ar nălța în sus, După o stea ce pintre nori pătrunde, După o stea c-etern rămîne-n loc. DEC[EBAL] Tu ai găsit-o... vorba ce ne-nseamnă: Furtuna, da! Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-neacă a ei suflet în suflete de flori Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de gheață, Și de-atunci sânt întocmai c-araba vijelie Ce-și mână a ei suflet pin volburi din pustie, Pin volburi de arenă, prin un nisip de foc Ce ard suflarea-ntrînsa dar nu o țin în loc; Căci ea înflăcărată departe-n veci aleargă Pin arida pustie, pin val de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-i desprețui orcînd îmi va plăcea, Asupra ta, o idol, Domn peste capul tău, Eu mă proclam prin sângiuri de-al nopții Dumnezeu. * O, taur al Moldovei prin marea de-oameni vie Te văd trecând puternic cum trece-o vijelie {EminescuOpVIII 181} Cu tunet și cu fulger pe-a undelor popor... Cu aripa-i munțindă Să pun belciug de aur în coarnele-ți de fier. [ȘTEFAN] Ce stați, mergeți, zdrobiți-l,... auzi, poporul strigă Și voi, galbene umbre, ați înghețat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n noapte l-a soarelui lumină El trece mândru, palid, bătrân fieros *, adânc, Când eu stau ca o umbră și de mânie plâng. Privesc în jur și ce văd? Văd curtizani O mie Ce tremură ca frunza când trece-o vijelie, Și într-o lume-ntreagă de oameni morți de vii Mă zbat, fiară flămândă ca leul în pustii. Mergeți cu toții, umbre, acolo vă-nchinați Unde se-nchină lumea... Ba nu, să stați, să stați, Am trebuință încă să știu că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și dorințele noastre, a valurilor de jos, și sufletele geniilor din aer, din lumină, care Dumnezeu îi mână dasupra pământului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]