768 matches
-
Chiaro aflăm situația conturilor domnești de la băncile venețiene, vreau să zic de la Zecca Veneției. Corespondența cu rușii și cu turcii o aflăm direct de la ei pentru că prudența lui vodă este foarte mare spre aceste țări. După ce s-a dat în vileag răposatul David Corbea, atenția finului Ștefan stă mereu trează... Giovanni Candido Romano, așa-zisul Ion Românul, cu călindarele lui nu mai prezintă mare interes. Nici vodă nu mai crede în prezicerile lui, de când cu drumul la Odrii. Astrologia nu este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mawlana Ebu Ishak Ismail se ridică în picioare, veșmântul alb și amplu făcându-i statura impunătoare, și continuă: — Dacă ghiaurul Constantin, zis Altîn Bei, având pact cu musulmanii, a stricat legământul făcându-se vinovat de hainie, și-a dat în vileag răzvrătirea aliindu-se cu dușmanii, iar sluga lui s-a înfruntat în luptă cu credincioșii lui Allah, atunci se îngăduie și este necesar să se verse sângele lui și al neamului său, iar femeile lor să fie luate în robie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu sau mai mult, nu-mi amintesc. De o severitate oarbă. A făcut vâlvă o poveste dată în vileag abia la ședința când s-a dezbătut, după atâtea amânări, cazul ei. Venise dezlegarea, a fost pusă în discuție. Exclusă, dar menținută în serviciu... Au mutat-o ca restauratoare, apoi muzeografă. Se impunea repede. Serioasă, harnică. Zile în șir în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nesigură - căci o atare concepție reiese din cele mai expresive curente ale gândirii contemporane - este omul care, în măsura în care era credincios, știa prin credință că este contingent. Iluminatio fidei cuprinde și apără autonomia rațiunii umane și, în același timp, dă în vileag și luptă împotriva erorilor și ororilor, roade ale abuzului rațiunii care generează monștrii. În felul acesta, iese la lumină o primă trăsătură a relevanței și actualității gândirii franciscane - o tradiție atentă la folosirea rațiunii, dar gata să apere drepturile credinței
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame, unde ești?". Răspuns-a acesta: Am auzit glasul tău în rai și m-am temut, căci sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate pentru că epoca modernă a inventat forme mult mai subtile pentru satisfacerea tendințelor masochiste, sau pentru că prostia nu mai este un apanaj al celor mulți; sau poate pentru că, neexistînd minciuni perfecte, acestea ajung tot mai ușor să fie date în vileag. 3.6. VIRTUȚILE ARTEI DE A MINȚI Cel puțin două categorii de SCOPURI pot fi atașate actului mincinos. Pe de o parte, așa cum observa Shakespeare într-unul din sonetele sale: "Prin minciuni defectele ni le ascundem bine". Fie acest unic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fie descoperită. În general, considerată ca unul dintre cele zece păcate, minciuna este ținută ascunsă de autorul ei. O vorbă înțeleaptă, desprinsă dintr-o milenară experiență, ne avertizează că pînă la urmă adevărul iese la iveală, minciunile fiind date în vileag. Scenariul biblic reprezintă cel dintîi elocvent exemplu în acest sens. Semiotica este aceea care vine în ajutorul căutătorului de adevăr; căci, chiar dacă nu răzbate direct pînă la suprafața cunoașterii, minciuna poate fi dezvăluită prin intermediul semnelor sale. Maniera în care punerea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau nu mai multe minciuni în zilele noastre decît înainte, e ușor de ghicit, însă cel puțin acum lumea este mai la curent cu răspîndirea acestora, în parte și datorită faptului că cele spuse în public sînt adeseori date în vileag cu promptitudine. După cum spune Rasberry (1991:2-3): Istoria ne arată numeroase situații în care liderii politici au mințit, însă multe din aceste minciuni au rămas ascunse ani de zile. Datorită evoluției mass-media din ultimii 25 de ani, cetățenii de astăzi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comentează că, dacă angajații lui Nixon n-au fost în stare să fie sinceri în privința unei rețete de tort, cum li s-ar putea cere să spună adevărul despre ceea ce se întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați în vileag de un tort, dacă nu cumva își pierduseră deja credibilitatea prin felul în care televiziunea a mușamalizat informațiile asupra mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
observăm o deosebire primordială. În alte domenii în care se încearcă promovarea înșelătoriei, se cere păstrarea aparențelor; astfel, mincinoșii trebuie să aibă o memorie bună, încît să nu facă greșeala de a se contrazice singuri și a se da în vileag. Deja în secolul I D.C. exista un proverb roman (Quintilian 1921:101) care spunea că un mincinos trebuie să aibă memorie bună. Mai tîrziu, Montaigne (1926:34) observa că "cel care nu are memorie bună n-ar trebui să încerce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și a politicii au multe în comun, după cum au observat și nenumărați cercetători în științele politice. Printre aceste similarități se găsesc și tipurile de minciuni puse în practică. În ambele domenii apar nenumărate înșelătorii și sînt uneori chiar date în vileag, însă în timp ce în afacerile de război lanțul de minciuni este susținut în mod oficial și poate chiar pe față, în politică tertipurile necinstite sînt ascunse și, cu excepția anumitor cazuri rare, mai degrabă negate decît recunoscute. Atît politicienii cît și propagandiștii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care nu respectă puterea și autoritatea poliției sau care nu răspund la alte moduri directe de a impune ordinea. Klockars include în categoria minciunilor albastre nu numai pe acelea spuse suspecților, pentru a-i determina "să se dea singuri în vileag", ci și pe acelea spuse superiorilor în grad sau chiar tribunalului, încît cel care minte să poată continua a-și face datoria așa cum crede de cuviință. În raport, el relatează un incident în care un violator și-a pierdut un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
434) Aproape tot ce s-a publicat despre capacitatea de a detecta minciunile, prin alte moduri decît cele tehnologice, se leagă de capacitatea mincinoșilor de a sesiza nesinceritatea altora. În viața reală, totuși, multe minciuni sînt depistate și date în vileag de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul mergea bine și că nu eram mințită". Într-adevăr, o persoană din afară poate da în vileag o minciună cu mai multă ușurință, deoarece ascunderea adevărului nu-i aduce nici un avantaj. Astfel vedem că, deși capacitatea de a spune și a detecta minciunile se dezvoltă fără un efort anume pe parcursul procesului de maturizare, abilitatea de a avea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În primul rînd faptul că el lasă lucrurile să vorbească. Emoția este În ele, autorul a trăit-o În fața lucrurilor și a scenelor evocate. Ele sînt corelatul obiectiv al emoției sale, singurul pe care e dispus să-l dea În vileag. Într-un fel misterios, emoția era acolo cînd le-a văzut (simțit, experimentat), nu el le-a infuzat o. El Își mărturisește emoția doar prin ricoșeu evocîndu-le. Și speră ca și pe cititor ele să-l emoționeze În același fel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și Zenon a fost arestat. Sperând să descopere cine erau ceilalți conspiratori, Nearchos a poruncit ca Zenon să fie torturat. Dar Zenon s-a grăbit să-i implore pe călăi să înceteze și a promis că își va da în vileag colegii. Când Nearchos s-a apropiat de el, Zenon a insistat ca tiranul să vină și mai aproape, deoarece era mai bine ca numele respective să rămână secrete. Nearchos s-a aplecat, înclinându-și capul către el. Dintr-odată , Zenon
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
jertfă (în care caz porțile sale aveau să le rămână închise iar ei aveau să fie izgoniți până departe și lipsiți de ocrotirea sa). Oamenii s-au împărțit, trecând unii deoparte, alții de cealaltă parte, și dându-și fiecare în vileag felul alegerii. Atunci le-a dezvăluit și omul acela minunat gândul ascuns de el în spatele șiretlicului, unora punându-le în lumină lașitatea și egoismul, altora - în schimb aducându-le foarte mare laudă pentru statornicia lor înaintea lui Dumnezeu; după care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici să dea ochii cu împăratul lor (într-adevăr, cum și-ar fi putut păzi credința față de împărat unii cărora le fusese dată în vileag nerecunoștința față de Cel de sus?). Ca atare, el a decretat că aceștia vor trebui să părăsească curtea împărătească și să plece cât mai departe; despre ceilalți, în schimb - pe care însuși adevărul îi dovedise vrednici de (dragostea lui) Dumnezeu - a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și în Liga, în care trebuie să combată previziunile pesimiste ale unui "ticălos", observăm și în fragmentul citat cum, sub acest paravan al confruntării cu un terț ale cărui cârcoteli le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau a și-o canaliza înspre un tip de răzbunare imprevizibil, orientat nu înspre cel care l-a dezonorat, ci înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o canaliza înspre un tip de răzbunare imprevizibil, orientat nu înspre cel care l-a dezonorat, ci înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
costurile implicate de investigația privată par să crească. Nu e greu de Înțeles de ce. Toată lumea Învârte câte ceva În vremurile astea. Corupția Într-o formă sau alta este o altă trăsătură caracteristică a vieții În regimul național-socialist. Guvernanții au dat În vileag câteva ceva despre corupția diverselor partide politice În epoca Weimar, dar asta nu au fost nimic În comparație cu tipul de corupție care există acum. Corupția Înflorește la vârf și toată lumea o știe, așa că majoritatea oamenilor se gândesc că și lor li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aveam șaptesprezece ani și a doua zi am ocolit-o pe fată, avea cei mai frumoși ochi din lume și eu nu m-am mai uitat în ochii ei, sunt vinovat, mi-au făcut dosar, totul va fi dat în vileag, am fost în casa lor și mi-am întors privirea de la frumusețe din cauza fricii, la revoluție, fiind în vacanță, în sat, m-am uitat la televizor în loc să iau primul tren și să vin încoace să mă lupt cu, bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la timp de germanii lui credincioși. Riscul e mare, le spuse cu răceală Valerius Asiaticus tovarășilor săi. Nu uitați că, așa cum s-a văzut și în cazul lui Betilenus, o așteptare prea lungă face ca taina să fie dată în vileag. Hotărâră să se grăbească, și Callistus găsi un executor neașteptat chiar în persoana primului praefectus al cohortelor pretoriene, ofițerul cel mai vechi și de încredere, care se ocupa de paza Împăratului: Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]