623 matches
-
un om liber - poezii”, Editura Cartea Românească, 1989. 271 Viorel V. Păun (n. 25 martie 1917 - d. 15 februarie 2009) „E un ins modest, dotat cu câtva talent poetic. E zâm bitor și înțelegător, ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată în primul rând prin opoziția dintre mișcările rapide și mișcările lente ale compozițiilor sale. Secvențele pline de vioiciune allegro, presto sunt chemate să ascundă, să mascheze un mister din andante sau adagio, aflat abisal în interioritatea inefabilă a compozitorului. Evident, oricum muzica este mută, aparține necuvântului, dar la diverși alți compozitori secvențele lente apar mai explicite, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală a minții, inexplicabilă, mai ales că locuiai în centrul orașului, aproape de Dunăre, fapt ce ar fi trebuit să-ți imprime o mare vioiciune, nu în felul de a fi așa cum o dovedeai, ci la improvizația atât de necesară în textul bătut în cuie al scripturii existențiale. Da, amice, cred că tu aveai creierul tare și deja format cu aptitudini de a fi elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
teza pe care caut să ți-o expun spre aducere aminte fiindcă, repet, ai darul de a uita ceea ce nu-ți convine și a dărui altora exact ce nu le trebuie. Pe de o parte, angoasele tale, pe de alta, vioiciunea cu care le înfrunți. Nota bene! Nu că le învingi și, ca să nu par didactic, să ne mai înfruptăm puțin din planșele răpciugoase ale trecutului pe care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc și nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și călăuzirea lui au avut o valoare neprețuită. Când am părăsit Roma am rămas în corespondență cu el și cam o dată la două luni îi primeam lungile scrisori scrise într-o engleză ciudată, care îmi aducea în minte, plină de vioiciune, conversația lui zgomotoasă, entuziastă și presărată cu nenumărate gesturi. Puțin înainte de a mă duce la Paris, se căsătorise cu o englezoaică și acum se instalase într-un atelier din Montmartre. Nu-l mai văzusem de patru ani și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a putea avea adăpost peste noapte și măcar atâta mâncare cât să le astâmpere foamea. Dar ce n-aș da să fiu în stare să prezint aici tablourile colorate și picante pe care le oferea imaginației povestirea plină de vioiciune a căpitanului Nichols. Relatarea lui cu privire la descoperirile pe care le-au făcut în viața oamenilor de jos și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o carte încântătoare, și în diferitele personaje pe care le-au întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate a unui ofițer furios și, ca un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am auzit vreodată. Începea ca un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii, ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinții subțiri și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de un câștig personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram - cu tot aerul ei semeț, înfoindu-mă în hainele mele noi, i-am aruncat o privire încrezătoare în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de pictură sau literatură, subiectele care mă interesau orișicând. Îi dam să citească volumele pe care le studiam în același timp, și discutam mai pe urmă impresiile. De fapt, eu îmi spuneam părerile, iar Irina aproba. Aproba însă cu așa vioiciune, că nu-i mai simțeam rolul subordonat. Între timp, la vacanța Crăciunului, am mai încercat o despărțire definitivă. Într-o scrisoare am avut curajul să-i spun multe. Îi arătam că nu-i pot promite nimic pentru viitor, că aveam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unei fotografii care ți-ar arăta că aparatul este bun, dar că n-a fost bine pus la punct. Această nervozitate place la femei la început. A fi nervos e pentru ele un atribut nobil. Denotă inteligență și mai ales vioiciune, iar o femeie poate suporta uneori oameni proști, dar îi sunt insuportabili cei blegi. Place numai la început. De la o vreme, această mișcare veșnică obosește. Femeia, ca și pisica, e repede la mișcare, electrică, dar îi place să se și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei, le oferea un spectacol. Era chiar de mirare că aproape nimeni din jur nu-i dădea vreo atenție... Tatăl lui Lucian participa cu mult interes la miting, vădind și aici, la fel ca și în multe alte ocazii, acea vioiciune a spiritului său niciodată cu adevărat îmbătrânit. În timp ce mama sa, pentru care avioanele trebuie că nu reprezentau altceva decât niște mecanisme, fie ele și foarte sofisticate, nu se prea omora cu firea să urmărească acrobațiile aeriene. Și poate de aceea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aștepta. Cred că își închipuia că vine o curcă bă trână, plictisitoare, când colo a dat de această... minune! — Cum ți s-a părut Felix Klee? — Era un munte de om, avea 84 de ani, vesel, amu zant, de o vioiciune deosebită. M-a poftit la masă cu prie tenii care mă aduseseră la el. — Ți-a plăcut colecția? — Erau 300 de tablouri ale lui Paul Klee pe care nu le văzusem nicăieri în altă parte. Colecția cuprindea și o serie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi aflat de ceremonia aceea compromițătoare, toți și-ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e corect!... Eu am vorbit mai întâi cu dumneavoastră, știți bine!... Stelian clătină din cap și-i spuse că nu se înțelesese cu nimeni în privința vânzării casei. Atunci ce mai atâta vorbă, să batem palma! îi propuse directorul școlii cu vioiciune, întinzându-i brațul său vânjos, de fiu de țărani. Când află însă că Stelian nu mai voia să plece la oraș, se posomorî și plecă fără să-l mai salute, bombănind că, dacă nu avusese de gând să vândă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcu să dea nas în nas cu mentorul său, Sever, agil și pedestru în deplasările lui prin oraș ca întotdeauna, grăbind să ajungă de la serviciu acasă. Când își văzu discipolul, el se opri brusc în loc și, strângându-i mâna cu vioiciune și bunăvoință, se interesă cum o mai ducea și ce planuri de viitor avea, invitându-l să-i mai facă din când în când câte o vizită. Cu acest prilej, Sever îi făcu și mărturisirea că, dacă nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că dorea să plece. De ce nu mai rămâi încă o săptămână-două? vorbi el precipitat, strângând-o la piept și sărutând-o. O să-mi lipsești foarte mult! Atunci vino și tu cu mine! îl invită deodată fata, rostindu-și cuvintele cu vioiciune. Câteva zile mai târziu, se urcau într-un tren accelerat și părăseau Bucureștiul. Erau amândoi pe cât de fericiți, pe atât de emoționați. Nu mai fuseseră niciodată împreună la Sibiu și Felicia nu mai avusese timp să-i scrie mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice atom de durere se risipise. Odată cu bunăstarea trupului, vioiciunea și virtuțile minții Își recăpătaseră vigoarea. Faptele petrecute peste noapte Îi erau cum nu se poate mai limpezi În memorie, ca și când abia ar fi ieșit din biserica crimei. Chipul torturat al mozaicarului Îi stătea din nou dinaintea ochilor și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâmpinare și avu impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de Înțelepciunea dumitale Într-o privință aparte. — Toată știința mea, deși modestă, se află la dispoziția dumitale. — Eu nu Îți subestimez Învățătura. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
miazăzi. În fața străinilor care se uitau la cerul înstelat, ca niște oameni obișnuiți care nu urmăresc altceva nimic decât să vadă cerul înstelat și să se bucure, Auta sorbi din plosca de lut. Apoi îi întrebă cu un surâs de vioiciune șăgalnică, în limba Atlantidei: - Voi nu beți vin? Străinii îl priviră în tăcere: nu cunoșteau înțelesul acestui cuvânt. CAPITOLUL XXII La început, robii nu aveau destulă încredere în Iahuben. Era atlant, era liber, fusese sutaș. Numai Agbongbotile izbuti să le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]