1,358 matches
-
capătul îndepărtat al sălii: — Nu pot să cred! Am crezut că întâlnirea a fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat. — Unde am fost? Păi, e clar că sunt singura care nu a fost anunțată! zise Violet supărată. — Ți-am zis de întâlnire ieri după-amiază! protestă Matthew în timp ce ea săgeta cu privirea. — După care ai lăsat un alt mesaj pe robot în care-mi ziceai că întâlnirea a fost anulată, așa că n-am venit decât la repetiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa că n-am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă, de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-am mai lăsat nici un alt mesaj. — Ah, pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt, n-am fost eu! Ia stai un pic, zise MM. Violet, Matthew nu ți-ar fi lăsat nici un mesaj - de ce să-ți lase? Ești sigură că a fost el? Violet, prinsă la mijloc, rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cele din urmă. A zis ceva de genul: „Bună, sunt Matthew. Voiam doar să-ți spun că MM a anulat întâlnirea de mâine“. Adică, nu-i cunosc atât de bine vocea, dar... Tăcu o secundă. — Vreți să spuneți că cineva... — Violet! strigă Marie de la ușă. Cât mă bucur să te văd! Străbătu în fugă camera și se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâlnirea de mâine“. Adică, nu-i cunosc atât de bine vocea, dar... Tăcu o secundă. — Vreți să spuneți că cineva... — Violet! strigă Marie de la ușă. Cât mă bucur să te văd! Străbătu în fugă camera și se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai rezista să nu mai fie în centru atenției, îi distrase atenția lui MM, în mod ostentativ, cu câteva întrebări legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dă fiori. Nu puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul îi era răsfirat în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se cu disperare să nu fie alese drept țintă. —Să-mi spună și mie cineva ce s-a întâmplat! Matthew! Matthew se precipită în față. — Păi, n-am văzut, MM, eu vorbeam cu Bill. — Hugo? MM mătură grupul cu privirea. — Violet s-a supărat și pe bună dreptate, când Marie a ținut morțiș să o compare cu cadavrul de ieri. După aceea, Paul și Tabitha au pus capac imitând, în mare vervă, scena dintre ucigaș și iminenta-i victimă, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ținut morțiș să o compare cu cadavrul de ieri. După aceea, Paul și Tabitha au pus capac imitând, în mare vervă, scena dintre ucigaș și iminenta-i victimă, lucru care, din nu știu ce cauză, se pare că făcut-o pe Violet să cedeze nervos. Totuși, mă îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să numesc, pentru că sunt băiat bun, scălâmbăiala lor, zise Hugo, cu o oarecare concizie. Nu-mi place să fac pe pârâciosul clasei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și cere-i scuze lui Violet pentru că ai supărat-o și fii convingătoare. Și tu, Paul, trebuie să lucrezi cu ea. Marie, știu că ai trecut prin momentele grele ieri, dar să fim serioși... Bun, cine n-are ceva de făcut pe aici, valea! Și încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
actori care rămăseseră stăteau cu capetele aplecate conștiincios deasupra scenariilor, străduindu-se din răsputeri să dea o cât mai bună impresie de profesionalism. Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși, când acesta se întoarse, îl cam ignoră. Și acum, că erau mai puțini oameni în sală, îmi concentrai atenția asupra lui Hazel, care fusese acolo tot timpul, dar care, ca de obicei, asemenea unui cameleon, se pierduse pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nimic. — Înțeleg perfect ce vrei să spui. Întotdeauna îi bănuiesc că au o minte încâlcită și că sunt secretoși, când ei probabil că nu sunt decât timizi. Dar să știi că ea nu e timidă. Urmărește-o când e cu Violet. La început a fost copleșită, dar asta n-a durat decât până când au făcut împreună o scenă. Știe exact cât de bună este. — E bună, nu-i așa? — Foarte, zise Hugo, cu o urmă de gelozie. Ar putea ajunge departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de posesivi erau actorii când venea vorba de atenția pe care le-o acorda regizorului; erau ca niște copii geloși care se țin după fusta mamei. Tabitha, care încă radia, le spuse vestea cea bună. Nu știu cum, dar sub privirile lui Violet, vestea își pierdu din strălucirea pe care o avusese înainte. Deci, practic o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă, MM bătu din palme ca să facă ordine; zânele și Helen își luară lucrurile și dispărură, Sophie se apucă de însăilat bucățele de material, iar Violet, care se distrase de minune pe postul de consultant în Culori Mai Frumoase, i se alătură lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care e problema? Parcă a lovit-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea, într-adevăr, pierdută. Aproape că mă simt de parcă aș avea inșo... insolație. Mă cam clatin. Nu înțeleg ce se întâmplă, acum cinci minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea inșo... insolație. Mă cam clatin. Nu înțeleg ce se întâmplă, acum cinci minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care era clar că nu o credea. Iei ceva? Bineînțeles că nu! Ce prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie, îngrijorată, sări și o ajută pe Violet să se așeze pe un scaun în camera pentru aranjamente florale, lângă sala mare. Hazel apăru ca din senin în mijlocul camerei. Ăsta e singurul mod în care-i poți descrie fenomenul. N-o observasem când a intrat; și, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mijlocul camerei. Ăsta e singurul mod în care-i poți descrie fenomenul. N-o observasem când a intrat; și, când l-am întrebat pe Sally, și el mi-a spus același lucru. M-a apucat așa... dintr-odată, îi spunea Violet lui Sophie. Pe cuvânt... nu... mă prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a intrat; și, când l-am întrebat pe Sally, și el mi-a spus același lucru. M-a apucat așa... dintr-odată, îi spunea Violet lui Sophie. Pe cuvânt... nu... mă prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi spunea Violet lui Sophie. Pe cuvânt... nu... mă prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea pe ușă, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea pe ușă, iar fața ei cea drăguță era bosumflată toată, semn că o jignise refuzul lui Violet de a se lăsa ajutată. Se uită la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până afară? îi propusei eu. Aerul era proaspăt și răcoritor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea că vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]