1,522 matches
-
continuat studiul sub îndrumarea lui Alberto Lysy, la Academia Internațională de Muzică „Menuhin” din Gstaad/Elveția, unde a avut ocazia de a se perfecționa cu muzicieni celebri, precum: Yehudi Menuhin, Igor Oistrah, Ruggiero Ricci, Nikita Magaloff, Jean-Pierre Rampal, Pierre Amoyal. Violonistul român și-a completat pregătirea muzicală cu Dorothy DeLay în New York, unde a participat și la cursurile de măiestrie susținute de Itzhak Perlman. În primii ani de studiu, a câștigat numeroase concursuri naționale, precum și Premiul I la Concursul Internațional „Kocian
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
foști studenți ai International Menuhin Academy. LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770 - 1827) Se știe că Beethoven a fost un reputat pianist, atingând în cele cinci concerte dedicate pianului un autentic climax al carierei sale interpretative. Totodată, însă, a fost și un violonist începător demn de luat în seamă (fără a atinge, totuși, notabile performanțe artistice), manifestând un atașament real față de acest instrument pentru care a compus nu doar un excelent concert (în Re major, op. 61) și Triplul concert, ci și cele
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
Cu ocazia Zilei Unirii, soliștii Operei Comice pentru Copii, alături de tinerii muzicieni Matei Bucur Mihăescu (pianist și compozitor) și Octavian Ioan Pîrlea (violonist) vor susține un concert - lecție dedicat copiilor, marcând astfel împlinirea a 156 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească, din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Cu acest prilej, va fi inaugurat și noul pian Kawai care va acompania
„Bucuria Unirii” – Spectacol dedicat Unirii Principatelor la Opera Comică pentru Copii [Corola-blog/BlogPost/93463_a_94755]
-
lui Rossini. Peste puțin timp autoritățile orașului i-au oferit o bursă pentru a studia la Conservatorul din Milano. În vara anului 1839, cu o scrisoare de recomandare din partea lui Pietro Saletti, a găsit găzduire în casa lui Alessandro Rolla, violonist care l-a ajutat pe Verdi să se înscrie la concurs. Dar a fost respins de comisie ca „necorespunzător”. Fără a se descuraja, Verdi și-a făcut un refugiu în învățătura pedagogului. Vicenzo Lavigna. Acesta era compozitor de opere și
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui scaun, proptindu-și sticla de genunchi și ținând-o de gât ca un violonist care se odihnește. Sonia lipise paharul roșu de fața ei îmbujorată și, cu ochii plecați, zâmbea încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Torres, asesor bibliografic al librăriei Sempere, la dispoziția dumitale. — Tomás Aguilar, bîigui prietenul meu, zîmbind și strîngînd mîna lui Fermín. Atenție, că ce ai acolo dumneata nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu am nevoie de niște degete de violonist pentru treburile mele de la firmă. Tomás Îl slobozi, cerîndu-și iertare. — Altminteri, dumneata ce poziție adopți În privința teoremei lui Fermat? Îl Întrebă Fermín, frecîndu-și degetele. De Îndată, se angrenară Într-o discuție de neînțeles despre misterele matematicii, care mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine.. Odiseu a trecut pe lângă ispita sirenelor, era un înțelept, iar sirenele sunt tot frumoase și singure, adică visele noastre cu care adormim, ne trezim sau nu ne mai trezim. Einstein spunea că fără vise nu se poate trăi. Era violonistul ascuns în el, în acel bătrân ursuz, hâtru, răutăcios. Unii par buni și sunt foarte răi, la fel și reciproca, dar buni să pară buni este prea de tot. Suspect. Virusul nu se vede cu ochiul liber. Cineva m-a
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
poet George Coșbuc. În casa bunicului său Grigore, de la Bistrița, a stat trei ani, după care s-a întors la Cluj, înscriindu-se la Liceul ,, George Barițiu''.Aici a studiat vioara, cu Ionel Șerban din Năsăud, profesor de vioară și violonist la Operă. După terminarea liceului s-a înscris la Politehnică, apoi la Conservatorul din Timișoara, unde s-a refugiat în anul 1940. Se întoarce la Cluj în 1945 și își continuă studiile la Conservator. Din anul 1949 este numit profesor
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
cuminți copilași din lume! țopăia fetița. -E timpul, să plecăm! Orele trec iute și mai avem daruri de împărțit. Omul le luă mânuțele în palmele lui mari: -Copiii sunt lumina lumii! Voi doi sunteți speciali. El va fi un mare violonist iar tu un om de știință renumit. Vei ajuta oamenii aflați in suferință. Uite cadoul tău. O trusă medicală cu ustensile magice. Vei vindeca lumea. Să nu o pierzi! Îi luă din nou în brațe pe cei doi și îi
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
fiul lui Ilie Voican din Ghioroiu, cătunul Delureni, numit și Dealul Viilor) a fost mereu un împătimit al cântului și al jocului popular, un mare iubitor al folclorului românesc, stând sub aripa ocrotitoare a unchiului din partea tatălui, Gheorghe Voican, prim-violonist la Ateneul Român, cel care a intermediat apropierea lui Marinică de iluștrii rapsozi și interpreți de muzică populară, acesta ajungând să o cunoască bine pe Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican (și lista ar fi foarte bogată), venerându-i, iubindu
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice, Electrecord, erau cunoscute și fredonate de toți - textele publicate în broșuri se vindeau o dată cu discurile. Gică Petrescu ajunsese succesor al Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piața Buzești, și cânta cu orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu. Era printre cei mai cunoscuți și preferați. Apoi, între 1940-1944 va urca pe scenele teatrelor „Gioconda” și „Savoy”. La izbucnirea războiului, va fi transferat la regimentul IV Moto din Străulești. Va face o cursă zilnică și
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
azi. Ultima noutate tehnică a timpului, microfonul și-a făcut loc și pe scena barului-grădină „Arizona”. De acum, volumul vocii lui Gică Petrescu obținând alte valențe. Când, într-o seară dintre serile de altădată ale spectacolelor din Bucureștiul romanticilor occidentalizați, violonistul Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu a fost invitat la „Arizona”, Gică Petrescu a cântat șansonete, șlagăre americane, entuziasmându-l și emoționându-l pe muzician cu melodiile „La margine de București”, „Suflet candriu de papugiu” și „Costică, Costică”. A
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
George Enescu a fost invitat la „Arizona”, Gică Petrescu a cântat șansonete, șlagăre americane, entuziasmându-l și emoționându-l pe muzician cu melodiile „La margine de București”, „Suflet candriu de papugiu” și „Costică, Costică”. A fost bisat îndelung, chiar de violonistul prețuit și admirat de Familia Regală a României în prezența căreia susținuse recitaluri la Castelul Peleș. Pentru el, Gică Petrescu a cântat de trei ori „Costică, Costică”. În fața snobismului cu rang de ideologie de stat a vremii comunisto moscovite, nici
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
Scurtu Munteanu Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului André-Ernest-Modeste Grétry este un compozitor francez născut în Liège(Belgia) ce a trăit în perioada 8 februarie 1741 - 24 septembrie 1813. Deși tatăl său a fost violonist, Grétry nu a manifestat un interes deosebit pentru muzică. A studiat canto, bas și compoziție, dar nu a fost niciodată un mare orchestrator, vocația sa fiind opera italiană. A câștigat o bursă de studii la Roma, de la Fundația Lambert Darchis
ANDRE GRETRY – COMPOZITOR FRANCEZ DE ORIGINE BELGIANĂ AL SECOLULUI AL XVIII-LEA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367299_a_368628]
-
minunate rochii lungi, în culori pastelate și cu aceeași deschidere în formă de evantai. A fost impresionant cum coregraful Paul Tylor, cu imaginația sa, a putut crea un dans pe o muzică preclasică, barocă a lui Arcangelo Corelli - compozitor și violonist italian din secolul 17, combinată cu muzica compozitorilor americani ai secolului XX - Henry Cowell și Malloy Miller, creând un dans care combină diferite stiluri de balet, incluzând arta indigenă a Americii, realizând în cele din urmă un minunat dans modern
ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349473_a_350802]
-
vârstă și nu aud prea bine, sau suferă de insomnie, cine mai știe... - Atunci odihnește-te o oră după masă. Am citit undeva că e foarte sănătos. Somn de compensație. - Ce ai citit e probabil adevărat, dar am alături un violonist. Cu un sunet gros cred că m-aș obișnui, seamănă cu motocicleta. Dar cu scârțăiala e imposibil, parcă mi s-ar plimba pe coloana vertebrală o meduză... Bârrr! Numai când îmi amintesc... - Ascultă, afirm eu categoric. Ziua lucrezi, noaptea nu
SCHIŢE UMORISTICE (55) – DULCE-I RĂZBUNAREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349582_a_350911]
-
stema, cu imnul, cu steagul, cu ziua națională și cu una din fețele monedei euro (cealaltă față a monedei, ca și bancnota, va face loc însemnelor europene)”. Imnul Regal a fost compus în anul 1862, de către Eduard Hübsch, compozitor și violonist de origine germană, născut în Slovacia, în vremeea aceea, capelmaistru, la Iași. Linia melodică a acestui imn a fost încorporată în fragment în „Poema Română” de George Enescu. „Imnul Regal”, spune Răzvan Apetrei, directorul artistic al „Cameratei Regale”, „a cunoscut
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
după an reușește să lanseze tinere talente devenite pe parcursul anilor muzicieni notorii internaționali. Franz List cucerea publicul, numai gîndurile maestrului erau pradă amintirilor. Era perioada cînd pentru întâia oară Cortina de Fier se ridică lăsînd libertatea unor mari artiști sovietici, violonistului David Oistrakh și celistului Mstislav Rostropovich să ne viziteze filarmonica. Memoria maestrului alerga pe urmele acelor zile. Se înbogățise orchestră cu participarea lui Michael Taube, George Singer, Paul Ben Hăim, Bracha Zefira, Pnina Salzman. Intr-aceleași zile s-au întors
80 DE ANI DE LA NASTEREA MAESTRULUI ZUBIN MEHTA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348639_a_349968]
-
de compoziție și mă gândeam la cruzimea destinului. Arie Vardi, Zubin Mehta, nu trec la pas prin asemenea locuri? Nu umblă pe bulevardele noastre, la intersecții de stradă? Nu s-au oprit niciodată să asculte fără să-l știe pe violonistul de pe stradă? „... adu, Doamne, pe unul dintre aceștia în drumul ei...” Când Nocturna elibera ultimele acorduri am salutat-o o dată în plus și în doi pași m-am apropiat să o întreb cât timp rămâne să mai cânte. Avea mirarea
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
Dintr-o întâmplare, doamna mea învățătoare, remarcându-mi vocea la serbările școlare, mi-a propus să particip la un concurs de muzică populară. Am interpretat o melodie ardelenească, îmbrăcată într-un costum improvizat, din zona Clujului și acompaniată de doi violoniști de la Conservator. Am obținut trofeul acelui concurs cu genericul „Mlădițe Dobrogene”. A fost surpriza ce mi-a indicat un drum nou! Împreună cu părinții mei care mi-au fost alături la fiecare suflare am început să răsfoim culegerile de folclor și
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii. Intre 1990 - 1991 a lucrat timp de un an ca redactor pentru cărți tehnice la Editura „Omnia” din Iași. În acceași perioadă a fost vicepreședinta Asociației de prietenie România-Israel-filiala Iași, alături de violonistul Bujor Prelipceanu, care îndeplinea funcția de președinte. Lucrează în prezent ca ingineră la "Societatea de Electricitate"din Haifa, în Israel. Activitatea literară Bianca Marcovici a debutat în poezie în anul 1981, sub pseudonimul Blanca, la rubrica „Diligența Poștală"a poetului
DIALOG ÎNTRE COLEGI DE SERVICIU ŞI DE SCRIS! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344499_a_345828]
-
1934-2014) Autor: Alexandru Vaida Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului O scurtă biografie de emigrant S-a născut la Oradea, tatăl avocat, mama solistă la opera din Cluj, având și un frate mai mare, violonist. După terminarea liceului Emanoil Gojdu din Oradea în 1953 se înscrie și termină cu laude Facultatea de Istorie a Universității București. În perioada liceului și a facultății a jucat fotbal la Oradea și apoi la Rapid București, fiind un portar
IN MEMORIAM SERGIU VAIDA (1934-2014) de ALEXANDRU VAIDA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348014_a_349343]