1,211 matches
-
regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin. Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
le (Elapidae) este o familie de șerpi care fac parte din ordinul Squamata, subordinul Serpentes (șerpi). Familia cuprinde ca. 250 de specii, care sunt la fel ca și familia Viperidae (viperelor), o famile de șerpi veninoși. Veninul lor este compus dintr-o neurotoxină cu acțiune puternică, ca în cazul taipanului, cobrelor, șerpilor mamba, sau din genurile Notechis și Pseudonaja. Șerpii din această familie, colții au un canal cu venin, diferit de
Elapide () [Corola-website/Science/318863_a_320192]
-
o famile de șerpi veninoși. Veninul lor este compus dintr-o neurotoxină cu acțiune puternică, ca în cazul taipanului, cobrelor, șerpilor mamba, sau din genurile Notechis și Pseudonaja. Șerpii din această familie, colții au un canal cu venin, diferit de vipere, cea ce permite unor specii africane (Hemachatus haemachatus) să proiecteze veninul la câțiva metri. Unele specii s-au adaptat la viața marină. Șerpii sunt răspândiți în regiunile calde tropicale și subtropicale din bazinul Oceanului Indian și Oceanului Pacific, nu se pot întâlni
Elapide () [Corola-website/Science/318863_a_320192]
-
Escobarului, căruia îi pune capăt arma trimisă de betani. Întregul grup loial prințului, împreună cu acesta, este ucis în timpul atacului, iar Cordelia înțelege că acest lucru a reprezentat manevra prin care împăratul - cu ajutorul lui Vorkosigan - a vrut să distrugă cuibul de vipere care submina Barrayarul și al cărui lider era chiar fiul său. Cordelia este dusă într-un lagăr situat pe aceeași planetă pe care l-a întâlnit pe Vorkosigan, unde așteaptă încheierea negocierilor de pace dintre Barrayar și Colonia Beta. În urma
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
studiată de I. Fuhn și este reprezentată prin aproximativ 16 specii, între care se numără: șopârla de nisip ("Lacerta afilis agilis"), șopârla de zid ("Lacerta muralis muralis"), șopârla vivipară("Lacerta viviparia"), viermele orb ("Anguis fragilis"), șarpele fin ("Coronella austriaca austriaca"), vipera comună europeană ("Vivipera berus berus"), vipera de poiană ("Vipera ursinii macrops"). Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează pe lângă
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
reprezentată prin aproximativ 16 specii, între care se numără: șopârla de nisip ("Lacerta afilis agilis"), șopârla de zid ("Lacerta muralis muralis"), șopârla vivipară("Lacerta viviparia"), viermele orb ("Anguis fragilis"), șarpele fin ("Coronella austriaca austriaca"), vipera comună europeană ("Vivipera berus berus"), vipera de poiană ("Vipera ursinii macrops"). Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează pe lângă Facultatea de Biologie a Universității din
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
16 specii, între care se numără: șopârla de nisip ("Lacerta afilis agilis"), șopârla de zid ("Lacerta muralis muralis"), șopârla vivipară("Lacerta viviparia"), viermele orb ("Anguis fragilis"), șarpele fin ("Coronella austriaca austriaca"), vipera comună europeană ("Vivipera berus berus"), vipera de poiană ("Vipera ursinii macrops"). Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează pe lângă Facultatea de Biologie a Universității din București. Pentru o
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului și
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului și în galerii. Poate
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
întâlnite sunt "potârnichea", "vrabia" și "porumbelul", în pădurea de lângă Prejmer existând câteva specii ocrotite: "vântureii", "șorlița", "șorecarii comuni", "șorecarii de iarnă", "striga de Ural" și "huhurezul". De asemenea, în preajma Oltului se pot întâlni "rațe sălbatice" și "berze". Reptilele sunt puține: "vipera", "șarpele de apă", "șopârlele". Amfibienii sunt reprezentați de "salamandre", "tritoni" și "broaște". Ihtiofauna este bogată, atât în râurile de munte, cât și în Olt. "Coleopterele" și "lepidopterele" sunt întâlnite în aproape tot arealul Țării Bârsei. Resursele naturale subterane ale Țării
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
deja explicația misterului și vrea să-și testeze teoria. Ei aud un fluierat, iar Holmes vede ce este în realitate cordonul clopoțelului, dar Watson nu-și dă seama. Ultimele cuvinte ale Juliei despre o "bandă pătată" descriau de fapt "o viperă de mlaștină, cel mai mortal șarpe din India". Șarpele veninos a fost trimis în camera Juliei de către dr. Roylott pentru a o ucide. După ce vipera de mlaștină o mușcă pe Julia, el chemă șarpele cu un fluierat, ceea ce-l face
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
-și dă seama. Ultimele cuvinte ale Juliei despre o "bandă pătată" descriau de fapt "o viperă de mlaștină, cel mai mortal șarpe din India". Șarpele veninos a fost trimis în camera Juliei de către dr. Roylott pentru a o ucide. După ce vipera de mlaștină o mușcă pe Julia, el chemă șarpele cu un fluierat, ceea ce-l face pe șarpe să se cațăre pe cordonul clopoțelului, dispărând din cameră. Vipera de mlaștină este trimisă din nou de dr. Roylott prin gura de aerisire
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
fost trimis în camera Juliei de către dr. Roylott pentru a o ucide. După ce vipera de mlaștină o mușcă pe Julia, el chemă șarpele cu un fluierat, ceea ce-l face pe șarpe să se cațăre pe cordonul clopoțelului, dispărând din cameră. Vipera de mlaștină este trimisă din nou de dr. Roylott prin gura de aerisire pentru a o ucide pe sora Juliei, Helen. Holmes atacă șarpele, trimițându-l înapoi prin gura de aerisire conectată la camera alăturată. Șarpele înfuriat îl mușcă pe
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
șarpele coboară în cameră. Incapabil să strige după ajutor, căpitanul observă un clopoțel vechi care atârna de o grindă aflată deasupra unei ferestre. Cordonul clopoțelului putrezise, dar cu ajutorul unui băț el reușește să-l acționeze și să sune alarma. Numele "vipera de mlaștină" (în ) este unul inventat, iar tratatele științifice din timpul lui Doyle nu menționează nici o specie de viperă în India. Pentru fanii lui Sherlock Holmes care tratează povestirile ca descrieri ale unor evenimente reale, identitatea acestui șarpe a fost
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
aflată deasupra unei ferestre. Cordonul clopoțelului putrezise, dar cu ajutorul unui băț el reușește să-l acționeze și să sune alarma. Numele "vipera de mlaștină" (în ) este unul inventat, iar tratatele științifice din timpul lui Doyle nu menționează nici o specie de viperă în India. Pentru fanii lui Sherlock Holmes care tratează povestirile ca descrieri ale unor evenimente reale, identitatea acestui șarpe a fost un obiect de studiu încă de la publicarea acestei povestiri, chiar și pentru herpetologiștii profesioniști. Multe specii de șerpi au
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
a povestirii, problema surdității (deși nu și altele) a fost rezolvată de dr. Roylott (care bănuia că șerpii sunt surzi) prin ciocănirea încet pe perete pe lângă fluierat. În timp ce șerpii sunt surzi, ei sunt sensibili la vibrații. "Bitis arietans" din Africa, vipera lui Russell și vipera Echis se aseamănă și ele cu vipera de mlaștină din povestire, dar au hemotoxină — un venin care acționează lent. Herpetologistul Laurence Monroe Klauber a afirmat, într-un articol în care îl critică pe dr. Watson că
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
deși nu și altele) a fost rezolvată de dr. Roylott (care bănuia că șerpii sunt surzi) prin ciocănirea încet pe perete pe lângă fluierat. În timp ce șerpii sunt surzi, ei sunt sensibili la vibrații. "Bitis arietans" din Africa, vipera lui Russell și vipera Echis se aseamănă și ele cu vipera de mlaștină din povestire, dar au hemotoxină — un venin care acționează lent. Herpetologistul Laurence Monroe Klauber a afirmat, într-un articol în care îl critică pe dr. Watson că a dat șarpelui un
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
de dr. Roylott (care bănuia că șerpii sunt surzi) prin ciocănirea încet pe perete pe lângă fluierat. În timp ce șerpii sunt surzi, ei sunt sensibili la vibrații. "Bitis arietans" din Africa, vipera lui Russell și vipera Echis se aseamănă și ele cu vipera de mlaștină din povestire, dar au hemotoxină — un venin care acționează lent. Herpetologistul Laurence Monroe Klauber a afirmat, într-un articol în care îl critică pe dr. Watson că a dat șarpelui un nume greșit, o teorie că vipera de
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
cu vipera de mlaștină din povestire, dar au hemotoxină — un venin care acționează lent. Herpetologistul Laurence Monroe Klauber a afirmat, într-un articol în care îl critică pe dr. Watson că a dat șarpelui un nume greșit, o teorie că vipera de mlaștină ar fi un hibrid artificial între monstrul Gila mexican ("Heloderma suspectum") și "Naja naja". Speculațiile sale sugerează că Doyle ar fi ascuns sensul dublu al cuvintelor lui Holmes. După relatările lui Watson, detectivul a spus: "It is a
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
cum sunt tritonul alpin (Triturus alpestris), ivoraș cu burta galbenă (Bombina variegată) broasca roșie de munte (Rana temporaria) și specii de reptile cum sunt naparca/ șopârla fără membre (Anguis fragilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara), șopârla de câmp (Lacerta agilis), vipera (Vipera berus). Avifauna molidișurilor de limită este relativ săracă atât ca număr de specii cât și ca număr de indivizi, dintre speciile cuibăritoare mai reprezentative fiind mierla gulerată (Turdus torquatus), brumărița de pădure (Prunella modularis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), alunarul (Nucifraga
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
sunt tritonul alpin (Triturus alpestris), ivoraș cu burta galbenă (Bombina variegată) broasca roșie de munte (Rana temporaria) și specii de reptile cum sunt naparca/ șopârla fără membre (Anguis fragilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara), șopârla de câmp (Lacerta agilis), vipera (Vipera berus). Avifauna molidișurilor de limită este relativ săracă atât ca număr de specii cât și ca număr de indivizi, dintre speciile cuibăritoare mai reprezentative fiind mierla gulerată (Turdus torquatus), brumărița de pădure (Prunella modularis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), alunarul (Nucifraga caryocatactes
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
oferi protecție papei. La primirea solilor, la San Martino, Papa a fost neprietenos. Papa Pius al IX-a și-a permis chiar izbucniri violente. A aruncat scrisoarea regelui pe masă și a exclamat, "Loialitate Fină Ești! Toți un cuib de vipere, de morminte văruite, care doresc și credință." După care, devenind mai calm,a exclamat: "Eu nu sunt proroc, nici fiu al vreunui profet, dar eu vă spun, nu veți intra la Roma!" Armata italiană, comandată de generalul Raffaele Cadorna, a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de ziduri ("Podarcis muralis"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), apolonul negru (un fluture din specia "Parnassius mnemosyne"), precum și un ortopter endemic pentru această zonă, cunoscut sub denumirea de cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de ziduri ("Podarcis muralis"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), apolonul negru (un fluture din specia "Parnassius mnemosyne"), precum și un ortopter endemic pentru această zonă, cunoscut sub denumirea de cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"). În
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]