796 matches
-
își pierde marginile, că ne sfărâmăm granițele pentru a oferi întinderi năpădirii sonore și mortale? Fiecare purtăm, în grade diferite, o nostalgie a haosului - și care se exprimă în dragostea de muzică. Nu-i aceasta universul în starea pură a virtualității? Muzica este tot - minus lumea. Boala - acces involuntar al absolutului. Luciditatea e un reflex al păcatului zilnic de a fi, iar cunoașterea, o formă vulgară a nostalgiei. Oare cum se răsfrânge viața într-un suflet neîntinat de cunoaștere? Răspunsul ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al ceții. Negură solidificată. Există în om o dorință tainică de remușcare, ce precede Răul, ce-l creează. Fărădelegea, viciul sau crima izvorăsc din frământarea ei ascunsă. Odată actul consumat, ea apare în conștiință clar și definit, pierzîndu-și din dulceața virtualității. Aroma remușcării ne mână spre rău, ca un dor de alte făgașuri. Un suflet care are spațiu pentru Dumnezeu trebuie să aibă pentru orice. - Să nu plece de aici nevoia de a ne mărturisi unui credincios ultimele neliniști și tulburări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plutește pe fundurile vieții. Sfredelirea lumii în oboselile halucinante despoaie lucrurile de strălucire și înșelăciune și nimic nu ne împiedică de la accesul la zona de baștină a începutului, pură ca o auroră finală. Așa dispare tot ce timpul a adăugat virtualității inițiale. Existența ni se dezvăluie ca atare: la remorca neantului - și nu nimicul este la marginea lumii, ci lumea la marginea nimicului. Oboseala ca instrument de cunoaștere. Cugetul scăldat în lumina nocturnă a disperării. Spiritul are prea puține leacuri. Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și ușoară. Într-un astfel de cadru, omul pare a zice cu regret și cu resemnare: Ce vreți, dacă nu e mai mult?" La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualități de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristețe profundă și organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeții ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis și grație. TOTUL N-ARE NICI O IMPORTANȚĂ Și ce importanță poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
astfel de pasiune erotică, la un moment dat, lipsită de obiect, să ne închipuim iubirea unui bărbat fără femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. Ce am avea altceva decât o plenitudine de iubire? Nu sânt oameni cu mari virtualități de iubire, dar care n-au iubit niciodată în sensul acelei iubiri tipice, originare? Entuziasmul este o iubire în care obiectul nu s-a specificat. Toate dispozițiile de iubire, în loc să se orienteze direct spre femeie sau, la femeie, spre bărbat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în lume, toate mijloacele sânt justificate. Teroare, crimă, bestialitate, perfidie sânt meschine și imorale numai în decadență, când se apără prin ele un vid de conținuturi; dacă ajută însă ascensiunea, ele sânt virtuți. Tote triumfurile sânt morale. Salvarea României - sânt virtualitățile și posibilităile ei ascunse. Ceea ce am fost nu este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie să fim atât de lași încît să ne inventăm un trecut. Iubesc istoria României cu o ură grea. Niciodată nu vom putea încorona România cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul existenței sale, când la această răspântie ea înțelege să-și valorifice toate virtualitățile în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această țară într-un trecut de umilințe și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
structura sufletească a românului, un gol inițial din care derivă seria de ratări ale trecutului nostru. În începuturile românești, n-a existat un suflet format, deoarece un popor se descoperă sieși și lumii într-un proces îndelungat, ci numai dispoziții, virtualități care, în totalitatea lor, pot arăta sensul unei revoluții și al unui destin. În potențialul psihic al poporului român trebuie să existe o inadecvare, o nonconformitate în surse, care iau un contur de deficiență substanțială. Pe când la atâtea popoare a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nostru au adăugat condiției noastre acest doliu permanent - scepticismul. Ele l-au adâncit numai; căci este imposibil ca împrejurările exterioare să fi creat ele însele dispoziții atât de esențiale. Destinul nostru mizerabil ne-a actualizat toate îndoielile în germene, toate virtualitățile sceptice, toate posibilitățile de ratare. Soarta noastră a fost favorabilă tuturor tendințelor negative ale psihologiei românești. Nu se gândește nimeni la acest fapt: ne-am dezvoltat pe de-a-ndoaselea. Un destin pe dos. Scepticismul este extrem de interesant ca pauză în cultură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o arie, ce-i drept, interdisciplinară: cyber și Internet studies. Densitatea de concepte se datorează încercării, unice până acum la noi, de a aborda toate teoriile care au tratat, fie și tangențial, problema corpului la granița între realitate și virtualitate. Această virtute a studiului, de a atinge tot ceea ce a fost și este prezent în agenda „corpului virtual“ poate fi, în egală măsură, și cea mai mare piedică în calea receptării. Pentru că la finalul lecturii nu știi încă ce a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
viitorul corpului într-o lume ultratehnologizată. Studiul are patru părți, fiecare încercând să explice un segment al imaginarului privind corporalitatea în era tehnologică: cyborgul, avatarul, entitatea transgenică. Ultimul capitol discută una dintre ideologiile alterității, foarte activă în aria studiilor privind virtualitatea și corporalitatea: cyberfeminismul. Chiar dacă pare un proiect utopic să traversezi toate aceste perspective, fiecare capitol are o structură puternică (unul dintre scopurile autoarei, după cum afirmă în Concluzii, a fost sistematizarea), care se învârte în jurul unor termeni-cheie. E rar întâlnită această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
epistemic sau etic ale problemei. Dar, fiind vorba de un studiu cultural, rigoarea „aseptică“ ce s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această poziție pragmatistă și anti-esențialistă, care insistă pe rezonabilitatea abordării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această poziție pragmatistă și anti-esențialistă, care insistă pe rezonabilitatea abordării: se respinge disoluția corpului în spațiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ales pentru femei. Intră acolo în starea de orfelinat matern și ies de acolo în stare de sterilitate intelectuală, de portavoce a taților culturali, întodeauna cerți. Maternitatea gândului filosofic nu doar că nu există, dar părea și o aberație ca virtualitate. Cine se poate revendica din femei în această zonă unde cugetul se destrupează cum numai în matematici se mai întâmplă? Cu vorbele lui Al. Paleologu (Bunul-simț ca paradox), cum să încerce să fie femeile metafizicieni, când ele însăși sunt metafizică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii bolilor și duhurile rele, o lume nehotărâtă (la propriu și la figurat), nesigură, necunoscută, străină, ostilă chiar, o lume a tuturor virtualităților și latențelor (15). Această situație este sesiza- bilă în chiar declarațiile țăranilor români de acum doar câteva decenii : „în hotar merge omul liniștit, merge ca pe locu’ lui ; n-are de ce se teme. Hotarul e așa ca o îngrădire ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arată că "noile media nu sunt întotdeauna rezultatul inovației, ci și al unui proces permanent de îmbinare între tehnologiile și inovațiile existente"80. Astfel, informația este prezentă oriunde și oricând, datorită caracteristicilor new media, precum ubicuitatea prefigurata de McLuhan, multifuncționalitatea, virtualitatea, interactivitatea pe care Lev Manovich o considera pleonasm, întrucat utilizarea calculatorului și, implicit, funcțiile acestuia oferă interactivitate, asincronitate, bidirecționalitate etc. De fapt, spațiul virtual creează noi forme, noi caracteristici, noi comunității virtuale. Figură nr. 1. Trevor Barr, Newmedia.com.au81
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
actul interpretării și care nu preexistă acestui act. Ar trebui însă mers mai departe, căci mă gândesc la criticul care poate să creeze o dispută între interpretări, între sensuri, gândindu-le tuturor legitimitatea pe fondul nu al arbitrarității, ci al virtualității lor. Un compromis va fi fiind să scrii de bine despre o carte în care nu crezi Ai făcut critică la cărți din toate genurile literare, la scriitori din generații diferite, din spații culturale diferite. Ce îți place "să critici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urmăriți ai fenomenului, într-o țară în care cronicarii dramatici au fost totdeauna numeroși, dar mediocri." (pag. 907) Mai cu seamă ultima observație merită reținută. Competența lui Paleologu e mai presus de îndoială. Reproșul e că aceasta se manifestă ca virtualitate, nu ca act. Adică exact invers decât se întâmplă, algoritmic, în situațiile de veleitarism. (Multe din acestea inventariate necomplezent în Istorie). Altminteri, dacă urmărim opiniile lui Manolescu însuși, ele diferă (dar nu radical) de candorile lui Paleologu. Amândurora le e
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
dar irelevante pentru cei care nu au trăit aceeași experiență. Din cauza acestei ignorări a cititorului, Ioan Răducea se condamnă la ceea ce s-ar putea numi un autism literar. Ni-l putem imagina plimbându-se singur prin casă și monologând: „...Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria, trenul personal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
24 de ani, tânărul Cioran, exilat la Paris, scrie poate cel mai pasionat text al său, Schimbarea la față a României, un eseu în care sunt prezentate criza unei culturi mici, iubirea și ura față de istoria României: „Salvarea României - sunt virtualitățile și posibilitățile ei ascunse. Ceea ce am fost nu este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie să fim atât de lași încât să ne inventăm un trecut. Iubesc istoria României cu o ură grea“, scria Emil Cioran în 1936. Ceva din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
conștientă a imaginii pe care o văd. Se plimbă în jurul meu venind mereu spre mine și cu toate astea, nu se apropie niciodată. Iar cînd închid ochii, o, Doamne, atunci realitatea asta imbecilă dispare cu totul și alăturarea devine o virtualitate perfectă ca o hologramă pe care o poti roti și străbate cautînd să o cuprinzi, să o pătrunzi. La ce bun să mă plîng? În fața lumii lacrimile devin la fel de ridicole ca și stăpînirea plînsului. Așa că, mai bine mă ascund să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Felix Klein și colaboratorii lor: Bachmann, Paul Stäckel, Schlesinger, plecați peste paginile îngălbenite și enigmatice ale vestitului Tagebuch, angajați într-o acțiune supraomenească, de reconstituire a unui continent scufundat. Spectacolul e dureros dar nu lipsit de o anumită măreție. Da, virtualitățile din opera lui Gauss au o acțiune mai vie decât achizițiile sale indiscutabile. Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dânsa. * În felul acesta, Gauss ne este aproape un contemporan. Formula
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiția nu mai știu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - așadar virtualitățile, predispozițiile. Ea e superioară instrucțiunii, și făcută din cunoștințe; e, oarecum, saltul ei calitativ. Primele impresii luminoase, pe care ochiul le primește în pruncie nu se regăsesc în memorie. Dar asta nu înseamnă că sunt pierdute. Sunt undeva, la temelia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]