1,169 matches
-
Europa; dar că el îi întâlni în regiunea dintre Hemus și Istru și îi supuse. Geții după cât se vede, vroiau să îndreptățească reputația de care se bucurau la popoarele de ginta lor, «de a fi cei mai nobili și mai virtuoși dintre Traci» (IV, 93). După mărturisirea lui Herodot, Geții împreună cu toți ceilalți Traci s-ar fi întins în timpurile sale în peninsula balcanică până la Dunăre. Aceeași arătare este întărită și de alte izvoare tot atât de vrednice de credință. Astfel Tucidide (471-400
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ei tot ce poate fi mai înjositor și a trăi din pradă socot ei că este îndeletnicirea cea mai nobilă» (V, 6). Asemenea idei însă trebuiau cu atât mai mult să fi fost împărtășite de «cei mai nobili și mai virtuoși dintre Traci.» Se vede deci că Geții, deși poate cunoșteau agricultura, o practicau puțin și trăiau ca popoare nomade, mai mult din prădăciunile vecinilor. Întărirea regatului macedonian, nemaivoind Geților, nepedepsiți, prădalnicele lor incursiuni către sud, era firesc lucru ca ei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sunt sprijinul cel mai puternic al acestei păreri. Toți mărturisesc într-un glas că Geto-Dacii ar fi Traci. Am văzut pe Herodot cum clasază pe Geți între popoarele tracice, spunând despre ei că ar fi cei mai nobili și mai virtuoși din acea gintă. Menandru într-un loc raportat de Strabon spune că: «Toți Tracii și mai ales Geții, noi toți (căci dintr-înșii mă mândresc că mă trag și eu) ne abținem de la căsătorii», în care iarăși se vede atestarea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
podea de marmură, cu o scară monumentală în capăt, care se ridica spre un cer întunecat și fără stele. Pe una din laturi stăteau toate femeile pe care le iubise și cu care fusese însurat, toate de o răutate magnifică, virtuoase, înțelepte, faimoase și frumoase, și toate îmbrăcate superb. Apoi apărea el singur, în haine obișnuite, se ducea spre centrul sălii și, fără să se grăbească, începea să urce scara spre ceva amenințător, uriaș, decisiv, aflat în vîrful ei. Această amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În Iran, i-ar fi spânzurat pe amândoi în vremuri de pace! Aaa, și când Saddam trece granița, iei tabloul și îl arăți nevoiașilor de prin ateliere și fabrici, ca să țină minte, în capul lor, că se trag din femei virtuoase, care, și ca ostatice, au rămas regine? Dar de ce nu spui că regina, după ce eroul ei, dus în pântece, Darius, a murit hărțuit de cuceritori, ea, ca o persană în glorie, l-a jelit și a spus: „Ca fiică a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
simboluri ale morții, ale căsătoriei, ale vieții, sub forma crucii sub formă de T/Tau). Gesturile de rugăciune sugerează că posturile sunt în opoziție față de mișcare și că gesturile se manifestă în fața unei divinități atotvăzătoare, corpul omenesc tinzând să fie virtuos, disciplinat, prin opoziție cu gestul moale și cel dezlânat. - despre MÂINI ȘI sistemul Creației: Sacrul sau divinitatea pare autentificată în pictura lui Michelangelo Buonarotti (1475-1564) prin gestul în care, pe plafonul Capelei Sixtine, Un Creator întinde degetul, pentru a se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
considerat corect. N-avea dreptul să-l părăsească pe tata! Maiorul abia mișcă buzele: ― De ce? ― Nu-i îngăduit să abandonezi o familie, un bărbat, numai pentru că nu-ți permite să-ți agăți cercei în urechi. Pentru că-ți pretinde o comportare virtuoasă, decentă. Tata a fost o mare personalitate. El mi-a îndreptat pașii spre o viață cu adevărat demnă și am satisfacția că am izbutit. La 63 de ani, nu mi-e rușine de nimic din ceea ce am făcut. Caut o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucur s-o citesc“. După ce criterii alegea tata cărțile despre care vorbea? De parcă eu nu le cunoșteam! Erau amintite În fiecare număr al revistei: „Cărți de astăzi adoptă drept criterii ale alegerii: 1) valoarea morală, 2) valoarea literară. Nu lucrări virtuoase fără nici o valoare, nici cărți corupătoare, chiar dacă sînt bine scrise“. Verdictul era sever: chiar dacă sînt bine scrise. Patru ani și jumătate de Încercări de a scrie bine o carte! Și sînt respins de redacția cărților de astăzi, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
caracterul celor care dețin puterea, orice ordin venit de la cei învestiți cu o autoritate peste cea obișnuită trebuie considerat ca un dictat al destinului care nu poate fi refuzat. Căci, dacă simplitatea este o virtute, nu există nici o idee mai virtuoasă ca asta, așa cum se va constata imediat, Domnule șef de departament, ar zice Cipriano Algor, am reflectat la ce mi-ați spus, că am două săptămâni pentru a retrage vasele care ocupă spațiu în magazie, pe moment nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
feminizarea). Tinerețea și bărbăția devin astfel pricipalele motoare ale „revoluției naționale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrînesc formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și atunci să recunoaștem: în contemplarea aceasta supraterestră, din vecinătatea aștrilor, ce rost mai au micile vanități omenești! Ecourile lor nu ajung pînă la dînsul”. La rîndul lor, „eseurile lirice” adunate în volumul Act de prezență (1931) sînt pentru Perpessicius „virtuoase poeme în proză, teoria din ele sau mineralul din sevă constituindu-l cultul poemului, sau acea poemofilie totdeauna prezentă” (v. Mențiuni critice III, ed. cit., p. 456). În privința mișcării autohtone de avangardă, calificată drept „extrema stîngă a modernismului nostru literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca să ucidă în el orice dorință. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la tați și soți revoltați de ceea ce le vâra în cap fiicelor și soțiilor acel fanatic care vroia să convingă și prostituatele să devină virtuoase, căci înțelegea misionarismul într-un mod mai mult decât rigid. Dacă Biserica zice că un lucru e negru ― perora el ― trebuie să zici că e negru, chiar dacă îl vezi alb. Propovăduia sărăcia și pretindea să fie ascultat orbește. Pentru el
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din Sfântul Pavel, pastorul continua cu o energie crescândă: „Doamne, fii bun cu roaba ta: În clipa În care se leagă cu bărbatul ei prin căsătorie, ea Îți cere ocrotirea. Fă-o să rămână Întru Cristos o soție fidelă și virtuoasă și să urmeze mereu pilda femeilor sfinte: să-și iubească soțul ca Rașela, să fie Înțeleaptă ca Rebeca, credincioasă ca Sara. Să respecte credința și poruncile; unită cu bărbatul ei, să se ferească de orice legătură nepotrivită; să fie prețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și un crez profund. De aceea Dumnezeu l-a iubit atât de mult Încât i-a scurtat suferința fizică, pricinuită de o boală fără leac și i-a luat sufletul În săptămâna În care sunt deschise porțile Raiului pentru creștini virtuoși. Probabil că nu toți asistații acestui cămin știu că admirabilul nostru coleg Eugen Man a pătimit ca martir anticomunist pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, stând Închis În timp de 5 ani și ceva, pentru că nu a vrut să-și lepede
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor de pe margine. Doar orchestra, reală, nu muzică Înregistrată, așa cum era pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși, În același timp, greu și una, și alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru a fi săraci, ci trebuie să învățăm să o drămăluim în spiritul împărtășirii și, de asemenea, se cuvine să fim însuflețiți de un sentiment radical de gratitudine, care nu trebuie să se identifice, pur și simplu, cu o dependență virtuoasă ce, nu de puține ori, se poate dovedi destul de comodă. Chiar și dacă ne-am confrunta cu lipsuri materiale, psihologice și spirituale, o atare situație nu ar fi decât rodul alegerii noastre libere. Domnul Isus a experimentat mai mult împărtășirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
niciunuia - în cei mai mari dușmani ai comuniunii, continuând să dea naștere unor conflicte și neînțelegeri în care se exercită, în mod necesar, o violență care produce suferință, creând un vârtej ce, uneori, devine un cerc vicios, în detrimentul unei vieți virtuoase. Comuniunea, ca semn al vieții Bisericii la toate nivelurile, a fost una dintre redescoperirile Conciliului Vatican al II-lea. Acest principiu este valid înlăuntrul colegiului episcopal, care este dator să trăiască în comuniune și nu în supunere față de episcopul Romei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
când o simțea, cât de puțin, sustrăgîndu-se, de la mișcarea de du-te vino a universului. Mergând, cu sacrificiul său, până dincolo de limanurile cunoașterii, când, pentru a o descătușa și de ultima urmă a complexului prezenței sale, exemplare și excesiv de virtuoase, chinuindu-se s-o înjure, limba sa neînvățată alunecă într-o așchie poetică recitată din Upanișade; fîstîcindu-se când mâna sa, cu instrucție tantrică, o cotrobăi între sâni; alintînd-o și îndemnînd-o să-i răspundă, chiar în limba sa împorcăită, taximetristului. Aceluia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iluzii și mai frumoase? Toți acei care vorbesc de salvarea morală în fața eternității se gândesc la ecoul indefinit în timp al acțiunii morale, la rezonanța nelimitată și la perpetuarea ei durabilă. Aceasta nu e deloc adevărat, deoarece oamenii așa-ziși virtuoși, care nu sânt în fond decât niște fricoși, dispar mai repede din conștiința lumii decât aceia care s-au epuizat în plăceri. Dar chiar dacă ar fi contrariul, ce înseamnă supraviețuirea cu câteva zeci de ani? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
virtutea doarme somnul ei etern între patru scânduri de brad. Și la ce esistă virtute, la ce? Pe teatru cu virtutea, cu noblețea - ce-nsemnează acei oameni de nimica, care-ntr-o lume de răi, de fațarnici, de egoiști fac pe virtuoși[i], pe nobili [i], pe sufletele caste. Poate oare virtutea să-nvingă viciul... învinsu-l-a vrodată? Cînd? Pe teatru, pe scenă cu virtutea {EminescuOpVII 193} nu în viața practică, unde-ți trebuie mișelie ca să nu mori de foame, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a cere cât ți s-a luat, de-a face cât ți s-a făcut, pentru că numai așa se poate restitui echilibrul, dreptul pe pământ. Dar virtutea ar cere să nu-l ucizi. Nimeni nu-i obligat să fie virtuos, fiecine să fie drept - și când sentința acelui drept nu găsește carnefice, fă-te singur carneficele ei. Un om ucis, o literă necitită; un oraș de ars, o pagină de-ntors - iată cartea de legi a revoluțiunilor, a dreptății lui D-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița unei alune, cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... Apoi tăcu și iar începu a ciocăni cu degetelei lui lungi, încît mâna lui îmi părea un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiece dată predau, pe masa comitetelor, banii și bijuteriile luate de la condamnați. Crimele nu constituie decît un aspect particular al psihologiei lor. Ei le comit mai ales la instigarea unui conducător. Pe scurt, nu există nici mulțimi criminale, nici mulțimi virtuoase; nici violența, și nici eroismul nu sînt atributele lor preferențiale. Ele pot fi violente și eroice în același timp. "Asta nu au știut scriitorii care au studiat mulțimile doar din punctul de vedere al criminalității lor. Da, mulțimile sînt adesea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai puțin isteți decît jandarmeria în ansamblul ei"247. Ironia formulei îi răstoarnă sensul: jandarmeria e mai inteligentă decît jandarmii. Afirmație adevărată pentru orice corporație. Profesorii și studenții vor fi mai puțin inteligenți decît Universitatea, preoții și creștinii, mai puțin virtuoși decît Biserica, secretarul general și membrii de partid mai puțin vigilenți decît partidul comunist etc. De aceea Universitatea, Biserica și partidul vor avea întotdeauna dreptate. Ca să rezumăm: ceea ce distinge mulțimile este prezența sau absența unei organizări. Unele, cele naturale, se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el. „Dumneavoastră aveți principii, dar nici un interes.” Mi-a plăcut această caracterizare și am încercat să fiu la înălțimea ei. Lumea are mare nevoie de astfel de oameni de stat fără stat. în societatea noastră, oamenii care pretind că sunt virtuoși fără vreun interes sunt priviți cu suspiciune. Mulți indivizi bogați care finanțează fundații o fac din anumite motive. îmi place să cred că eu sunt altfel. Să poți face ceea ce trebuie este un mare privilegiu, iar exercitarea lui constituie o
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]