651 matches
-
erau o clasă de oameni ai străinilor slobozi, care pentru a se deplasa și petrece în liniște prin țară, făceau ruptoare cu visteria, adică un fel de învoială de a plăti de bună voie o anumită sumă ca bir către vistierie. În schimbul acestui privilegiu - de a plăti rupta, ruptașii aveau o supușenie - aceea de a îndeplini poruncile domnești, fapt pentru care erau puși sub ordinile ispravnicilor de ținuturi dar și a autorităților de la ocoale, mai în toate. Ispravnicii aveau și dreptul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
erau supuși ispravnicilor și erau folosiți la îndeplinirea unor însărcinări diverse, de regulă fără prea mare însemnătate, și erau organizați în... cruci. Cu carte domnească rămâneau ruptași și feciorii, dar, uneori, și nepoții, pentru că ei continuau a plăti dijma către vistierie. Pentru a-și menține starea de ruptaș, urmașii trebuiau să ceară confirmarea domnească care se exprima în „cartea domnească" pe care o primeau drept confirmare a cererii lor. Din rândul ruptașilor puteau face parte și fiii diaconilor și al preoților
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în Surete, vorbește despre asemenea însărcinări. Crucile de ruptași reprezentau categorii fiscale care constau în plata solidară a dajdiei de către un număr mic de contribuabili, doi sau trei. Obiceiul de a plăti dări anuale practicat de ruptași și admis de vistierie s-a transmis, cu timpul, și băștinașilor. De aceea existau prin sate locuitori fruntași trecuți în rândul ruptașilor, care în schimbul privilegiului de a da visteriei o dare anuală se bucurau de unele scutiri de dări și havalele. În rândul ruptașilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
primită de la scutelnicii lui (boierii cei mari aveau câte 56 oameni scutelnici, boierii mazili câte 20, 15, 10, 5 sau câte 4, iar jupânesele sărace câte 15, 10, după boieria bărbaților lor, Letopisețe, III, p. 184). Scutelnicul nu plătea către vistierie birurile dar se învoia cu boierul căruia îi era închinat și dădea o sumă sau îi făcea o anumită muncă pe an. Cu vremea, boierii au obținut să li se plătească și alte sume de către scutelnici, dar, pe lângă scutelnici, care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lor cât mai mulți bejenari sau fugari de pe alte moșii din alte sate. Important este de reținut că, urmare a intrării în vigoare a Regulamentului Organic această categorie a fost desființată Scutelnicii erau scutiți de biruri către stăpânirea înaltă, către vistierie, dar plăteau dregătorilor sau le slujea la curte. După anul 1830, scutelnicii sunt incluși în categoria dajnicilor, iar cei pe lângă care fuseseră dați, erau despăgubiți cu 24 lei pe an pentru fiecare, sumă la care avea dreptul boierul, stăpânul. Catagrafiile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lung decât cuprinderea satelor pe care le stăpânea în ținuturile Suceava, Neamț, Bacău, Tecuci, Tutova, Vaslui, Lăpușna, Orhei, Soroca, Cernăuți, Dorohoi, Cârligătura, - Vodă Duca vârându-l în închisoare și supunându-l la cazne care au avut drept rezultat slobozirea pentru vistierie a 250 pungi de bani, „o sumă spăimântătoare pentru acea vreme"; Miron Costin care critica cu asprime orânduielile lui Cantemir, fusese și el Mare logofăt al lui Duca Vodă în cea de-a treia lui domnie și a adunat și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de hrană și exploatau și pădurile situate pe hotarul domnesc, la margine de țară. Îndatoriri asemănătoare, de a străjui la graniță, aveau și oamenii din Borilești - Bacău și cei din Dărmănești - Neamț, în schimbul scutirii de biruri, „afară de cisla scrisă în vistierie", în cazul celor de la Borilești (Hașdeu, Arhiva istorică, I, p. 120). Slujitor domnesc în satele domnești sau mânăstirești, după cum curgea proprietatea, domnească, boierească ori mânăstirească, vornicul avea sarcini specifice, ca cele rezultate din hrisovul dat de Gheorghe Ștefan Voievod, Domnul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
satului boierii zlotași sau vornicii, sau vatamanii nicidecum să nu se mai amestece, ci singuri oamenii locuitori ai satelor (să hotărască)." Mai târziu într-o carte Domnească, Vodă Grigore Ghica, la 1756, interesat ca banii cislei să ajungă repede la vistierie, adunându-se dările locuitorilor din Câmpu-Lungeni însărcina pe vatamani cu strângerea sumelor pe care să-i dea în mâna vornicilor - ca slujbași domnești,, neîndoios. Dar cum atribuțiile vornicului și a vatamanului n-au fost mai niciodată distincte, întâlnim situația când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
câte 3 lei, și cei de la satele cele mai mici câte 2 lei, însă banii să se dea de două ori pe an adică: jumătate la Sf. Gheorghe și jumătate la Sf. Dumitru, după izvoadele ce se vor face de vistierie cu pecetea Domniei mele de stările fiște căror vornici cu banii ce vor fi să dea."( Uricarul,vol.V,lll, p.8). Adunați la umbra unui copac, în zilele de sărbătoare, la sfârșitul slujbei bisericești, locuitorii se sfătuiau și hotărau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din câmp, vitele și siliștile din sat, țolicile și așternuturile din bătătură, iar dacă nu se îndestulau nici așa, treceau la vecini ori chiar în satele alăturate, forțând populația să plătească și pentru cei care despuiați nu acopereau datoria către vistierie. Și aceasta în vremurile de până la Regulamentul Organic, când slujitorii domnești nu se ocupau deloc de viața satului, de școală sau de biserică, de drumuri sau de podețe, de știința de carte a obștii, ci totul era doar interes pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe față, spre a fi recunoscut dintre ceilalți locuitori. Pe lângă vornicii de poartă, foștii căpitani și marii căpitani s-au bucurat și ei de scutiri și reduceri de dări, de muncă etc., însă numai la cerere. De scutiri asemănătoare către vistierie - de deseatină, gorștină, de vădrărit etc. se bucurau și alți slujitori, cum erau postelnicii de exemplu. Ei puteau primi chiar oameni în slujbă, dar în număr redus, aleși dintre străinii scutiți de obligații fiscale. Luând în discuție o condică de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de deseatină, gorștină, de vădrărit etc. se bucurau și alți slujitori, cum erau postelnicii de exemplu. Ei puteau primi chiar oameni în slujbă, dar în număr redus, aleși dintre străinii scutiți de obligații fiscale. Luând în discuție o condică de vistierie - „O samă a visteriei" -, primită de la I. Arapu, inginer din București, urmaș în linie dreaptă al vechilor Arăpești din Moldova, Gh. Ghibănescu arată în Opinia (3 noiembrie 1910) că „sama noastră - 84 file din care 22 erau rupte - nu cuprinde
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
statului salariat, era mijala unei stări care azi a ajuns la apogeu, excesul funcționarismului", punctează Ghibănescu. Era „cel mai vechi buget al Moldovei", cum își intitula autorul articolul său de la rubrica „Chestii istorice". „Sama aceasta este scrisă de diacul de vistierie Vasile Purice, urmașul vechilor Purcești de la Ștefan cel Mare, rămași din tată în fiu în satul Popricani de lângă Iași, cum și de un Dumitru ot vistierie, care se văd iscăliți în dosul mai multor file". Și mai departe aflăm că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
autorul articolul său de la rubrica „Chestii istorice". „Sama aceasta este scrisă de diacul de vistierie Vasile Purice, urmașul vechilor Purcești de la Ștefan cel Mare, rămași din tată în fiu în satul Popricani de lângă Iași, cum și de un Dumitru ot vistierie, care se văd iscăliți în dosul mai multor file". Și mai departe aflăm că „Moldova are mai multe din asemenea bugete"; cel mai complet, pe 10 luni, este cel al lui Calimah Vodă din 1763; mai e „Condica de lefuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de-al doilea ispravnic, tot pe spatele birnicilor; plata cheltuielilor de percepție s-a aruncat tot acolo. Făcând proporția, spune Ghibănescu, „reiese că din totalul veniturilor tării, plata birului reprezenta 64%, plata zahanelei - 33%, a justiției - 2,5%, datoriile către vistierie 0,5%." Altă sarcină ce și-o impusese statul după desființarea vecinătății în 1794 era plata de despăgubire a scutelnicilor, câte 2 lei de cap. Sama de la 1759 arată că 1784 de boieri aveau drept de scutelnici și pentru care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și unul a isprăvniciei - 600 lei pe an, cu Măcreștii și Glodenii Cuzii. Pentru care plecați ne rugăm Înălțimii Voastre ca să fie poruncă către locul cuvenit spre a fi puși la cale și va rămâne în veci pomenire". Ajunsă la vistierie, jalba a fost trimisă în copie la Isprăvnicia ținutului Vasluiului la 11 decembrie 1834, cu recomandarea „să cerceteze înconjurările jăluitorilor și să-i pui la cali potrivit cu așăzământul", fără a se ști care au fost urmările rezolvării jalbei respective. Birul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe an, de la această îndatorire fiind scutiți să plătească boierii aflați în funcție, iar neamurile, mazilii și preoțimea trebuiau să plătească o dare în natură care se numea dajdie. Pentru scutirea de bir neamurile și mazilii trebuiau să primească de la vistierie „cărți gospod", dovezi și patente speciale. Unii dintre ei obțineau scutiri și reduceri ale dajdiei și pentru vin, porci, stupi, produse. Se subînțelege că în locul impozitelor directe și indirecte pe care le plăteau locuitorii satelor, odată cu Regulamentul Organic se introduce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui Alexandru Iliașu, la 1621. Ei strângeau dabilele impuse de domnie: „neputânduse strânge banii, atâția cât să-și împlinească lăcomia cea fără de saț, ieșise poruncă către zlotași să arunce năpastă, să se îmbrace toți banii după sumele care ieșiseră din vistierie", spune cronicarul Nicolae Costin despre dabilele impuse populației de domnitorul Mihai Racoviță. Ce se întâmpla cu zlotașii împotriva cărora se iscau reclamații, ne-o zice Gh. Ghibănescu în ziarul „Evenimentul" nr. 21 din 6 martie 1904 într-unul din serialele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la chemarea Domnilor. Fiecare chemător plătea copilului 6 lei, din care un leu, din cei 6 pe care îi luau pentru chemare, îl dădeau vătafului de copii, șeful lor. Copiii de casă erau trimiși și la executări pentru datorii către vistierie - și atunci plata pe care o luau de la executat se numea ciobote, iar când gloaba era mare se chema ciobote grele. Despre copiii de casă face mențiune cartea domnului Constantin Racoviță din anul 1756 pentru scutirea episcopiei Hușilor de olac
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zloți, zlotul însemna 30 parale și era plata prevăzută în aur, dar și în argint care au circulat la noi în secolele XV-XVIII și au fost polonezi, turcești, ungurești, tătărăști; - lei, fiecare casă țărănească dădea în vreme de pace la vistierie câte 80 de aspri, adică un leu, spune D. Cantemir în Descrierea Moldovei (f. 218); - taleri, pe timp de război fiecare familie era obligată să verse la vistierie câte o rublă, care însemna 120 de aspri, adică 60 parale, aproape
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ungurești, tătărăști; - lei, fiecare casă țărănească dădea în vreme de pace la vistierie câte 80 de aspri, adică un leu, spune D. Cantemir în Descrierea Moldovei (f. 218); - taleri, pe timp de război fiecare familie era obligată să verse la vistierie câte o rublă, care însemna 120 de aspri, adică 60 parale, aproape 2 lei. În Descrierea Moldovei se spune că în timpul lui Cantemir talerul era egal cu doi lei și zece parale; - galbini, la o nevoie mai mare, zice același
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
treaba mezilului (poștă)" cu „cheltuiala și caii lor", poruncea ispravnicului de ținut ca numai „acei 50 de oameni ce s-au socotit ca să fie pentru treaba mezilului, să fie scoși din bir, trimițând și izvod anume de numele lor la vistierie, iscălit și de Dumneata ca să se știe care sunt de treaba mezilului"... Restul târgoveților, milostivindu-se Domnul, rămâneau. „să poată trăi la acel loc" în „odihnă și liniște". Serviciul de poștă există de când există organizare de stat, izvorând din necesitatea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la 1708, ordonă boierilor și slujitorilor domnești din ținutul Fălciului: „după aceste trei rânduele ce s-au scos pentru neajunsul birului, să le dați bună pace de toate dările și angăriile de acum înainte căci s-au ras și din vistierie". Deci, gata cu îndestularea birului, căci visteria nu mai avea datorii, s-ar înțelege din ceea ce spunea Mihai Racoviță. Musafiricul a fost altă angărea pe țară, destul de aspră. De aceea, pentru apărarea localnicilor se recurgea la cărțile de privilegii, de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de la plata birului impus: galbenul pentru hârtia primită. Pecetluituri sau banii peceților erau o modalitate de cunoaștere a plătitorilor dărilor. În vremea lui Mihai Racoviță ori Antioh Vodă erau un impozit fix care se stabilea și se plătea anual la vistierie în rate de câte un sfert și se numea ruptă. În cartea sa de la 1720 Mihai Racoviță vorbește de „rupta într-un an", dată „pe sferturi". Despre „rupta pe sferturi" vorbește și Neculai Costin când amintește de ușurarea pe care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se înscriau la dare, adică primeau pecetluitul. Documentele vorbesc și în alți termeni despre pecetluituri sau despre cum se luau banii peceților. Tot în cartea lui Constantin Racoviță din 1752 se vorbea că pentru a fi cunoscuți oamenii „scriși în vistierie" li se „da și pecetluituri roșii pe fețele lor”. Ion Neculce referindu-se la cele de mai sus, și descriind întâia domnie a lui Mihai Racoviță scrie: „atunci a scos Mihai Vodă ruptă pe țară, pecetluituri roșii pe fața a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]