1,784 matches
-
creeze o lume nouă, cea veche trebuie mai întâi cufundată în Haos, trebuie distrusă. De o „distrugere” este vorba în textul colindei ? Bineînțeles. în diverse variante ale colindei, „obiectele” prădate de Iuda sunt Soarele, Luna, „scaunul de-mpărăție”, „bățul de vitejie” (12, p. 87), stelele, „cununa Raiului”, „scaunul de judecată/ und’ s-adună lumea toată” (6, p. 116), „toiagul de judecată”, „ciubărul botezului,/ păhărelul mirelui,/ scaunul județului” (14, p. 46) și chiar „spicul cel mai bun,/ c-așa-i data de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
destăinuie tainicele rune (59). Acestea se dovedesc a fi chiar povestea facerii lumii : 107Legenda românească a potopului Cântece preaminunate, Despre-a’ lumii-adânci obârșii, Vrăji ce fost-au la-nceputuri, Ce nu-s spuse de oricine, Nu le știu nici toți vitejii. Povesti-n vrăjite vorbe, în descântece întocmai, Cum la-a Domnului poruncă, Prin a Celui Tare milă S-a născut din sine însuși Aerul, cum apa, iată, Despărțitu-s-a de aer, S-a nălțat din mări pământul, Plantele-au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și, probabil, de inițiere a nou-veniților, de înfrățire, de jurământ, de judecată, de pedeapsă, de învestire a conducătorului) a haiducilor : Apoi, măre, să te duci, Drumu-n codri să apuci Pân’ la paltinii trăsniți Unde-s frații poposiți... [La] frățior de vitejie, Tovarăș de haiducie... (18, p. 638). Să nu uităm că haiducia este o confrerie de arme arhaică pe teritoriul românesc, cu un cod etic și comportamental bine stabilit. în cântecul eroic în discuție (tip Trei crai), principala probă pe care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
haiduc/ Și sânge de paș,/ Cap de arambaș” ; sau „o mână de frânc/ Ș-o cealmea [= turban/cap] de turc” (35, p. 115). Este un posibil indiciu al arhaicității baladei, amintind de perioada când astfel de (cefalo) trofee dădeau măsura vitejiei unui luptător (112). Dintre preten- denții la titlu, doar unul reușește să treacă probele de voinicie, iar acesta este răsplătit cum se cuvine : Domnia să-i dau, Sila [= puterea] și măria Și dalba domnia (34) ; sau Pe el că-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben, Acolo-l belea [= jupuia] (34, pp. 426-427). Motivele scenariului epic sunt limpezi : la poalele unui arbore consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a celui precedent. Nu am găsit date istorice și paleoetnologice care să confirme dacă acest scenariu literar are la bază vreun scenariu arhaic de regicid și succesiune. Se pare că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Gruia-l așeza Cu el pe scaun [= tron] alăturea Și lui Gruia că-i da Jumătate Din cetate Și din sate A treia parte (30, pp. 492 și 229). în legătură cu motivul ritual al înscăunării eroului după trecerea probelor de vitejie, concomitent cu uciderea vechiului suveran, vezi și baladele românești pe care le-am comentat în subcapitolul „Paltinul consacrat” (pp. 145 și urm.). 5. Răpunerea monstrului. Schiță de tipologie Am dat exemplele de mai sus cu scopul de a contura mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scădea și scade din ce în ce mai repede. Daca d. C. A. Rosetti și - însușește meritul de-a fi reformat țara, vază cu ce preț a făcut-o. Cu mortalitatea poporului românesc. Să venim însă și la Mihai Viteazul, acest om fenomenal prin vitejie și prin minte, aceasta jertfă tragică a unui mercenar de rând ca Basta. Mihai decretează pentru Ardeal și Țara Românească glebae adscriptio, vecinătatea, legarea de pământ. Un act nedrept, se va zice, care ridica libertatea personală. Dar oare ce zicea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se vor spori cu zeci și cu sute de milioane, până ce nimeni nu va mai putea opri ruina, precum nimeni n-a putut-o opri în Egipet ori în Turcia. [29 iulie 1882] ["ALEXANDRIA, POVESTEA... "] Alexandria, povestea despre viața și vitejiile lui Alexandru - împărat, spune că Nevtinav al Egipetului n-avea nevoie să se batăcuoștirile străine ce năvăleau asupra împărăției lui. El făcea o sumă de chipuri de ceară, sufla asupra lor c-o circulară ministerială și numaidecât se topea oștirea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și a presei, libertatea învățămîntului, reprezentațiunea în Confederația germanică, publicitatea și verbalitatea procedurei judecătorești, constituțiune, egala îndreptățire a tuturor confesiunilor. Afară de el vorbiră și alții, asemenea semiți. Un semn distinctiv al neamului este fără 'ndoială lăudăroșia, crearea de legende de vitejie. Se știe că chiar în România, în timpul ultimului război, s-a făcut încercări de-a constitui legende glorioase în favorul sergenților de rit mozaic și - în treacăt vorbind - în favorul altor creștini a căror nume nu sunt de origine română
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai sus ne dă ocazia de-a face o analogie, justă după cum ni se pare. Și ei au fost liberali la 1848, în scris și în vorbă, și ei încearcă a crea un fel de aureolă de martiriu și de vitejii cari n-au existat nicicând în favorul membrilor partidului lor. C. A. Rosetti și ai săi au fost un "ferment activ de discompunere națională" daca aplicăm dictonul lui Mommsen. În adevăr, un ferment atât de activ încît din toată țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puterile din apus pentru a vorbi cu atâta emphasis. Aș! Nimic! Scuzele plecate ale blondei sale umbricule, curbele adevărat orientale, cu fruntea la pământ, cari dedeau umbrei o formă de elipsă ne-a dovedit că discursul era un act de vitejie neprecugetată, care a răsuflat în urma celei mai mici amenințări, răspândind asupra țării un aer de nespusă umilință. Acesta e al doilea moment dramatic în care țara a pierdut încrederea și a celor din urmă două puteri, încît azi le vedem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pătruns fondul și ideile ei. Un popor își selectează oamenii săi conducători după un principiu oarecare; acel principiu e fundamentum divisionis, e punctul de vedere din care el judecă oamenii și împrejurările. În evul mediu, când țara trăia în războaie, vitejia era principiul în virtutea căruia un om se putea ridica din mijlocul poporului în sus; azi principiul în virtutea căruia oamenii ar fi să se ridice ar trebui să fie munca fizică și cea intelectuală; dar munca, nu aparențele muncii; producerea reală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Bizanț de către greci și de mizeria morală și intelectuală care s-a încuibat acolo timp de-o mie de ani. Peste el vin turcii cari se contagiază de putrefacțiunea acestui imperiu și - cu toată zestrea lor umană de probitate și vitejie - putrezesc în câteva sute de ani ca de ciumă. Cum? Această mizerie seculară, această corupție seculară, această pungășie și acest spionaj secular să fi trecut fără a lăsa urme în organizația fizică și morală a unei ființi atât de impresionabile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
altcineva. La urma-urmei, poate că era doar în trecere pe acolo, sau poate că... ― Bună ziua, războinicule! ― Bună ziua, se înclină Rim curtenitor. ― Manierele dumitale ar putea seduce iremediabil o femeie dincolo de zidurile Abației, Rim. Ești un amestec periculos de galanterie și vitejie. ― Periculos, doamnă? ― Hmm, indiferent cât de mult îmi place să îmi spui așa, nu sunt defel doamnă. Nimeni nu îmi spune altfel decât Maria. Frații-savanți mă țin pe lângă dânșii cu condiția să învăț bine catehismele și să îi ajut la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de a forma instantaneu loialități și alianțe." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 25. - E O IDEE CIUDATĂ, dar nu se poate spune că nu-mi place, zise Vartil, privind cu admirație spre Xtyn. Ești viteaz... - Nu de vitejie avem nevoie, ci de judecată. Nu cred că, de-a lungul anilor, au supraviețuit cei mai viteji dintre noi, ci cei mai înțelepți, spuse Făurarul. - Da, interveni Xtyn. Arrus are dreptate. De-a lungul anilor, au supraviețuit cei care au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
veniseră florile cântătoare, care reușiseră să dezorganizeze randul și să creeze mici spații de vibrații ucigașe chiar pe schelele semisferice. Muriseră cel puțin o sută și cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe mâini atingerea lichidului vâscos care țâșnise când sfârtecase trupurile florilor cântătoare. Abia dacă reușiseră să se organizeze din nou și să recompună
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Arjuna este sfătuit de Krishna (Bhagavad-gita, II.37): “Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ ”. Este exact modul geto-dacilor de a trata posibilitatea morții în luptă: “nu trebuie să se teamă de moarte, ci să înfrunte cu vitejie primejdiile (Iamblicos, Viața lui Pythagoras) ”. La acestea suntem tentați să adăugăm un comentariu al lui : “Nu degeaba Buddha este Buddha Sakka, adică Buda Scitul (s.n.); “scit” este un nume general cu care cei vechi desemnau neamurile din nordul Mării Negre”. Hermetismul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dreptul civil roman, și numele dacic și latinesc (...)" (Cantemir, 1967, 72-73). Ca și în secolele ce au urmat, și atunci a fost nevoie de personalități extraordinare, de care noi avem nevoie ca să facem lucruri mari. Dragoș descălecătorul, sau Ștefan cu vitejia sa. Aura acestora se răspândea asupra celorlalți, generând interpretări laudative, precum aceea a leahului care scria la 1552 cât de viteji eram. Deși în cele două secole (al XIX-lea și al XX-lea) asupra căror ne aplecăm mai mult
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dorință în întâmpinarea căreia sofiștii nu veneau câtuși de puțin. Sofiștii n-au adus soluții. Ei au incitat dezgustul față de vorbărie și preocuparea de a impune propriile păreri (N. Ionescu). Socrate a participat la război remarcându-se prin acte de vitejie (salvarea lui Xenofon și a lui Alcibiade). Unii consideră că în urma luptelor s-ar fi produs o schimbare spirituală, Socrate devenind altă persoană. Socrate a fost un înțelept, poate cel mai mare filosof. El spunea despre sine că este "nebun
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
G-R, BS); „un Dumnezeu care răsplătește” (C); LXX are un text foarte diferit; „Deus ultor” (Vg); „le Dieu des répressailles” (BJ); „a God of recompense” (RSV). ... k ’Pl gemulÄÖ YHWH šallQm yešallQm (Ier 51/28,56): „șPustiitorul vine împotriva Babilonului: vitejii lui sunt prinși și arcurile zdrobite.ț Domnul este Dumnezeul răsplătirilor și el răsplătește, de bună seama!” (G-R) Are aceeași structură gramaticala că și numele precedent. Substantivul gemól"h, „răsplată”, poate desemna fie o recompensă pentru fapte bune, fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt: idealizarea strămoșilor daci și romani, mesianismul istoriei românilor, care ar fi determinată de scopuri prestabilite precum independența și unitatea, supralicitarea rolului istoriei naționale în istoria globală („românii au stat de strajă Europei”) și prezentarea hiperbolizată a calităților poporului român - vitejie, hărnicie, patriotism, dragoste de libertate. Aceste conținuturi explicite sau implicite - când e vorba de importanța relativă a diverselor tipuri de mesaje - afectează valori civice precum toleranța și realismul conștiinței sociale a elevilor. Idealizarea propriei comunități imaginare, cum ar spune Anderson
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Moldova, 1925; Emil Racoviță, Speologia, 1926 ș.a.), unele discursuri de recepție constituindu-se în adevărate modele de elocință (Nicolae Iorga, Două concepții istorice,1911; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, 1923; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, 1923; Radu Rosetti, Gânduri despre vitejie în trecutul românesc, 1935; Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937; Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, 1940 etc.). Așa, de pildă, Mihail Sadoveanu numea poezia populară „panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dânsa
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
nepotrivită niciunde. Hipersensibilitatea lui trădează într-adevăr o ființă fragilă, emotivă. Vânător, nu suportă vederea sângelui. Suferința animalelor îi face rău; când cineva taie vreo orătanie, întoarce privirile în altă parte... Montaigne cel familiar cu faptele eroice ale romanilor, contemporanul vitejiei atâtor stoici, prietenul lui Cato, fratele lui Epaminonda, filosoful amator de povestiri în care sângele curge în valuri, în care bravura, curajul și bărbăția sunt mereu în prim-plan, ei bine, acest Montaigne mărturisește că e cam slab de înger
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căutarea sa, se analizează, se ascultă vorbind, se privește, se simte, se pipăie, își ia trupul în primire, se privește trăind, narează amănunte ale vieții cotidiene, comentează marile momente ale istoriei prezente, glosează pe marginea acțiunilor și a faptelor de vitejie ale marilor oameni ai Antichității și găsește ce? Un om corporal, și, în această materie a cărnii, niște pliuri cu zone de umbră. Montaigne nu se revendică de la vreun materialism clar. Sufletul despre care ne vorbește este imaterial, desigur, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne. Această morală a spiritului de justiție nu împiedică dezvoltarea unei reguli epicuriene a jocului. Dimpotrivă Porticul și Grădina nu-s niciodată departe de Turn, ele sunt niște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]