1,062 matches
-
băiatul se făcu deodată moale ca o cârpă. Îi dădu drumul ca pe un lucru netrebuincios pe frunzele acelea care foșniră până departe în liniștea nopții. Începu să strige furios: „Jivină, hai, mă faci de râsul satului, să dormi în vizuinile lupilor, cui vei fi semănând tu, mai fă tu asta și apoi ai să vezi tu cum îți moi eu oasele. Hai acasă!” Băiatul își revenise și acum dădu s-o rupă la fugă dar palma grea și mare ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
intră în pădurea statului, tat-su cât colea după el. Și așa a descoperit unde dormea fiul său peste noapte. Își făcuse un culcuș cu fân sub o pornitură de mal unde de obicei își făceau o familie de lupi vizuina. E greu de închipuit cum un copil de 13-14 ani să doarmă în pădure, la vreo doi kilometri de casă, tocmai întro vizuină de lup, dar iată că în satul nostru Costică Tănase a reușit, ba încă a crescut un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
culcuș cu fân sub o pornitură de mal unde de obicei își făceau o familie de lupi vizuina. E greu de închipuit cum un copil de 13-14 ani să doarmă în pădure, la vreo doi kilometri de casă, tocmai întro vizuină de lup, dar iată că în satul nostru Costică Tănase a reușit, ba încă a crescut un flăcău voinic, care la timpul său a făcut chiar stagiul militar. Părinții i s-au prăpădit, dar lui Costică Tănase nici nu i-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți amândoi în același hambar din curte așteptând recreația, vorbeam adesea și mă miram că are un dinte de aur... (Max Blecher, Vizuina luminată) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: orașului și dărăpănat. 2. Explică rolul cratimei în secvența: nui pot atribui. 3. Construiește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu mă mai tulbură (Virgil Mazilescu, prefață) Redactează, pe foaia de examen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
George Munteanu). ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Povestea lui HarapAlb este un „basm al ființei“ în regimul fabulosului, „dând personajelor individualitate psihologică, etnică, țărănească și chiar humuleșteană“ (Zoe DumitrescuBușulenga). - VARIANTA 4 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Max Blecher, Vizuina luminată) 1. sinonime: orașului - urbei, localității; dărăpănat - ruinat, dărâmat, năruit 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca pronunțarea împreună a două cuvinte cu valori morfologice diferite, precum și absența vocalei „î“ din forma pronumelui personal îi. 3. [(a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul, respectiv sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută - sugerează starea de evanescență (aburul), de singurătate, de alienare și deznădejde pe care o traversează poetul, odată eliberat de caznele creației. Originală este și metonimia degete - putrefacție - moarte, desemnând nu numai ființa biologică, ci și mâna care scrie. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în actul al treilea din Regele Lear, întrebarea inaugurală din Hamlet se va face din nou auzită? O noapte vijelioasă, o noapte când nici măcar jivinele care, aidoma fantomelor, „rătăcesc prin beznă” („wonderers of the dark”) nu îndrăznesc să-și părăsească vizuina. Noaptea unei furtuni căreia omul nu-i poate ține piept, noapte încărcată de forța unei alterități terifiante ce pare să aparțină unui univers de dincolo de uman, într-atât suferința și spaima pogorâte peste lume depășesc puterile oricărei ființe omenești. Lear
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap, afirmativ. Amintirile păreau să-i susțină argumentele. Țigara din gură se clătina la fiecare mișcare. - Ți-a fost frică de nenumărate ori, domnule Faulques? - De nenumărate ori, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mare ca aceea dintre un rege și un porc. Unul stă Într-un loc pe măsura lui, cum este palatul, celălalt se tăvălește În noroi asemenea porcului, se hrănește cu putreziciuni și se desfată cu ele, ori se Încolăcește În vizuina lui, ca un șarpe”4. Natura Luminii este Înțelepciunea, natura Întunericului este nebunia - spune un text maniheist tradus În chineză 5. „Substanțe” sau „principii” (archai), Lumina și Întunericul sînt increate și fără de Început 6 și nu sînt „rădăcini” (rhiza) una
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suferința este golită de sens: „Nu am vocație spirituală. Sunt pe lume ca să sufăr și atâta tot” (III, 16). Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, crede că există un fel de compensație ontologică. Se refugiază, de fapt, în vizuina unei astfel de răsturnări de situație: „Nedreptatea e necesară spiritului; îl întărește, îl purifică. În materie de luciditate, o victimă este întotdeauna mai presus de persecutorii săi. A fi victimă înseamnă a înțelege” (III, 46). Cunoașterea Ă chiar dacă e vorba
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nou: cum să crezi în libertate dacă nu ești sănătos?” (I, 97). Oricum, boala pare o cale a supraviețuirii. Convertind neputința în forță, Cioran se refugiază în ea, ca și în eșec, de altfel, transformându-le într-un fel de vizuini protectoare. Cum „se acomodează cu tot ce contrazice viața” (I, 96), viața e blamată, în vreme ce soluțiile supraviețuirii fac obiectul unei permanente explorări. Iată: „De vreme ce viața nu se poate menține decât nimicindu-se, trebuie s-avem curajul să tragem consecințele. Ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la 1 septembrie, când se sărbătorește Simion Stâlpnicul, vrăbiile iau pâine în cioc și pleacă să-și facă "boierescul": "De Sfântul Simion Stâlpnicul, merg vrăbiile să-și facă boierescul, zic unii; alții zic că merg la măsură. Undeva, într-o vizuină de munte sau codru, este o babă, împărăteasa tuturor păsărilor. În ziua aceea vin toate păsările la dânsa și ea le măsură cu dimerlia, numai vârful îl rade și acela zboară înapoi, iar celelalte îi rămân, să-i fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în păduri și izvoarele fermecate cu apă vie și apă moartă. Șarpele de apă atrage pescarii la locurile cu pește și este o călăuză a bărcilor. Șerpii devin balauri printr-un ritual de "claustrare inițiatică": ei trebuie să stea în vizuina lor, între 7 și 9 ani, și să se hrănească numai cu insectele și stropii de ploaie ce pătrund la ei. În simbolismul arhaic, balaurul este totem, strămoș mitic, angelic și teriomorf, în același timp, apotropeu al unor rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți amândoi în același hambar din curte așteptând recreația, vorbeam adesea și mă miram că are un dinte de aur... (Max Blecher, Vizuina luminată) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: orașului și dărăpănat. 2. Explică rolul cratimei în secvența: nui pot atribui. 3. Construiește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu mă mai tulbură (Virgil Mazilescu, prefață) Redactează, pe foaia de examen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
George Munteanu). ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Povestea lui HarapAlb este un „basm al ființei“ în regimul fabulosului, „dând personajelor individualitate psihologică, etnică, țărănească și chiar humuleșteană“ (Zoe DumitrescuBușulenga). - VARIANTA 4 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Max Blecher, Vizuina luminată) 1. sinonime: orașului - urbei, localității; dărăpănat - ruinat, dărâmat, năruit 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca pronunțarea împreună a două cuvinte cu valori morfologice diferite, precum și absența vocalei „î“ din forma pronumelui personal îi. 3. [(a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul, respectiv sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută - sugerează starea de evanescență (aburul), de singurătate, de alienare și deznădejde pe care o traversează poetul, odată eliberat de caznele creației. Originală este și metonimia degete - putrefacție - moarte, desemnând nu numai ființa biologică, ci și mâna care scrie. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tot aurul din lume, după cum jură cu mâna pe inimă: Nu l-aș lăsa, nici să-mi dai milioane..." Îi mai aud și acum lătratul voios, în diminețile de duminică de la începutul toamnei, pe când cerceta, dintr-un capăt în altul, vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un capăt în altul, vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
soție. Acolo, iepurele se vâna cu haita. Șapte sau opt "ariegezi" cu urechile lungi, cu labele puternice și cu gura mare, care se înfuriau și se amuzau pe seama divagațiilor nocturne ale iepurelui cu mult înainte de a-l fi scos din vizuină. O cu totul altă abordare avea Taïaut, care studia conștiincios solul biciuind aerul cu coada, încetinea, uneori se oprea, părea că prelevează probe, reflecta o clipă, apoi o lua la fugă, slobozind cel dintâi lătrat doar atunci când era în deplină
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că nu. Nu, nu am văzut nimic. Dacă îl vedem, vă dăm de știre..." Dacă nu îl vedea nimeni, era, poate, pentru că se ascundea. Refugiat în sălbăticie, descoperind în ce paradis ajunsese, vâna iepuri noaptea și dormea ziua, în vreo vizuină, pe malul vreunui pârâu. În cele din urmă, avea să iasă, să se întoarcă la oamenii printre care trăise toată viața. Dacă foamea nu-l încearcă până atunci, măcar în ziua de deschidere a vânătorii sau în zilele următoare avea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ținta lui, dar că se află, totuși, pe drumul cel bun; apoi alte semne, din ce în ce mai exacte, că se apropia de meleagurile cunoscute. Asta da ispravă, mai ceva decât urmărirea unui iepure, fugărirea și hăiturirea lui. Noi îl provocam să găsească vizuini prin Ariège și uite că el, la o mie de leghe distanță, își găsise castronelul... Câteva zile mai târziu, corespondenta ziarului La Dépêche du Midi relata povestea în paginile locale. Făcând o confuzie cam facilă între un munte și o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]