1,035 matches
-
dar a adormit și a continuat să rămână fără simțire vreme de șaptesprezece săptămâni. Aceasta s-a Întâmplat pe la semănatul orzului, iar când s-a trezit, acesta era deja copt. În luna august a adormit din nou. Era stors de vlagă; s-au folosit remedii stimulatoare și orice mijloc de recuperare pe care priceperea medicală a timpului Îl permitea, dar În van. Nu avea să se trezească Înainte de luna noiembrie”. În Natural History of Oxfordshire a lui Plott, publicată În 1677
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
într-însul?”. Adio la Târgoviște trimite, prin rezonanțe, la Ion Heliade-Rădulescu și la Grigore Alexandrescu: „Peste orașul nostru cu caterinci și vinuri,/ ca o pecete veche pe-un pergament de lut,/ trona mâhnita pace a vechilor ruinuri,/ havuz din care vlaga cinci secoli au băut”. În Vânătoare e ceva din atmosfera prezentă în Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, bunul prieten al lui T., despre care a scris în nenumărate rânduri și căruia i-a îngrijit câteva ediții postume. Sunete din lirica
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
meu cum m-am simțit în parabole” (interviu cu Octavian Paler), ALA, 2002, 614; Simion, Genurile, 66-72; Alex. Ștefănescu, „Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler, Iași, f.a. E.S. PÁLFFY Endre (12.III.1908
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
încearcă să trăiască și să guverneze împreună în mod corect și rezonabil. Profesia, spune el, se bazează pe o specializare matematică și pe un ritual academic mai degrabă decât pe conținutul critic. Este artificială și birocratică, promovând o știință fără vlagă în detrimentul unui umanism satisfăcător. Politicienii, continuă critica, nu acordă, de fapt, atenție absolut deloc demonstrațiilor obscure publicate în revistele de specialitate, iar persoanele obișnuite nici nu pot încerca să descifreze modelele formale și probabilitățile statistice. În forma sa actuală, susține
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sub unghii. Alimentele bogate în fier sunt smochinele, melasa, sfecla roșie, stafidele, prunele, batatele, migdalele, cerealele integrale, fructele de mare și toate legumele de un verde întunecat. Cum mi-am recăpătat energia Acum trei săptămâni, mă simțeam slăbit și fără vlagă. Citisem în cartea dumneavoastră de reflexologie plantară despre splină și m-am gândit că aceasta poate fi cauza problemelor mele. Punctul reflex al splinei era, într-adevăr, dureros, așa încât l-am masat în prima zi cam un minut, iar a
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anterioare. Două credem că sunt calitățile acestei narațiuni și care o disting de la Început. În primul rând nu ni se mai Înfățișează o imagine a boierimii strălucitoare, luminoasă În bunăstarea ei, cuprinzând tipuri umane acceptabile, chiar când erau lipsite de vlagă, ca În cazul «Răscoalei» lui Rebreanu (feciorul lui Miron Iuga sau ușurateca dar fascinant de frumoasa Nadina). Aici, imaginea de ploșnițe a boieroaicelor dela curtea Vorvorenilor e realizată cu extraordinară măiestrie. Bătrână pe jumătate nebună, bolnavă, murdară, zgârcită și câinoasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în direcția ferestrei din spatele biroului meu. Mi-am pus picioarele pe birou. Musca se opri din bâzâit și privi la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din nou pe pervaz și stătu cu picioarele depărtate. M-am ridicat și am deschis cu grijă fereastra. Musca rămase o vreme nemișcată, apoi bâzâi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înțeles, de unii autori ca un minim de exigență, de valoare artistică, pe care urmează să-l suplinească melodia (...). Iată un exemplu de proletcultism, îmbăiat în puțin semănătorism: În uzină harnici muncitori au pornit motoarele în zori, brațele încep cu vlagă munca lor atât de dragă ce-și înalță rodul chiuind sub scânteile ce-ntr-una plouă frunțile ce se îmbracă-n rouă ca rotunde zâmbete de-argint. Versuri semnate de C.Ghiban - ce sunt oare aceste zâmbete rotunde? - pot fi citite și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
violența asta, și apoi roșul ăsta care transcende complet fondul...“. Am întors ușor capul. Tânără, brună, extrem de elegantă, un chip cu adevărat transportat de contemplație. O admiram. Întreg Occidentul era acolo, în acea ipocrizie extatică dinaintea unei mâzgăleli lipsite de vlagă, în care trebuia să descoperi geniul. Minciuna asta împărtășită era contractul lor social, parola lor mondenă, nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate ale artelor, și acel trup feminin aproape
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de pildă, observăm într-o cofetărie un copil cu trei prăjituri în față. În ciuda rugăminților repetate ale mamei, copilul refuză să mănânce. Insistând cu un portret mai mult sau mai puțin detaliat (tristețea din privirea lui, mâinile parcă lipsite de vlagă etc.), avem deja un personaj și promisiunea unei povești. Descriptivul devine un simplu vehicul. Orice narațiune începe cu o curiozitate stârnită: cine este acest copil, de ce nu-și mănâncă prăjitura, ce a pățit, este de felul lui un ciudat sau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Somn ușor! Capitolul 8 În dimineața următoare m-am trezit mai obosit decât mă culcasem. Am dormit destul de bine, am visat frumos, dar tot nu-mi pot explica de ce eram atât de moleșit și de ce eram atât de lipsit de vlagă. Din punctul meu de vedere, apartamentul nu arată niciodată mai curat și mai ordonat ca dimineața. Deși m-am împiedicat de câteva cărți care zăceau pe jos, nu m-am obosit să le ridic. Ca în orice început de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru o plimbare în grădină! spusei eu. Nu mă auzi. Era prea ocupat să-și înjure colegii care munceau. Mă văzu într-un târziu și zise, fără să știe ce-am spus înainte: Ăștia nu muncesc deloc. Parcă n-au vlagă în ei, Corvium. Ați mâncat azi, păcătoșilor? li se adresă apoi celor care aveau pământ pe sub unghii. Se întoarse unul dintre cei care abia au scos un tufiș uriaș din rădăcini și parcă vru să-i spună vreo două lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
femeie... Bărbatul dădu din cap. Nu vă pun cuvintele la Îndoială. Dar ceva În mine se revoltă Împotriva acestui adevăr. — Nu e primul caz din analele criminalisticii. Pot să vi le amintesc. — Nu... imploră el. Avea umerii căzuți, arăta fără vlagă, nu mai avea nimic salvator de care să se mai agațe. — Aveați dreptate adineauri, când spuneați că nu aveți nevoie de avocat. Va fi de ajuns să povestiți totul În fața juraților. Bărbatul stătea nemișcat, cu capul În mâini. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mulțumită? Oftează din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni că reușește să se mențină în fruntea statului doar prin virtutea faimei, nicidecum a puterii reale de care dispune. Înaintează încet, clătinând descurajat din cap. Cine știe câți zănatici sunt implicați în cabala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a aflat, Agrippina e foarte aproape de adevăr. N-ar trebui însă să se exprime în felul acesta lipsit de eleganță. — Și tu, cap sec, i se adresează tânăra gravidă celeilalte, și tu te-ai dus la vrăjitoare... — Agrippina! protestează fără vlagă Vipsania. Pune mâna împăciuitor pe umărul ei. — Nu e momentul unei astfel de discuții... — Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi loviturile frumoase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca el, care crescuse în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o altă speranță să răzbatem dacă nu ne îndeplinim îndatorirea, nu-i așa? Eu unul nu înțeleg o iotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se potolește-n prag de seară Și peste lungul drum din zare Se vede umbra tot mai mare. Soarele a obosit și dă sub o colină Și-ncet coboară liniștea deplină, Țăranii se întorc spre casă în tăcere, Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă trezește din singurătate Eu trist privesc copacii cei bătrâni Sădiți pe vremuri de străbuni. Doar colo liniștit în vale S-aude susur de izvoare. Alene eu pășesc în nopțile
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]