1,064 matches
-
formă de opoziție democratică. S-a constituit Direcția Securității Statului și s-a instaurat teroarea asupra populației, folosindu-se cu abilitate vechile nemulțumiri acumulate în perioada dintre războaie, cu deosebire în problemele etnice și confesionale. În ce-i privește pe „vlahi” s-au făcut unele încercări de rezolvare a drepturilor naționale, cu rezultate infime însă. De exemplu, în mai 1945, fruntași ai românilor, mulți foști partizani, cereau lui Tito (a cărui secretara și iubita fusese Dvorianka Păuna să le susțină revendicările
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
religioasă, economică și politică. Au rămas aici, formând de vreme bună „butoiul de pulbere” al Europei, oricine recunoscând însă că fără ei omenirea ar fi mai săracă și mai puțin curajoasă. O culoare aparte pe harta acestei regiuni o dau vlahii, rudele noastre foarte apropiate, prezenți în număr impresionant în unele zone. Tratați, din nefericire, cu multă indiferență, mulți își prezintă de cele mai multe ori originea deformat, din necunoaștere desigur. O perioadă scurtă, cea dominată de „titoism”, 1948 - 1953, Iugoslavia și-a
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an. Dar după trecerea bisericii bulgare și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au rămas, practic, singuri într-o mare de creștini de factură occidentală (până în 1238, când Ioan Asan al II-lea se reîntorcea la religia creștină răsăriteană), a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității politice, trebuia să îi ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest spațiu, ci au determinat, mai curând, diminuarea volumului mărfurilor tranzitate și modificarea componenței etnice a celor care practicau negoțul în bazinul pontic și la gurile Dunării. Armenii, recunoscuți până în • Grigore M. Buicliu, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, p. 8. • Pravila de la Govora, 1640, f. 56. • Melchisedek, Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, partea I, București, 1864, p. 33. Ideea propagandei grecești ca sursă a intoleranței religioase va fi reluată și în alte lucrări privitoare la trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ta. Și anii Mări<i>i Tale, rugăm de la domnul Dumnezeu să fie mulți și norociți“ și poartă semnătura mitro politului: „Al Mări<i>i Tale către Dumnezeu a pururea fier binte rugătoru și smerit părinte sufletesc, Grigore al Ungro vlahii.“ Domnul răspunde în felul următor: „găsind dreaptă și cu cale hotărârea Părintelui Mitropolit, o întărim ca să o urmeze la toate cum scrie mai jos, și zapciu să o împlinească“. Această procedură începe cu domnul Alexandru Ipsilanti (1774-1782), primul domn care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
experiențelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi și antrenant. Pus în situații neprevăzute, de cele mai multe ori comice, povestitorul, înzestrat cu mult bun-simț și istețime, găsește rezolvări fericite. B. este primul care a făcut o călătorie la vlahii din Arabia, trimiși acolo de împăratul Justinian. În această amintire, el explică, într-o sinteză, scopul călătoriilor sale la românii din străinătate: „Pe acești frați ai noștri locuind în țările străine, purtând greul jug al străinismului, i-am cercetat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
1894; Cercetări despre românii din insula Veglia, Iași, 1895; O călătorie în satele românești din Istria, Iași, 1896; O călătorie la românii din Silezia austriacă, Iași, 1896; O călătorie la românii din gubernia Kamenitz-Podolsc (Rusia), Iași, 1906; O călătorie la vlahii (românii) din Kraina, Croația și Dalmația, Iași, 1908; Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, București, 1911; Istoria teatrului în Moldova, I-II, Iași, 1915-1922; ed. 2, îngr. și pref. I. C. Chițimia, București, 1975; Opere, I-II, îngr. Viorel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
vol. II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 182; Mihai Vinereanu, în op. cit., p. 138, nu stabilește o legătură certă între sl. blažinǔ "bun" și blajinii din mitologia românească: "Numele acestui popor pare a se confunda cu noțiunea de blah, vlah, vlașin, fiind, în același timp, o amintire a unor vremuri mitologice, fericite". 462 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. I, pp. 37, 255. 463 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 95. 464 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. I, p. 256. 465 Ion Ghinoiu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care au obligat populația autohtonă să se retragă în comunități mărunte, neștiute de cronicarii timpului și oricum irelevante pentru ei, pe văile împădurite ale apelor și în munți. Același vid documentar există, de altfel, și în legătură cu populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul celui de-al doilea), unde, susțin aceiași „cercetători“ tendențioși, s-ar fi format poporul romîn și de unde ar fi venit, nu înainte de „poposi rea“ unor migratori în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că în limba romînă grupul br devine ur (fabrum > faur). Derivarea maghiară cu -d (sufix local) a unui romînesc *Auru, ajuns, prin filieră slavă, *Abrud (ca în rom. gaura > ucr. gavora) și evoluat, în rostirea maghiară, la Abrud (ca în vlah > blach) impresionează prin virtuozitate, dar e greu de probat istoric și de susținut prin eventuale atestări intermediare. Pe versantul opus al muntelui există o apă numită Dobrud, iar un afluent al Abrudului se numește Valea Roșie (magh. Verespatak), pe cursul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Drumul Bîrladului a apărut în documente, pînă prin secolul al XVIII-lea, în alternanță cu Drumul Tîlharului și Drumul Furilor, ceea ce i-a determinat pe unii să considere că proveniența etnică locală a fost înlocuită cu năravul furtului (ca în vlah - păstor, țigan - hoț). De fapt, e posibil să fi fost vorba de un drum pe care să l fi preferat cei care ocoleau vama și care deveneau, astfel, tîlhari, furi (contrabandiști, cu un cuvînt modern), iar Drumul Bîrladului ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt mai puțin plauzibile. Dintre acestea: sl. vihri, „furtună“, care ar fi evoluat la rom. vifor, magh. vihar (comparabil cu toponimele rom. Viforlat, Voforoasa); srb. Bihor < vihor; ceh Bihorŭ); un nume de persoană cu baza sl. vihorŭ > bihoru (ca în vlah > blah, voștină > boștină), neatestat însă (deși N. Drăganu consemnează un Bihor, care poate fi maghiar sau romîn). Bihorel de Vînt poate proveni din Vihorel < Viforel, iar zicala populară să te bihorești, să nu putrezești l-ar putea evoca pe Bihor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc., care sunt formate pe baza apelativului slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh, volochy etc.). Variația v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv Anonymus, cel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat în b pe terenul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care numele s-a impus pe plan național și internațional, crearea (de fapt, păstrarea) numelui (romanus > romîn) avînd o bază lingvistică populară neîndoielnică. Nu trebuie neglijat nici exemplul numelor Italia, Germania, formate în același fel. Paralelismul cu etnonimul sinonim valah, vlah, dat de germani (Walach) populației latine și preluat de celelalte popoare (prin intermediul limbii slave) confirmă cum nu se poate mai bine procesul transferului de nume de la limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor roman al teritoriului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
problematic divers, acoperind fapte istorice disipate de-a lungul a peste o mie de ani. Între altele, în cuprinsul prezentei lucrări autorul abordează chestiuni legate de identitatea etnico-culturală a ausonilor, raporturile de convergență dintre etnonimele geți și goți, avatarurile elementului vlah răspândit în zona Muntelui Sinai, contactele dintre autohtoni și migratorii pătrunși din stepele eurasiatice, caracterul vasalității colectivităților agricole față de neamurile nomade, mentalul comunită ților protoromânești și românești în epoca crepusculară a migrațiilor, raporturile politice ale spațiului carpato-dunărean cu lumea romano-bizantină
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și populații. Așa, întâlnim la Ioan Kinnamos, care relatând evenimentele din anul 1161, referitoare la luptele bizantinilor sub împăratul Manuel Comnenul (1143 - 1180), duse împotriva ungurilor, specifică cu claritate că în armata bizantină au fost concentrați un număr mare de vlahi, ziși “coloni din Italia”, numiți de autor și ausoni . Etnia vlahilor, volohilor, blachilor desemna, după cum toți istoricii au ajuns de acord, o populație latinofonă și, sub acest aspect, echivalentă cu ausonii, cu protoromânii și românii. Nu este întâmplător că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
aici, de la relatările acestor cronicari, s-a născut ideea la unii istorici, că aria de formare a poporului și a limbii române ar fi fost sau ar fi cuprins și Panonia. Pe de altă parte s-a tras concluzia că vlahii balcanici ar fi tocmai urmașii acelor ausonivolohi alungați din arealul lor ancestral și care ar fi venit apoi la nordul Dunării în secolele IX - XIII, după cei mai indulgenți istorici unguri . Cât privește teoria formării poporului și a limbii române
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nu este firesc să privim venirea slavilor ca pe un eveniment catastrofic,din moment ce se admite că populația locală a colaborat sau a convețuit cu toți ceilalți migratori într-un mod mai mult sau mai puțin pașnic . Cine sunt acești ausoni - vlahi,menționați nu numai în vestul României de astă zi, dar și în restul teritoriului locuit de români? Istoricul german Schlözer îi identifică cu românii, după ce a fost tentat să admită variante ale teoriei imigraționiste. Studiind Cronica lui Nestor și Gesta
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
locuit de români? Istoricul german Schlözer îi identifică cu românii, după ce a fost tentat să admită variante ale teoriei imigraționiste. Studiind Cronica lui Nestor și Gesta Hungarorum a lui Simon de Keza și căutând să afle cine puteau fi acești vlahi prezenți concomitent în Câmpia Panoniei, în Ardeal, Moldova și Țara Românească, în momentul venirii ungurilor, Schlözer îi identifică cu dacii latinizați : “Acești valahi nu sunt nici bulgari nici wälche (celți), ci vlahi, urmași ai marei și străvechei seminții de popoare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și căutând să afle cine puteau fi acești vlahi prezenți concomitent în Câmpia Panoniei, în Ardeal, Moldova și Țara Românească, în momentul venirii ungurilor, Schlözer îi identifică cu dacii latinizați : “Acești valahi nu sunt nici bulgari nici wälche (celți), ci vlahi, urmași ai marei și străvechei seminții de popoare a tracilor, dacilor și geților, care și acum își au limba lor proprie și cu toate asupririle, locuiesc Valahia, Moldova, Transilvania și Ungaria în nunăr de milioane. Vor fi fost, timp îndelungat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și să străjuiască mănăstirea și călugării”, după cum arată Eutychius, patriarhul Alexandriei între 933-940, care dă cele mai vechi știri despre „sclavii Romei” - abid al rum - în arabă și despre urmașii lor. Potrivit tradiției și călătorilor acești „abid al rum” sunt vlahi. Un călător englez, Thomas Herbert, informa la 1626 că „sunt așezări valahe în Asia”, informație pe care o dă Marcu Beza, care, vorbind la Londra despre legături culturale românoengleze, află despre valahii din Sinai de la un ascultător . Se pare că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a înțeles cu călăuza sa, un bărbat tânăr, care purta pe cap o broboadă albă, era încins cu o curea lată și încălțat cu opinci. Locuitorii din jurul muntelui Sinai au fost semnalați la noi de Theodor Burada, „O colonie de vlahi în Arabia” în „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, vol. XXXVI, 1915, 47 fasc. I, p. 100-106, autor care citează un articol de Bogdan Petriceicu Hașdeu, „Pe unde sunt și pe unde au fost românii”, în „Calendar pentru toți, profetic
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
profetic, amuzant și popular, an VI, București, 1867, p. 1-8, articol care demonstrează că Hașdeu a cunoscut opera lui Eutychius, publicată de bizantinistul Porfirio Uspenschi la 1848 . Un alt călugăr englez, John Levis Burckadt, la 1822, dă amănunte interesante despre vlahii - „Djebalieh-Gebalié” - arătând că ar fi aduși de pe țărmurile Mării Negre, că ei, acești vlahi, mărturisesc pogorârea lor din robi creștini, din care cauză ceilalți beduini îi numesc „Fiii creștinilor”, se căsătoresc numai între dânșii, fiind o rasă robustă și muncitoare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Hașdeu a cunoscut opera lui Eutychius, publicată de bizantinistul Porfirio Uspenschi la 1848 . Un alt călugăr englez, John Levis Burckadt, la 1822, dă amănunte interesante despre vlahii - „Djebalieh-Gebalié” - arătând că ar fi aduși de pe țărmurile Mării Negre, că ei, acești vlahi, mărturisesc pogorârea lor din robi creștini, din care cauză ceilalți beduini îi numesc „Fiii creștinilor”, se căsătoresc numai între dânșii, fiind o rasă robustă și muncitoare. Într-o altă consemnare aparținând lui Edward Robinson din 1841, aflăm că aceștia ar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]