1,617 matches
-
cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat ca printr-un voal de meduză. Nici nu mai avea putere să necheze. Unde-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
să transpară un soi de fugă spre zbuciumul interior, impunând tăcerea: „Tăcută, inertă se schimbă la față/ clipa devine azi ca o povață” („Picură clipa”). Întrebări, frământări și răspunsuri, în stihuri așezate cu migală la tulpina gândului, precum niște serafice voaluri peste sufletele fecioarelor ce-ascund timid taina iubirii... „S-aducă oare primăvara o viață nouă?/ Să fie ea simbolul cel sacru de iubit?” („Alai”); false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
dor, privirea e dorință și trupul lui e gol, era o provocare cu-o tainică chemare în noaptea cea adânca era chiar zeul soare. Ea, de tot frumoasă, cu trupul ei ales părea o floare albă, căzută din cireș. În voaluri și mătăsuri era învăluită era frumoasa lună, în fată-nchipuită... Când se-ntâlniră, frumoși precum în vis erau ca și doi îngeri fugiți din paradis, în ochii lui iubirea pe ruguri se-nălța ardea în el dorința, și pofta-n
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
din paradis, în ochii lui iubirea pe ruguri se-nălța ardea în el dorința, și pofta-n el creștea. Cum baierul iubirii părea să se dezlege iubire arzătoare prindea să se închege! Iar iarba-nrourată era ca o chemare și voaluri și mătăsuri cădeau în graba mare și trupu-i de fecioară, părea floare de crin privi cam trist feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
răsuflarea femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile îi sfâșiau inima. Și-a culcat fruntea pe piatra nemiloasă a morții. Suspinul plin de durere a tulburat liniștea cimitirului. Sărutând trandafirul roșu, l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
de durere a tulburat liniștea cimitirului. Sărutând trandafirul roșu, l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.Joseph. Tâmpla ei se odihnea pe crucea rece. Lacrimile secaseră demult, durerea era profundă. O rafală de vânt a izbucnit de nicăieri și voalul ei și-a luat zborul. A simțit o adiere, ca un sărut pe frunte. Privind spre cer, a zărit porumbelul alb cu aripile întinse spre înălțimi. Liniște deplină. În jurul ei s-a format un vârtej de vânt. Trandafirul dispăruse. Încet
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudă de cămile Pe-acele vagi cărări sau iluzorii Drumuri care cădeau pe-un colț de cer Scrisnind în ritmul tandru al culorii Care destrăma visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepăda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gindirea groteștilor atei Care știau în taină din glorie să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zăpadă confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iată că poemul își trage peste pintec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene În care nu pătrunde nici izma unui cintec Cînd ele dorm suave și goale între perne. Poem BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuita
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 835 din 14 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Toate trec, iubito, toate Ca un fum se năruie, Numai dorul meu se zbate Și-n durere stăruie. Toate trec și-s numai brumă Ca un voal ce nu îl vezi, Numai dorul meu se-nsumă Ca nămeții de zăpezi ... Toate trec în lumea rece Ca o frunză și se duc, Numai dorul meu nu trece Cum trec eu și mă usuc ... Toate trec de azi pe
TOATE TREC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359760_a_361089]
-
în gânduri ... Din humă și nisipuri Mă pot preface-n perlă, În mugur de pădure Să-ți cânt un vers de mierlă ... Și, poate, la izvorul Din care vei bea apă Îmi vei sorbi nectarul Din floarea ce așteaptă ... Sunt voalul de mătase Din frunza de pe ape Când vraja nopții coase Iubirile-mi sub pleoape. Și-n cufărul acela În care m-ai închis Visez că e nacela Din zborul spre abis ... Ca-ntr-o oglindă vie Spre ceruri când privesc
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu micul prosop folosit în baie, și voalarea asta le făcea să pară misterioase, parcă și mai frumoase. Mi-a trecut prin minte farmecul nimfelor văzute prin tablouri, acoperite cu un voal mic, atât cât imaginea lor să fie și mai incitantă. După baie, urmează un alt duș din poziție șezândă. După aceasta se retrag, acoperite parțial, în altă cameră, unde, fără să lase dâre de apă, se duc să se îmbrace
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
Revoluție, agonia spiritului critic din ultimele decenii s-a transformat în moartea lui”. În marea lor majoritate, iluziile literaturii române sunt opera criticii și istoriei literare. Gestul clinic major al lui E. Negrici este de a da la o parte voalurile și perdeaua de mituri și iluzii de pe literatura română, „a reface contactul firesc cu opera”: a face ca aparențele să fie văzute. Pe un al doilea plan, se situează componentele gesticii cinice a lui E. Negrici: spiritul de negație și
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
El, alții practicând psihoze, și alte ”tehnici”, eu pot spune că L-am cunoscut în mod real, așa cum a fost cât a fost printre oameni, și abia apoi m-am apucat să citesc despre El, cale ce a înlăturat definitiv voalul mistic religios cu care este El în mod intenționat acoperit, monopolizat de Creștinism pentru a manipula lumea cu istoria Lui. Isus a fost dușmanul de temut al oricărei manipulări religioase sau politice a maselor de oameni, și în acest sens
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340898_a_342227]
-
cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul cu flori de măr pe gene Iar moartea duce voalul nuntirii vieții mele... Referință Bibliografică: Nuntirea vieții mele / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341250_a_342579]
-
carismatic, sobru și rece. Cel puțin cu ea așa se comportase. Se privea în oglindă. Detesta imaginea. Arăta ca o femeie insignifiantă fără viitor. Oglinda nu relata realitatea. Îi era dor de rochiile pastelate, coafurile rafinate, cămășile din mătase și voaluri transparente de la Paris. De camera ei elegantă, lipseau părinții, prietenii ... viața ei. Se contempla în sticla ce îi reflectă imaginea. Frumoasă, părul neobișnuit pentru o guvernantă era des, lung, de nuanța coniacului ars în flăcări și cădea greu pe spate
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
În baldachinul mare nu mai dormise nimeni,de multă vreme. Gleznele ei se cufundau în covorul gros. Așeza sfeșnicul pe măsuța de lângă ușă. A zărit lângă pat un scrin din stejar.L-a deschis ... înăuntru era o rochie albă din voal. - Domnișoara guvernantă nu are doar o limba ascuțită, este și curioasă din fire. Lord M.Joseph stătea cu umărul sprijinit de tocul ușii. Ținea într-o mână paharul cu vin, aproape gol, în cealaltă, sticla. Părul negru,răvășit îi dădea
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN NOAPTEA NUNȚII MELE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În noaptea nunții mele cu toamna ilegală Mi-am prins o lâmâiță în voalul de argint; La nunta mea, tu toamnă, cu palma ta letală Mi-ai ofilit iubirea și m-ai forțat să mint... Eu te-am iubit nebună și te-am primit docilă Pe glezna-n așteptare, sărutul ți-am pândit; Și
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
O ploaie de steluțe și mirări Și eu atunci simt că am șapte vieți Mă-agăț de steaua mea din zori de zi Ce-și spală strălucirea printre valuri Sirenele se-mbracă-n feerii De fulgi de nea și animate voaluri E liniște deplină și-armonie La întâlnirea dintre anotimpuri Cedează toamna, noaptea ei pustie S-o-mpodobească iarna în răstimpuri Cu ramură de brad de prin Carpați În luna-n care s-a născut Iisus Aprindeți candela și vă rugați
ÎNTÂLNIRE ÎNTRE ANORTIMPURI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341319_a_342648]
-
narbe - Reci stalactite-n lujerii de stele? Să crezi în născociri lovind fereastra Cu săgetări de așteptări perene Dosite-n sânul lunii, când măiastra Sfințește lutul viu cu sânziene? Sau să te-ascunzi în roiul alb de fluturi Robită-n voal de floare și ninsoare Sculptând în neaua din colind săruturi Iar timpul să îl vindeci cu uitare? De ești un prag de crâng - șoptește dorul, Iubește! Și în mândra tremurare Cu pumni de frezii aromind fiorul Zălog să-l ții
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Vreți să aveți numai voi caleașcă de aur și cai năzdrăvani!? Vampirul îl îmbrățișează apoi privirea îi cade pe Narcisa care se află pe treptele de la scara vilei într-o cămașă de noapte, freză, din mătase ușor transparentă ca un voal. CONTELE DRACULA: Măi, dar nevasta-ta este din ce în ce mai senzuală! Din două salturi Contele ajunge lângă ea, o cuprinde în brațe și o învârte ca pe un fulg. NARCISA:(surprinsă) Ușurel bunicule că mă scapi! CONTELE DRACULA: Din brațele mele nu
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
vila Narcisei și Prințișor se deschide și pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi iar pe capră un birjar într-o pelerină roșie. O pereche elegantă coboară din vilă, ea în rochie albă, pălăriuță dantelată și voal vaporos, iar el în frac negru, joben și o pelerină grena. Tinerii se apropie de caleașcă. CONTELE DRACULA: (fără să coboare) Îmi place că sunteți punctuali! NARCISA: (la brațul soțului) Nu vroiam să vă necăjim! PRINȚIȘOR:(în glumă) De azi
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele poartă rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap au pălărioare cu dantele și volănașe iar de pe umeri le fâlfâie, ca niște aripioare în adierea vântului, voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflorește pe chipurile gazdelor. Narcisa este cuprinsă de emoție și-și strânge soțul de braț. Contele Dracula pășește autoritar în mijlocul sălii. CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
făcându-se țăndări, ușile se deschid ca la comandă și o sală imensă în care „Imperatorul” își ține ședința este invadată de acel stol de păsări ciudate. Acestea se transformă pe rând în cavaleri cu pelerine roșii și fecioare în voaluri roze cu părul lung, despletit. Nepoftiții musafiri plutesc pe deasupra scaunelor. Cei prezenți în sală țipă alergând printre scaune din fața straniilor năvălitori. IMPERATORUL :(surprins de aceste apariții) Cine sunteți voi să-l deranjați pe Imperator?... Am să vă arestez! Din rândul
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
lacrima verde a bărbatului cu sprâncenele înrourate și prin legănarea de doină în măduva fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte... O lansare de carte cum nu a mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveșmântată în voaluri tremurătoare de sfioasă și neprihănită mireasă. George Voica, Membru al Uniunii Scriitorilor din România SEARĂ DE CULTURĂ DE NEUITAT Râmnicul, numit de savantul Nicolae Iorga „Capitala tipografilor” și-a menținut, peste secole, un suflu cultural aparte, a format oameni de
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliți de vântul rece al nopții, îl făcură să-și dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]