597 matches
-
cultura românească. Sau tot în preajma limbii române să spunem în pridvorul ei?! este tînărul Noica atunci cînd, într-un text din Credința (v. "Cum se scrie", an II, nr. 158, 16 iunie 1934), se alătura celor ce apărau această stăpînă (vocabula este a lui Eminescu) a noastră de invazia neologismelor. Era sancționată "neglijența scriitorilor și a oricărui om cult față de felul de scriere românească"58, faptul că erau ignorate normele stabilite de Academia Română privind ortografia unor cuvinte precum vreo, vreun, nicio
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
124. În raport cu timpul, am spune chiar cu sentimentul timpului (termenul subliniat avînd o încărcătură metafizică preponderent kantiană), Cioran vrea să acceadă la esențial printr-o angajare în acesta, dar nu prin analize sau cuvinte (aici e împotriva vreunui pact cu vocabula), cale care duce la o "știință metafizic superficială", cum notează undeva el însuși. Poate tocmai de aceea marea încercare a vieții lui Cioran rămîne cea pe care o încercuia în însemnarea din 16 decembrie 1970, atunci cînd aflase un răspuns
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interstițiu istoric în avangarda celor ce au teoretizat cu pesimism entuziast și lucid (poate chiar apocaliptic) politicul. Episoadele unor specifice căderi în temporal au fost pregătite îndeosebi de modul particular în care Cioran înțelegea și explica istoria (fără să ortografiem vocabula, cum face uneori filosoful, cu majusculă, căci e vorba de o anume istorie). Totodată, aceeași cădere în temporal pare să fi fost alimentată și de percepția intimă a utopiei și, în ultimă instanță, de luciditatea cu care Cioran a crezut
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dens și tensionat al acestor interogații din Întîia epistolă a lui Pavel către Corinteni, acolo unde referințele sînt la trei ipostaze spirituale care, parțial, interferează: înțeleptul, cărturarul și vorbărețul (Valeriu Anania, în traducerea pe care a făcut-o Bibliei, folosește vocabula întrebător pentru ultimul dintre termeni). Formulăm însă, de pe acum, un adevăr cu valoare axiomatică, o suită de convingeri pe care le vom împărtăși sau nu abia la urma demersului nostru: cărturarul, personajul care ne interesează aici și acum, face parte
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ficționale al lui Yves Baudelle 82, deoarece ni s-a părut că răspunde celor mai multe întrebări. El pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula onomastică în funcție de resursele limbii, pe de altă parte, el exploatează în context capacitățile expresive ale semnificantului astfel construit. Observând că studiile de onomastică literară s-au recentrat pe relația sintagmatică în detrimentul paradigmei nume/ personaj, abandonând problema genezei numelor proprii pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sprijină pe semnificațiile virtuale ale sistemului onomastic real. Se ajunge astfel la problema sensului numelor proprii în limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care este transmis prin intermediul ziarelor "Scânteia" pare similar celui din romanele Graalului, mesaj despre care în Istoria... sa, Eliade afirma că avea scopul trezirii cititorului, după modelul fixat mai târziu de Dante 734. Etimologia termenului graal (cupă, vază, crater) din vocabula greacă krater explică "funcția răscumpărătoare a Graalului": "Dumnezeu a umplut cu înțelegere un crater mare, pe care l-a trimis pe pământ și a tocmit un crainic care să strige oamenilor aceste cuvinte: Afundă-te, tu cel ce poți în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
doua, Curtea veche, București, 2003, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. IX (1972-1977), Infamie morală, Curtea veche, București, 2004, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XI (1980), Inefabila vocabulă de har, Curtea veche, București, 2006, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XV (1984-1985), Personalitate fascinantă, Curtea veche, București, 2013, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean-Marie, Noul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nesiguranțe regretabile în pronunția lui Rică: unui tată care-și răsfăța fetița cu un pistol cu apă îi fu adresat mesajul "aux myrtilles pour jouir de votre fille", în care confuzia aproape neînsemnată dintre consoanele labiodentale v și f la vocabula finală declanșă un tempestuos și neînduplecat elan punitiv. Pe dată bărbatul slobozi în ochii lui Rică jetul de apă sărată din pistol, așa încât, orbită, înainte de a o lua la sănătoasa, nefericita victimă a foneticii și semanticii franceze lăsă să cadă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
32. Or, această noțiune tinde să dispară odată cu concepțiile politice care caracterizează lumea medievală, însuși cuvîntul Christianitas folosit pînă în secolul al XlV-lea împreună cu termenii "Occident" și "latinitate" încep să se rărească în disertația savantă. Clerici și umaniști preferă vocabula "Europa" care, aproape absentă din opera lui Dante, este, dimpotrivă, omniprezentă la Petrarca (1304-1374). Se începe deci să se vorbească despre Europa în momentul în care perspectiva unei reveniri la unitatea romană se îndepărtează. Nu este vorba despre Europa geografilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
căci ea are calitatea determinată de a crește, fiind în esență educativă. E drept, pentru a-și împlini menirea de a favoriza evoluția intelectuală, e necesar ca apropierea de lumea veche să vizeze substanța, iar nu formele acesteia : A învăța vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichității clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
limpede că o strategie precum cea gîndită de D. Kellner nu poate fi împlinită de azi pe mîine. Iar mîinele, ciudat și regretabil, nu mai interesează. Ar mai fi de observat că pentru Douglas Kellner postmodernismul nu este decît o "vocabulă sonoră". El denunță folosirea abuzivă a termenului în cîmpul studiilor culturale și contemplă cu detașare "carnavalul postmodern". Discursul postmodern n-ar fi decît un construct cultural (e drept, de o "amețitoare diversitate"), cu sarcini interpretative, nicidecum o stare de fapt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din sprîncene și are un mod ironic de a vorbi. Newsweek a publicat un articol despre Bill Clinton, "Președintele postmodern", fără a analiza în vreun fel ce anume caracteristică a sa îl face postmodern: termenul era așadar folosit ca o vocabulă sonoră menită a capta atenția (10 ianuarie 1994). Însă premiul pentru titluri îl primește ziarul New York Times (12 mai 1993) pentru: "A trecut vremea tartinei cu salam italian; iată acum sandvișul postmodern". O aprofundare a acestui articol a arătat că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aplicăm în acest caz deosebit. Ne-am oprit la un cuvânt cu efecte sonore și terapeutice de-a dreptul miraculoase: cataplasmă. Aceasta și pentru faptul că ne parvenise nouă la ureche, pe cale folclorică, evident, ceva despre uimitoarele minuni săvârșite de vocabula respectivă în lupta cu eradicarea diferitelor maladii. Zis și făcut. Uitându-ne cu atenție prin grădina unde, cândva, fuseseră semănați niște cartofi, am găsit exact ceea ce căutam: știr. Da. Era acolo o postată de pământ cu știr frumos crescut: mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am luminat și eu în interiorul meu și i-am dat dreptate mamei că mi-a aplicat o corecție într-o asemenea manieră "pedagogică". Și astăzi, încă, mă rușinez și mă încriminez că am calificat o stare de fapt printr-o vocabulă de la periferia lexicului civilizat și care, în niciun caz, nu-și avea locul atunci și acolo. Recunosc: am fost un copil foarte rău. Dar am convingerea că bapțea și Silvia au înțeles că le-am iubit și că, ulterior, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 3:42) Zici: milă voiesc, și nu jertfă (Matei 9:13). Mă străduiesc să înțeleg un lucru elementar: care dintre cele două vocabule e emblematică pentru Tine: "milă" ori "jertfă"? Dar cine-mi va lămuri această dilemă tulburătoare, când dialogul meu se reduce de fapt la un monolog pe care-l expediez spre înaltul cerului având ca destinatar o persoană inventată, imaginară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o primă notiță în ANF, dar nu am primit decât răspunsuri negative din partea colegilor mei suedezi. Acum sunt încântat de răspunsul dvs., îndeosebi apropierea între Krshna și Bruno m-a amuzat mult. Se știe că numele culorilor se numără printre vocabulele cele mai schimbătoare în ceea ce privește definițiile lor exacte. Ei și ce? Cu toate acestea, dragă domnule, nu cunosc adresa dvs. - trimit această scrisoare la întâmplare editorului dvs., sperând că o veți primi totuși. Continuați cu toate forțele! În ceea ce mă privește
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața al directorului Institutului Italian, rezonând cu subtilitate la vocabulele românești. A fost o bună ocazie de a mai afla și unele „trucuri” ale meseriei. Nicolae Prelipceanu, de pildă, mi-a spus, înainte de a urca pe scenă, că preferă să-și citească versurile din picioare, pentru că așa ai senzația că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neînserată". Din 1906 datează o mențiune ornitologică: "Bodârlău cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor". În 1950, la Stockholm, călătorul Sadoveanu privește de la al șaselea etaj "părechi de rațe sălbatice și bodârlăi" (Mărturisiri, 1960). În același 1906 (iunie) semnalează vocabule rare: nufărul "se mai numește și plămână"; pe tulpini de trestii din bălți "se cațără lejnicioare albastre ghirlănzi, ghirlănzi"; un păzitor la coșarele moșierești e coșărar sau humelnic; o dată reține termenul ghionder auzit la Murighiol și utilizat în Împărăția apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curechi etc. Lângă șaua modernă, poporul din alte regiuni are și tarnița, șaua de lemn țărănească. Limba literară e una și îmbogățirea ei vine prin scriitorii de pretutindeni ai românismului, pe când limba vorbită se poate mărgini la câteva sute de vocabule. Noi, aici, nu ne interesăm decât de limba literară. Ortografia, de care ne ocupăm privește această limbă care s-a format în decursul timpului, și gramatica aduce la statornicirea unor reguli generale. Problema trebue întrucâtva țărmurită la oameni de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost iubită și cântată de un poet de talent. (Sainte Beuve). * Îmi pare rău că mustrarea mea atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești matadori virili să rostească într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie, față de copilele, surorile și mamele lor asemenea expresii? Atari repetiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în pisanie. El a mai dăruit un panaghiar de argint, în care este inscripționat același titlu, așa cum va apărea și pe o piatră funerară. În documente și în tablouri votive zidite între 1487-1496, Alexandru nu poartă titlul de voievod și vocabula IO, de la Ioan „grație lui Dumnezeu”. Alexandru a avut o curte separată de dregători și slujitori proprii. Dar nu și o cancelarie proprie. La 7 martie 1490, murea la Moscova Ivan cel Tânăr, soțul domniței Elena, fiica lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domeniul cultural și ecleziastic. Titlul de împărat a fost privit cu prudență de ultimul editor al Letopisețului lui Ștefan cel Mare, care a tradus cuvântul țar (împărat) cu cel de domn. P. S. Năsturel a atras atenția asupra unor titluri sau vocabule imperiale, date unor domni în cronici, în inscripții sau scrisori. Dumitru Năstase s-a ocupat în mod special de această problemă arătând că, în vechile letopisețe, pe lângă titlul de domn (gospodin), lui Ștefan cel Mare i s-a spus de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este "mainimicul" dincolo de expresia poetică? Eu folosisem cândva un termen compus, de "prafpulberism", pentru direcția în care se îndreaptă societatea românească. Lipim "mainimicul" de "zădărnicismul" biblic? Repet aici răspunsul pe care l-am dat unei întrebări de la "Hyperion": E o vocabulă care a intrat și apoi a revenit periodic în textele mele și care în cele din urmă mi-a devenit "partener" dacă nu cumva chiar purtător de cuvânt, unul pe care nu-l puteam acredita cu prestigiul "Nimic"-ului, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poli-sistem dinamic, individualitatea se află într-o permanentă metamorfoză în cadrul aceleași spiritualități a cărei dinamică este supusă altor legi (timp, spațiu, influențe) decât identitatea. La un moment dat Cioran spune că "Istoria cuvintelor nu este decât o înșiruire de vocabule convertite", deci în altă ordine de idei postulez că limba și spațiul ei spiritual este o convertire a individualității prin fiecare manifestare socio-politică. Aici trebuie să revin la opoziția manifestată printr-un exil interior și un exil propriu-zis granița dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]