599 matches
-
și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la cuvântul "Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza creștinismului popular al românilor. Creștinii de la sud și est de Carpați nu abandonaseră complet vechile credințe, în secolul al IV-lea, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină în limba română. În inscripții, întâlnim unele vocabule latine creștine: Dumnezeu, Fiu, sânt, cruce ș. a. (vezi mai jos). Afirmarea puternică a creștinismului în Scythia Minor, în secolele V-VI, a constituit suportul continuității etnice și religioase din perioada întunecată, ce avea să înceapă în secolul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romane, prezente mai ales în mediile rustice.45 Aportul autohton a intrat în patrimoniul spiritual al locuitorilor din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tracilor (Herodot, IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit, după romanizarea Daciei, iar numele de Diana se găsește în vocabula românească "zâna" (Zina). În acest fel, "Diana Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
străine), demografice (conviețuiri, asimilări) și spirituale (moșteniri indo-europene) a putut îmbrăca o nuanță de factură slavă. Dar bogata zestre romană și traco-dacă (a se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce vizează aspecte ale mitologiei și religiei populare românești nu mai este satisfăcătoare-se găsesc soluții în fondul autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte, transformarea definitivă, cel mai târziu în secolul VIII-a variantei dunărene a latinei într-o limbă, care, prin structură gramaticală și lexic de bază, se individualiza ca una neoromanică, respectiv, româna, și, pe de altă parte, începutul penetrației vocabulelor slave în limba română, în anii 800-900, secolele IX-X. În acest context, viața religioasă a populației nord-dunărene a jucat un rol excepțional. Astfel, în secolele V-VI, s-a încheiat bilingvismul și încorporarea în latinitate a celei mai mari părți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tuturor textelor, mult înlesnită de forma aproape ireproșabilă asigurată de autorul lor când le-a încredințat tiparului, s-a făcut prin respectarea cu fidelitate a originalelor, inclusiv a normelor ortografice în uz (exceptând înlocuirea lui î prin â din unele vocabule, mai puțin din prezentul verbului a fi - sînt, sesizabilă în cuprinsul primelor sale studii), iar intervenția editorului, ori de câte ori s-a dovedit necesară, a fost marcată fie direct - în text, ori în cadrul aparatului critic al lucrării - prin utilizarea obișnuitelor croșete, fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deputăției muntene la întrebările cancelarului Panin și cererile către el. La întrebarea Ce dorințe aveți a face împărătesei ?, răspunsul a fost următorul: „să rămânem supt stăpânirea Rosiei și bucurându-ne ele deplina noastră slobozenie”. Stăpânire și slobozenie sunt, evident, două vocabule antinome în context, care însă pot fi apropiate, dacă luăm în considerare cele ce urmează. La întrebarea lui Panin, Ce folos ar putea trage Rusia din pace ?, deputăția a dat, între altele, și deslușirea: din veniturile țării „să se facă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
limpede că o strategie precum cea gîndită de D. Kellner nu poate fi împlinită de azi pe mîine. Iar mîinele, ciudat și regretabil, nu mai interesează. Ar mai fi de observat că pentru Douglas Kellner postmodernismul nu este decît o "vocabulă sonoră". El denunță folosirea abuzivă a termenului în cîmpul studiilor culturale și contemplă cu detașare "carnavalul postmodern". Discursul postmodern n-ar fi decît un construct cultural (e drept, de o "amețitoare diversitate"), cu sarcini interpretative, nicidecum o stare de fapt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din sprîncene și are un mod ironic de a vorbi. Newsweek a publicat un articol despre Bill Clinton, "Președintele postmodern", fără a analiza în vreun fel ce anume caracteristică a sa îl face postmodern: termenul era așadar folosit ca o vocabulă sonoră menită a capta atenția (10 ianuarie 1994). Însă premiul pentru titluri îl primește ziarul New York Times (12 mai 1993) pentru: "A trecut vremea tartinei cu salam italian; iată acum sandvișul postmodern". O aprofundare a acestui articol a arătat că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
întruchipa vremuri viitoare lipsite de viitor, posterioare sfârșitului miturilor din sfera științei și a progresului. 2. Imaginar științific și tehnic Imaginarul cu caracter științific, care este vizibil în SF încă de la începuturile sale, s-a hrănit din imaginile, ideile și vocabulele pe care actualitatea tehnoștiințifică le propune și din legăturile acesteia cu activitatea politică sau filozofică. Narațiunea SF propune o punere în scenă menită să inducă în cititor un efect de "patos metafizic", o emoție produsă de dezvoltarea narativă a unei
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Cât despre mișcarea punk, aceasta s-a născut în Anglia: este un stil de muzică hard rock foarte dur și un mod de reprezentare a sinelui extrovertit, popularizat în primul rând de grupul Sex Pistols. Articularea prefixului "cyber" și a vocabulei "punk" va fi efectuată de un critic SF din Statele Unite pentru a boteza producțiile unui grup de scriitori care s-au făcut remarcați după succesul romanului Neuromantul (William Gibson, 1985) și al antologiei prefațate de Bruce Sterling Mirrorshades: The Cyberpunk
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cunoaștere cu privire la realitate"154. Mutant: termenul de mutație va fi folosit de Lamarck în 1809, cu sensul de variație continuă, apoi de Hugo de Vries în 1884. Acest termen denotă apoi brutalitatea variației discontinue, aleatorii, în relație cu teoriile darwiniste. Vocabula "mutant", care indică rezultatul sau produsul unei mutații, datează din 1909. În SF, mutantul se distinge de alte creaturi pe care le-a inventat literatura de acest gen prin faptul că poate apărea firesc, poate fi rezultatul unor manipulări voluntare
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
să se nască eroismul. Tot mirajul începe așadar prin această putere a obișnuinței, fapt pe care scriitorul îl subliniază textual, într-un mod aproape excesiv, în capitolul al X-lea, în care nu mai puțin de șapte paragrafe încep cu vocabula „obișnuință”. Deși la început era înfricoșat de gândul de a rămâne, fie chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, în fortăreață, personajul este cuprins treptat de sentimentul că „toate acestea îi aparțineau acum” (p.73), că „deveniseră ale sale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
zdruncinat al omului, părtaș al unei astfel de realități. Prin urmare, s-ar putea spune că varietatea câmpurilor lexicale implicate în acest text contribuie, de fapt, ca un înveliș pentru suflet miezul realității interioare, care contează cu adevărat. Deși banale, vocabulele în mare parte nominale sunt ele însele metafore subversive pentru rănile provocate de comunism. Viața, devenită ea însăși o închisoare comunistă, printre ale cărei zăbrele era greu de pătruns, capătă, astfel, dublă conotație: propaganda forțată, cuprinzând inclusiv cenzura, precum și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Poate pentru că ideea revoluției culturale, politice, etc. care nu putea fi socotită depășită de francezi În acei ani, rămînea spectaculoasă. Franța era la acea oră o arenă culturală de urmărit de către americani. Pe de altă parte, postmodernismul atunci, era o vocabulă puțin Întrebuințată chiar și În America. Ei continuau, cu toate că fără pathosul dinaite de război, să fie fascinați de avangardă și de propunerile indecente ale unui French Way. Dar participarea lor era exterioară, ceea ce gustau ei era spectacolul unei vieți literare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cum îndepărtat este și timpul cailor, în locul căruia, uneori cu brutalitate, se conturează un alt timp " Dar de multă vreme caii sunt trântiți viclean/ și amestecați cu furcile în cazane". Se observă tendința spre descriptiv a acestor "poeme barbare", cu vocabule dialectale 2, cuprinzând o lume de obiecte care se înfruntă, se rănesc, până scot scântei, astfel că ai sentimentul că te miști într-un univers incendiat în care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca piatra de chinovar, albastrul vânăt, corai, verdele, argintiul, auriul. Vocabula misterioasă și nouă, trăind alte legi morfologice și sintactice, realizează sintagme noi: rapiți papiți, nerudă, nefrate. De asemenea, vine cu construcții arhaice tot atât de frecvente ca în volumul "Zoosofia". Limba poetică capătă o înfățișare spectaculoasă,dar familiară nouă, formula este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat, melancolia înseriată ("Simt coborând în mine o oboseală plăcută/ picioarele mi se fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul cultivă, de altfel, cu obstinație speciile canonice (elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat fie prin raportarea ironică la realitatea socio-politică românească, fie prin diferențierea de gust și chiar de act cultural), înscrierea liricii de început a lui Ovidiu Nimigean în categoria poeta vates nu pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]