1,118 matches
-
de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de bere, băute între timp, mă vor spăla pe dinăuntru, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva cronicari dramatici de la Radio și de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de gazde, prinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru atîtea fenomene cotidiene!... Cum de-am putut oare să las Fizica?!, să dau capra pe-o varză?!... Ducă-se dracului literatura!! La dracu pasiunea mea pentru pagina albă, așternută în față, în ceasurile tîrzii, de după miezul nopții!... Cafea și vodcă inima slăbită, nervii tociți... De ce să-mi transpire, noaptea, degetele pe creion, cînd pot să-mi obosească brațele în jurul unui mijloc de femeie?! Ce-ai făcut din mine, Doamnă Ana?!... mă trezesc oftînd cu glas tare. Tot mîrțoagă am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strîngem încă o dată mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De ce v-au schimbat? îl întreb. Ți-am spus: "E unul care cîntă mai dulce decît mine", îmi răspunde Don Șef. Ascultă, se înveselește el brusc, ce-ar fi să-i dăm dracului și să-i tragem un chef cu vodcă, friptură și vin? Am o poftă nebună să fiu adunat de prin șanțuri!... Eeei, Don Șef! rîd eu. Nu-i de noi. Dar ce-i "de noi", ce-i?! Batjocura tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de mama, deschid geamantanul, o scot din cămașa de corp în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și pe față, mă șterg cu prosopul și observ în oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mă uit la masă, văd o jumătate din ea acoperită cu paginile manuscrisului unui nou capitol, pe care vreau să-l includ în romanul de la editură, îmi spun că am amînat cam mult trimiterea lui, mă uit la sticla de vodcă rusească de lîngă manuscris, o văd începută și am impresia că-mi face semn s-o prind în mînă și s-o duc la gură. Întind mîna s-o iau, dar mă opresc: Nu, nu-i o soluție, îmi zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în geamu` nespălat, mustăceai ca un motan. Și ți se făcuse poftă de pește fript, luasei fața de fomist. Mai tragem doi-trei din baltă, mergem la mal, aruncăm niște lemne pe jar, îi curățăm, dăm cu sare, îi frigem, radem vodca și mergem la culcare. Fiecare la casa lui, eu mă duc la coana Safta, a zis că i-a venit o nepoată nouă, din Moldova, cică e bijuterie, prima-ntâi, dar n-are rodajul făcut, mititica, nici nu știe cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
iar Tică intră instantaneu în panică: N-o da gata pe toată, Baroane, te-au transpirat fufele alea? Că nu mai avem alta și dimineața pișcă la degete și la coaste. Fii om, nu javră! Și fără bani, și fără vodcă, e prea mult, să-mi plângă mie mama la cruce dacă nu mă întristezi definitiv. Mă-ta a murit demult, n-ai două mame, așa că e vax, nu ține vrăjeala. Mai am una, vitregă, a luat-o tata de pe drum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
strângeau din ce în ce mai tare. Da` ce să aibă mă-ta cu mine, Dumnezeu s-o ierte, că nici la ea nu m-am dat și din coana Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche și trage cu ochiul către stufărișul care foșnește într-o limbă necunoscută, trimițând murmure către cei doi. Vezi să nu te slobozești pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un pericol care trebuie evitat. Așa că omul nostru își luase din drum remediul necesar. Și anume o sticlă de plastic pe care era lipită cam strâmb o etichetă cu numele strămoșului nostru Romulus, plină cu "băutură fină cu aromă de vodcă", după cum susținea producătorul, precum și o altă sticlă conținând un lichid maroniu despre care fabricantul afirma că este vestitul rom "Șoricelu". Probabil un soi de avertisment subliminal la ulcerele viitoare de care se vor bucura consumatorii acestei elevate licori. Nici nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unei noi conspirații iudeo-masonice dezvăluite de mereu vigilentul pamfletar și patriot de serviciu ce semna curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe marinarul de Cotroceni. Ce s-a întâmplat atunci, demult, o știe lumea. Prin 1947, cam așa, după Crăciun, Mihai I de Hohenzolern a fost invitat de comuniștii cei mari și răi, la un mic și-o bere, mai mult vodcă, ocazie cu care, încercau cu tot dinadinsul să-l facă să abdice de la tron. Pe lângă faptul că fusese ferm amenințat, că i se va da micul fără muștar, iar berea caldă, vodva fără gheață, mai era amenințat, la modul voalat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
face prin însăși natura lui, am două alternative acum, să devin un om obișnuit, un bun cetățean și creștin, împăcat cu dumnezeu sau să mă răzvrătesc împotriva acestui fapt ratând totul, amăgindu-mă că am geniu după două pahare de vodcă și două fumuri în piept de iarbă tare, am ales acest copil care nu e al meu tocmai pentru că Dumnezeu crede contrariul, crede că voi fugi din fața acestei datorii înalte, Să bem pentru asta! La urma urmei sunt tată, Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vreau s-o cunosc mai bine, E totuși soția mea! Să bem! afară noapte, în depărtare acolo unde cerul se-ntunecă se văd stelele, luminile satului împrăștiate pe dealuri, Încă n-am făcut dragoste, vorbește Boris golindu-și paharul de vodcă, nu mă puteam culca cu o femeie însărcinată, dar acum simt c-o doresc! Boris, mai lasă-i puțin timp să se obișnuiască cu tine! Băiatul acesta poartă numele meu! nerecunoscut de familia lui din Catania eu am acceptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
orașul acela, e atât de supărată pe frații ei încât nici nu vrea să-i mai vadă, Și printre cuvintele italiene cu puternic accent rusesc Boris strecoară și câte ceva pe limba lui, nu-l mai întreb ce spune, sticla de vodcă a golit-o el aproape toată, Sabina nu-și dă seama prea bine ce s-a întâmplat, ea e cu mult mai tânără decât frații ei, e din a doua căsătorie a tatălui lor, mama ei a murit de tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acestea ni le spune Boris, Sabina îi corectează din când în când greșelile de limbă, apoi Boris începe să cânte, un cântec rusesc, Kalin, kakalin, dansează pe dalele de piatră ale terasei, Katiușa, e molipsitor cântecul lui, cu sticla de vodcă în mână cântă în noaptea florentină cântece din îndepărtata Rusie, mie mi-e mult mai ușor să înțeleg sufletul dezmățat al lui Boris, dar Sabina?! Mă întreb cum îl vede ea și-mi dau seama bine că acest spectacol nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dădeai decât peste cupluri înlănțuite într-o mistică ignoranță a sexului, Boris s-a dat în spectacol toată noaptea, a cântat cântece rusești, a dansat ca un dement împins de un imbold neștiut, a băut direct din sticlă și numai vodcă și-n beatitudinea generală și-a schimbat nestingherit partenerele, aș fi plecat înainte de a începe să beau dacă toată petrecerea nu s-ar fi ținut cinsprezece etaje deasupra Romei și deasupra noastră cerul, Aș fi plecat înainte de a duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]