645 matches
-
Chiajna - soția lui Ștefan Lăcustă, Anastasie - Mitropolitul Sucevei. Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești: "Pomelnicul de la Bistrița". Acest pomelnic oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Mănăstirile reprezintă cea mai importantă categorie a monumentelor ce au supraviețuit intemperiilor vremurilor, multe dintre ele fiind oglinzi ale epocilor trecute. În jurul mănăstirilor s-a dezvoltat atât viața religioasă a comunității cât și cultura națiunii. Ele
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Alexandru Lăpușneanu (1552-1561), Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat cel mai vechi monument al culturii noastre medievale, și anume, Pomelnicul de la Bistrița. Acest pomelnic oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Pomelnicul de la Bistrița arată că, pentru români, cultura nu poate fi despărțită de cult și, de fapt, cultul este rădăcina cea mai adâncă a culturii noastre. În jurul Bisericii s-a plămădit și s-a binecuvântat, s-
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19...”. Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată de evlavia credincioșilor, ca o icoană protectoare a familiei, a copiilor și a bolnavilor. Pentru aceasta icoana este deosebit de mult prețuită de toți, ca un odor străbun și dar de la Dumnezeu, spre mângâierea credincioșilor. În fața ei și-
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
din Maramureș, cunoscută în țară și în străinătate. Geografia, istoria, tradițiile și oamenii Ieudului au stârnit întotdeauna atenție și curiozitate. Așezarea geografică a avantajat localitatea, componentele teritoriului fiind favorabile pentru dezvoltare. Istoria Ieudului ne duce cu gândul la glorioasele timpuri voievodale. Bisericile de lemn din localitate reprezintă o dovadă vie a existenței unui popor unit și cu credința în Dumnezeu. Tradiția etnografică și folclorică situează Ieudul la locul de frunte între localitățile județului, Maramureșul fiind cunoscut ca o vatră de istorie
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
încă în castel ușile trainice, dar din păcate istoricul castelului poate fi reconstituit mai mult pe seama tradiției locale sau prin recuperarea unei părți a prețioasei biblioteci care cuprindea cărți aduse din Italia, Polonia și Ungaria sau scrise de notării Cancelariei voievodale a Transilvaniei. Actualul proprietar al castelului din Ilia continuă această tradiție prin uitare și tăcere susținute parcă și de sobrietatea și simplitatea să arhitectonica. În prezent la U.N.E.S.C.O., castelul de la Iia este cunoscut sub numele de “turnul cu
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
așezări neolitice în apropierea satului Mândrești, în locul numit ”Podul lui Anton”, dar mai ales în partea de sud-vest a satului Mihai Viteazu. Din cercetările prof. dr. Eugen D. Nicolau s-a stabilit că unele așezări din comună sunt din vremuri voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
munteni aveau însă nevoie de o clasă politică care să conducă destinele colectivitații sătesti și să țină legatura cu voievodul și cu divanul domnesc. În acest sens, ca urmare a unor servicii deosebite, militare mai ales, domnii munteni, prin diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
de moștenire, actele care nu vor fi prezentate fiind lovite de nulitate. Părțile se angajează să recunoască validitatea decizie juzilor, iar pentru nerecunoaștere să plătească celeilalte părți suma de șase mărci de argint. Decizia juzilor fost adusă la cunoștință cancelariei voievodale în 30 mai 1358, după întâlnirea de la Ozd, așa cum se consemnează în documentul din 4 mai 1358, pe verso. Juzii nobiliari au adus la cunoștința autorităților că părțile au acceptat vechea împărțire a moșiilor moștenite. Între membrii marii familii a
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
s-au făcut restaurări la biserică, iar în anul 1965, s-au acoperit complet cu tablă toate turnurile bisericii. Biserica, cu zidurile ei înalte și cu turnuri disproporționate, se arată impunătoare, printre sălciile luncii Sucevei, călătorilor cu trenul spre Putna voievodală. În anul 1982, sub îndrumarea părintelui paroh Cojocaru Nicolae, s-au efectuat o serie de reparații la biserică. După venirea în parohia Bilca a părintelui Gheorghe Calancea, în anul 1989, s-au început lucrările la biserica din Bilca. S-au
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
Iepure două moșii aflate acolo. Nu se știe cum au intrat în posesia satului scindat acești succesori. Dar ei erau puternici, respectați și foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază de documente voievodale emise de Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Vodă (1554-1557) și întărite de Mihnea Turcitul la 9 mai 1581. Cele două moșii se mai numeau încă „Dobridoru’ lui Minea” și „Dobridoru’ lui
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
fost unanim identificat cu Petru I, în timp ce primul a stârnit unele controverse între istorici. Șerban Papacostea consideră că este vorba despre Costea voievod amintit în pomelnicul de la Bistrița, și care "„datorează conflictului genovezo-tătar din 1386 (...) certificatul incontestabil al funcției sale voievodale”". Constantin Cihodaru crede însă că acel personaj este mai probabil fratele și asociatul la domnie al lui Petru, în vreme ce Victor Spinei socotește că nu ar fi decât "„un demnitar în subordinea lui Petru Mușat”"..
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Crețu și Timiș Ioan Cofă dezertaseră cu vreo săptămână în urmă dintr-o unitate horthystă și se îndreptau peste munți, prin păduri spre casă, aducând și vestea că peste o zi două forțele antifasciste vor pătrunde în Moisei, pe drumul voievodal, eliberând Maramureșul. Soldați obișnuiți cu focul, plecați de multă vreme din comună, n-au vrut să asculte povețele consătenilor întâlniți pe crestele Munților Rodnei. Voiau să-și vadă cât mai repede casele, știind ei să se ascundă șerpește, fără să
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
că și Târgoviștea și Buzăul au fost întemeiate de Negru vodă (cel mai probabil Basarab). Curțile domnești și clădirile din piatră aflate în Câmpulung au fost reconstruite de către urmașul lui Basarab, Nicolae Alexandru, pe fundațiile unor construcții mai vechi. Ansamblul voievodal din Curtea de Argeș a fost refăcut în jurul anului 1340, iar bisericile Sân Nicoară și Sfântul Neculai Domnesc fuseseră deja ridicate, cel puțin în ceea ce privește zidăria. Istoricul Nicolae Iorga socotește că, similar voievozilor următori, lui Basarab i se cuveneau toate dijmele produselor locale
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Un alt moment important și controversat al domniei lui Radu I îl reprezintă stăpânirea asupra țaratului de Vidin. La baza acestei teorii ar sta o inscripție ilizibilă de pe zidurile bisericii domnești de la Curtea de Argeș, în care unii cercetători au identificat titulatura voievodală „domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului și al oblastiei Vidinului“. Într-adevăr, relațiile erau încordate între domnitorii munteni Vladislav I, Radu I și țarii bulgari de la Târnovo și Vidin, Șișman și Ioan Strațimir, aflați ei înșiși în dispute aprige
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
stăpânului firesc. Este posibil ca același lucru să-l fi făcut și fratele său, dovezile în acest sens fiind însă insuficiente. Momentul morții voievodului este necunoscut, la fel ca și mormântul său. În urma săpăturilor efectuate în anul 1920 în necropola voievodală din incinta bisericii domnești de la Curtea de Argeș, a fost descoperit un bogat mormânt de sfârșit de secol al XIV-lea presupus a fi al lui Radu I. Costumația defunctului, accesoriile vestimentare și bijuteriile îl arată pe posesor ca pe un puternic
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
57%. Biedroń a fost atacat de contracandidații săi pe motiv că este homosexual. Słupsk este unul din cele mai importante orașe din regiunea electorală Gdynia-Słupsk. Aici se află sediul biroului maritim, sediul teritorial de poliție și o parte a spitalului voievodal. Orașul Słupsk nu are subdiviziuni administrative, cartierele având doar caracter de definire informală a unei zone. Cele 5 cartiere ale municipiului sunt: Actualul primar al orașului Słupsk este Robert Biedroń, reprezentant al partidului Twój Ruch. Sediul primăriei se află în
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
Este situat în apropierea Pădurii Tucholei. Înainte de 1999, a făcut parte din voievodatul Bydgoszcz. se află în partea sud-vestică a Cașubiei respectiv a Pomeraniei Orientale. Orașul este un nod feroviar important și se află la încrucișarea unor drumuri naționale și voievodale importante. Alături de orașul Człuchów, deține și rolul de centru economic al părții sud-vestice al voievodatului Pomerania. Chojnice este situat în Districtul Lacurilor Pomeraniene, în partea vestică a Pădurii Tucholei. În împrejurimile orașului se află patru lacuri de mărime semnificativă: Lacul
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Este cunoscut și sub numele de "Cămara de Sare" (probabil destinația originară a clădirii), "Curia Casei Fiscului", "Casa Fiscală", "Casa Princiară", "Casa Principilor", "Palatul Voievodal", "Conacul Princiar" și "Casa Bathory". El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda. Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al XV-lea
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
În anul 1989, revine în Basarabia unde slujește ca preot la Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău. La data de 25 mai 1990, arhimandritul Petru este numit stareț la Mănăstirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" (mai cunoscută ca Mănăstirea Căpriana), veche ctitorie voievodală. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ales doi monahi moldoveni în funcțiile de Vicari ai Arhiepiscopiei de Chișinău: pe arhimandritul Petru Păduraru ca episcop de Bălți și pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei. Considerata de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparținând spațiului cultural românesc. Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1420, când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menționată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier. O a doua și mult mai importantă
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova. Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în subordinea Casei
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari. De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel Mare nu fuseseră încă finalizate. Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare. Una dintre explicații constă în faptul că Mitropolia
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]