1,402 matches
-
te-nvăț prietene, să iubești ceea ce-i tânăr și crește ceea ce-i nou, ceea ce se ridică nu ceea ce se usucă și putrezește. (Ă)”. (Fabulă din lumea coniferelor, Ibidem, nr. 148, 5 aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele șine se mișcă un copilandru cu un felinar. (Ă). Vine aici de undeva din sat și aduce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atașamentului clasei muncitoare pentru tot ce este mai avansat În cultura trecutului nostru”. Într-adevăr presa vremii este plină de poezii adresate lui Eminescu; reținem, fragmentar, doar două, din același număr festiv al Contemporanului 3: „Dacă-ai vedea cum tinerii voinici Se-ntrec să spargă normele În stâncă Și leagă munți de valea lor adâncă Ți-ai așeza luceafărul aici” (Petre SOLOMON - Lui Eminescu) * „Luptând acum pentru o viață bună În contr-acelor pe care-i urai Noi peste veac Îți dăm
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reflexiei, indivizii cei mai frumoși sunt cei ai căror caracteristici fizice sunt legate de capacitatea ideală de perpetuare a speciei. În acest context, oamenii cu înfățișare mai viguroasă vor fi mai atrăgători decât cei mai puțin robuști; bărbații înalți și voinici vor fi preferați celor mai scunzi, slabi și cu fese plate; femeile cu sâni mari și cu buze cărnoase vor părea mai atrăgătoare decât cele slabe, cu buze subțiri. Într-un cuvânt, în spatele unui sistem conceptual uneori complex și impregnat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Aparentele îndepărtări de linia roșie a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare mi se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
genunchi, iar unul până mult mai sus. Genunchii aveau gropițe, nu erau osoși sau ascuțiți. Pulpele erau frumoase, gleznele lungi și subțiri și cu o linie destul de armonioasă pentru a inspira un poem muzical. Doamna Regan era înaltă, ciolănoasă și voinică. Își sprijinise capul pe o pernă de mătase sidefie. Avea părul negru, sârmos, pieptănat cu cărare la mijloc, și ochii negri și fierbinți ai portretului din hol. Gura și bărbia îi erau frumos desenate. Un astfel de personaj putea, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înțeles: Carmen Sternwood nu era nici pe departe o ființă neatrăgătoare. Portretul ei, adus la cunoștința cititorului încă din primele paragrafe ale romanului, ne înfățișează o tânără absolut fermecătoare: Avea douăzeci de ani, un trup mic și delicat, deși părea voinică. Purta pantaloni albastru-deschis și o prindeau bine. Când pășea, părea că plutește. Părul castaniu și fin era tăiat mult mai scurt decât cerea moda zilei, a buclelor de paj ondulate spre interior. Când m-a privit, i-am remarcat ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
făcea 1. Teodor Mitric, care a fost vecin cu Țurcanu pe când acesta era copil și l-a reîntâlnit în detenție la Suceava, remarca transformarea profundă pe care o suferise: L-am urmărit cum se făcea tot mai mare și mai voinic și era dotat cu multă inteligență și voință. Mă bucuram de el și speram că-l voi vedea devenind un om de nădejde. Acum am încercat să vorbesc cu el. Cum m-a privit și ce mi-a spus m-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
prezenta simpatic (...). Dar ceea ce nu am întâlnit, sau am întâlnit rar în lucrările anterioare, sunt neglijențele stilistice, neglijențe atât de grave încât se ajunge la ridicol (...). Începutul nuvelei sună astfel: «Ușa se deschide într-un scârțâit lung, intră un bărbat voinic, cu picioarele suflecate, ud tot. Mâlul i se uscase pe sprâncene». Ce salturi acrobatice de gândire! Până acum știam că-ți poți sufleca mânecile (...). Și mai sunt posibile și alte minunății: prin ușa «care se deschide într-un scârțâit lung
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al socialismului și luptă pentru idealurile pentru care au luptat și au murit comuniștii. Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apropie, clipind sub picăturile de ploaie, mă văzu, ascunse rapid sub un surâs un ușor tic de ciudă sau de teamă, care se ascunse într-una din cutele acelui zâmbet silit. Înainte să ajungă la poarta cu grilaj, un câine voinic, dar foarte tăcut, veni să se așeze între noi, îndreptând în direcția mea întreg corpul său lung și musculos, clocotind de o energie greu de stăpânit. Vinner mă lăsă să intru, zâmbind mereu, făcând ochii mari și trăgând aerul pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Gălușcă și Ioan R. Nicola). Ediții: P. Ștefănucă, Folclor și tradiții populare, I-II, Chișinău, 1991 (în colaborare cu A. Hâncu); Nicolae Donțu, Talmoza, Ermoclia, Cioborciu: tezaur folcloric, Chișinău, 1999. Traduceri: Povești norodnice tadjice, Chișinău, 1954; Ivan cel mic-isteț și voinic. Povești rusești, Chișinău, 1956; Povești indiene, Chișinău, 1958; Povești norodnice chinezești, Chișinău, 1959; Ceathan lăutarul. Povești populare incașe, Chișinău, 1960; Poveștile Birmei, Chișinău, 1964; Povestea lui Bahtiar. Povești azerbaidjene, Chișinău, 1965; Povești rusești. Prelucrare de A. N. Tolstoi, Chișinău, 1966
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
frumoasă și pustiită crăiasă (1801), o adaptare după Argirus historiaja a scriitorului maghiar Gyergyai Albert, care devine în intenția autorului român o alegorie a cuceririi Daciei de către Traian. Desfășurarea epică a Istoriei... este asemănătoare cu aceea a basmului Prâslea cel voinic și merele de aur, din colecția de mai târziu a lui Petre Ispirescu. Relatarea peripețiilor mezinului împăratului Acleton, plecat pentru a o regăsi pe aleasa inimii lui, satisfăcea nevoia de romanesc a unui public încă puțin evoluat, crescut în atmosfera
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
cu palma și zise cu glas scăzut : Dacă este nevoie de ceva, la noapte strigați la Marghiolița. Doarme în perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul Gheorghe, Pârvu, Nicu și Vasile, Neacșa, Lina și Zoica, alt Sandu și alt Vasile, că Ioana era văduvă, biata. Om voinic, rotund în pântec, cu fete și feciori în oraș, tata Cristea, fratele mai mare, era hâtru. Pârvu își făcuse, din beție, praf gospodăria, dar ceilalți erau oameni întregi. Scunzi, iuți, cu nasuri vulturești și mari păcălici, aveau un surâs pierdut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu bărbia începând să-i iasă în afară. Mulțimea urma carul mortului cu boi înjugați. Figuri amestecate ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu gura surpată și nas țâșnit pe sub ochelari părea o bufniță cu basma. Un om voinic cu buza suptă și ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nevoite să înfrunte aglomerația de la suprafață. Nouă ni se va părea imens. Ăsta e drumul pe care-l vom lua ca să intrăm în școală. Pricepi? Da, pricep. Acuma... pe cine chem să ne ajute? Pe cei cu arme. Cei mai voinici. Lasă vorbă la cei care rămân să se comporte cât mai haotic ca să nu fim băgați în seamă de Gardienii de la geamuri. Apoi, o parte din ei, odată ce noi am intrat în școală, la vreun sfert de oră după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se așezau pe iarba tunsă, gata să fugă la cel mai mic semn de primejdie. Din urma noastră, urmând indicațiile primite de la cei care rămâneau în urmă, ni se alăturau la intervale periodice grupuri de câte cinci elevi, toți înalți, voinici, bine făcuți, dar cu aceeași privire temătoare în ochi. Pe măsură ce ne depărtam de liceu, începeam să stăm cât mai drepți, căci riscul de a fi reperați din clădire scădea cu fiecare pas pe care-l făceam. Cu cât mergeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încă sectorul din partea aia, zise arătând cu degetul în partea stângă. Ați terminat deja partea dinspre intrarea în grădină și cea centrală? Da, zise el mândru. Mai avem puțin. Te rog, la sfârșit, să trimiți pe zece dintre ei, mai voinici, la mine. Am eu treabă cu ei. Să ți-i dau acum? Ridică o mână și dădu să strige pe cineva, dar îl întrerupsei. Nu. Nu acum. După ce terminați aici. Cum vrei, Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara, toamna ntreagă, iarna aspră a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu. Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cosit, pe grui. Îl pierduse prin trifoi, Poate mama lui. L-am luat și l-am adus Pân-la mine acasă. Tremura în mâna mea Blana lui frumoasă. Nu te teme, iepuraș, Am livada plină! Și-o să-ți dau, să crești voinic. Varză din grădină. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Descrieți un iepuraș într-un text în care să integrezi expresiile: se temea și de umbra lui, morcovarul, blăniță cenușie, urechilă. Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și se culcă pe burtă, lungit tocmai pe buza malului. Rămâne apoi nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tușeam. Era o tuse puternică. În spatele stației, unde sunt și băncile, era o țâșnitoare cu apă rece și m-am dus să-mi clătesc gura. Cineva a urlat în gura mare: „Un om a căzut la pământ!“. Strigase un tânăr voinic. Când m-am întors, l-am văzut pe bărbatul de mai înainte, grămadă pe jos. Căzuse chiar lângă scaune, paralel cu ele. Nici mie nu-mi era bine. M-am dus la țâșnitoare și am făcut gargară. A început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar lua, ca să puteți compune un anunț absolut superb ca, acesta: - Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează și nici nu bea. Sau unul și mai și, parcă numai potrivit pentru Prâslea cel Voinic: -Vând pat pentru copil cu picioare de fier. Sau pe aceeași temă: - Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși. Și uite așa am început eu să mă neoculturalizez, adică să mă îmbib cu noua cultură, apărută mai ales la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
exemplu masculin din ele, tipul de erou strălucitor și viteaz, pe care ar trebui să-l ia ca etalon orice puștan în creștere și educare în școlile răsmodernizate de pedelistul Funeriu, nu e Făt Frumos, Harap Alb, sau Prâslea cel voinic. Modelul lor este depășit complet în ziua de azi. În zilele noastre, e clar, modelul de urmat, este zmeul. Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu două facultăți la bază, dar cu capul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]