1,084 matches
-
ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă vântul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că nu-i puiul să mă vadă, Să mă vadă și să-mi creadă. Cu ce foc petrec în lume Numai eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când o văd inima-mi plânge, Când o văd cu sânul plin M-ajunge dor și suspin, Și cu părul de mătasă Dorul ei că mă apasă Și cu fața rumeoară Dorul mândrei mă omoară. Mândra când se - mpodobește Tot voinicul o iubește, Când își pune chit de flori După dânsa stai să mori. Ah, leliță, lelișoară, Tu - ai fi bună domnișoară - De ți-ai face pat - afară Eu m-aș face-un vânt de vară Ș-aș veni la tin-odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi l-o pune - Ce să mi-l pue, că-i pus, Numai cât mai stă în sus! 31 - Tu te duci, bade sărace, Eu cu dorul tău ce-oi face? - Da tu mândră - ai face bine, Că mai sunt voinici ca mine. - Lasă, bade, las - să fie Chiar o sută, chiar o mie, Las - să fie tot de-a rându Dacă nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le-am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Du-mă, Doamne, și mă pune Unde-i palinca de prune Ș-un șir de nănuțe bune; Ie-mă, Doamne, și mă adă Până la Pîncota albă C-acolo-s nane grămade Și mai mare și mai mici Cumu-s bune de voinici. 65 Frunză verde baraboi, Durduleano hăi! Ș-asear-am venit la voi, Durduleano hăi, Și te-am găsit între doi, Durduleano hăi, Doi în pat și doi sub pat, Doi în pod și doi sub pod, Doi în gura podului, Doi în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu mi-au spus. 82 Doru de cine se leagă Nu-i paie lucru de șagă. Că s-o legat de-un voinic Ș-o lăsat plugul pe câmp, Și s-o legat de-o nevastă Și-o lăsat războiu-n casă, Și s-o legat de-o copilă Și-o lăsat lucrul din mână. 83 Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceruri trece Ori puica la apă rece, Nu știu luna s-au ivit Ori puicuța mi-au zâmbit, Nu știu luna s-au ascuns Ori puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și poarte grija ei, Că i-e ruptă iia'n poale Și-i e mintea sburătoare, De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce i-o călugărit, De nu i-o căsătorit... O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu amar și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz, Da după lacrimi nu bag samă Că le șterg cu eașt - năframă, Ci bag samă pe obraz Că îneacă-n mult năcaz. Doamne sfinte, nu ți-i greu După un voinic ca eu, Altul moare de bătrân Și nu ști răul de ce-i bun, Da eu sunt voinic tinerel Și am dat de mare rău. Nu ți-i ție, maică, jele De tinerețele mele Că înneacă-n dor sângele Această inimă a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu pușca plină Și, zo, el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că merea Și, zo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că merea Și, zo, el așa zicea: - Stinge-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui-i jele, Jele-i, Doamne, maicii mele Că m-or crescut așa mare, Haznă de mine nu are - Da mai jele-i lui Dumnezeu După un voinic ca eu. Mult mă mir, maică, de tine De ce m-ai făcut pe mine Că nu m-ai făcut nici d-un bine, Numai de-a îmbla pe lume. Când vine Dumineca Că tu maică că-i vide Voinicaș de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la coadă te-a ploat, Or v-un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o pornea, La murgul în grajd intra Și tare, mări, -mi ofta. Șeaua pe el când punea, Afară că mi-l scotea Și cruce, mări, -și făcea, Picioru-n scară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
două-s pline - Dracul se teme de mine. 230 {EminescuOpVI 231} 212 Slugă, slugă, măi Ioane, Tu ești slugă pe simbrie Cum ți-oi spune așa să fie. Scoate șeaua din cămară Și-mi înșală murgul iară, Că io-s voinic de țară, Duce m-oi din țară-n țară Până-n dalba primăvară, Aste împlini-le-voi Și țara lăsa-mi-o-voi. 213 Spune-mi, spune, pui de cuc, Pe ce cale să apuc? Pe calea pe sub pădure Nu ne trebuie țidule. La
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din el să nu mai ies, Numai sara la potici Să culc mândre și voinici, Să-mi fac bani de cheltuială Și straie de primeneală. 232 {EminescuOpVI 233} L. SOCIALE 217 Frunză verde de piperiu, Noi am fost cinstiți boieri, Ne-a bătut un bărbieriu, Cu cureaua briciului Tot de-a lungul trupului, Ni-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n apă Într-a ei urâtă matcă) - Trageți toate clopotele În toate sătuțele, C-a perit fata fecioară 263 {EminescuOpVI 264} Pentru-un pic de gurișoară Să meargă vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar la fagul cel mai mare Zace badiul de lingoare Cu mândruța la picioare, Ce-l tot roagă să se scoale. -Mori, bădiță, ori te scoală, Nu-mi mai da și mie boală, Că de când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dus în deal la vie, Doar Gheorghieș n-a să vie. Și cu Gheorghe al său iubit Pe-a sa cale s-a-ntîlnit, S-a-ntîlnit și L-a văzut, 266 {EminescuOpVI 267} Dară nu L-a cunoscut. - Bună cale, moș bătrân, - Mulțămesc, voinic străin. - Moșule, te-aș întreba De ceva de m-ai ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și pre tine te-or tăia, Ce haznă Viță-i avea? - Nu te teme, mândra mea, Pînă-i fi pe mâna mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse-n două. Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunei; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]