698 matches
-
principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-o anumită măsură asumată, deoarece nu conduce la schimbarea reală a ordinii existente, ci la acceptarea pieirii existenței, la fel s-a vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că transmit ideea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-o anumită măsură asumată, deoarece nu conduce la schimbarea reală a ordinii existente, ci la acceptarea pieirii existenței, la fel s-a vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că transmit ideea unei deconstrucții a lumii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reală a ordinii existente, ci la acceptarea pieirii existenței, la fel s-a vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că transmit ideea unei deconstrucții a lumii moderne lipsite de patetism, și într-un anume sens contaminată de o "voioșie" nietzscheană, completată totuși de un sentiment acut de melancolie ("melancolia este calitatea inerentă a modului de dispariție a sensului [...]. Toți suntem melancolici." 437). De asemenea, așa cum carnavalul face apel la o gamă largă de strategii și procedee ca parodia, grotescul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celor din urmă. Și apoi, era prima dată când intelectualii români aveau ocazia să critice un președinte ales și impus chiar de ei. Trebuie să recunoaștem că era destul de excitantă noua situație, astfel că toată lumea a început să tragă, cu voioșie, din toate direcțiile, în Emil Constantinescu. Mai toți credeau că au și acoperire morală, prin faptul că îl votaseră. Liviu Antonesei: Eu aș lăsa-o mai moale cu greșeala noastră și m-aș referi mai degrabă la greșelile dumisale. Și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Florilegiul Sfântului Francisc sau din alte Legende. Chiar și atunci când descrie imaginea memorabilă a unor frați, ca de exemplu aceea a «fratelui Nicolaie cel smerit», preot jurist, față de care are un profund respect, se poate percepe personalitatea sa plină de voioșie, concretețe și discreție ce-și lasă amprenta asupra relatării respective (nr. 47 și 49). Parcurge întregul său itinerariu franciscan: tânăr întreprinzător și curios, la Assisi; încă diacon (nr. 18), misionar inventiv și cerșetor răbdător de-a lungul anevoioaselor cărări din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
abnegație. O singură forță poate face aceasta: credința personală a individului că reprezintă o entitate permanentă în cadrul eternității. \ Ne întoarcem la Dumnezeu, deci. \ N-AM SPUS ASTA. TRASK ÎȘI PĂSTRĂ BUNA DISPOZIȚIE. N-AM FĂCUT DECÂT O AFIRMAȚIE LOGICĂ. În ciuda voioșiei aparente, era probabil afectat, fiindcă nu mai insistă. \ Aparatul se găsește în avionul tău. Evident! Era locul cel mai probabil, pe care l-ar fi ghicit mai devreme sau mai târziu. Ce ascunzătoare putea fi mai inviolabilă decât avionul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. {EminescuOpIV 228} 185Ci profetic se arată preoteasa culinară - Ia pe mort în poala-i sacră, de-a lui haină îl despoaie; Ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
brațu-ți nu ajunge la cele ce vor fi. De-aceea nu am teamă de-a ta amenințare: Presentul e o clipă și viitoru-i lung, Căci brațu-ți nu ajunge la cele viitoare, La viața națiuni-mi aripele-ți n-ajung. Privesc cu voioșie la viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minți-mi eu caut să alung. Ceea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău - De-acum cânt deșteptare și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
călătoriei? Auta se uită la el nedumerit. - Nu, stăpâne... zise moale. Cred că n-am avut cu ce să-l supăr, de nu-l va fi supărat ființa mea, fără voie. Marele Preot, care râdea foarte rar, râse acum cu voioșie, rezemând cârja de brațul jilțului. Zise apoi: - Tefnaht vrea să-mi aducă aminte că sunt bătrân și nu mai pot umbla prin viață nesprijinit. S-ar putea să fie el mai bătrân ca mine, chiar dacă n-are decât vârsta nepoților
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plătit cum nu i-ar fi plătit nimeni pe tot pământul. Unul a zis așa: stăpânii pământului ne-ar fi dat vergi și bice și chiar dacă ne-ar fi dat aur și argint, nu ne-ar fi dat sănătatea și voioșia pe care ne-au dat-o zeii... Sunt mulțumit că măcar acești o mie de oameni au scăpat de robie și sunt veseli. Umblă la vânătoare, cântă, și-au făcut colibe din crengi... Min le-a tăiat copaci... Numai de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Gagicuța Îmi spune că n-a fost niciodată la Amsterdam. — Poate te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și mă Îndrept spre East End. Parchez În Gayfield Square, lângă pușcăria locală, apoi cumpăr o cină cu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina prin a te lua de mână și a deschide, el mai departe, calea pe care te aflai. Mințea copios. De fapt inventa, ca și cum viața pe care o avea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc, stăpâne!“ Iar într-un caz transpare, ceva mai delicat, solicitudinea de a nu-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina prin a te lua de mână și a deschide, el mai departe, calea pe care te aflai. Mințea copios. De fapt inventa, ca și cum viața pe care o avea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc, stăpâne!“ Iar într-un caz transpare, ceva mai delicat, solicitudinea de a nu-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un "păcălitor păcălit" neînțeles și neînțelegător. Profund tragică, prin sugestia apocalipsei cuvântului ce anunță disoluția totală a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei nu slăbea deloc. Crâșma lui Smil-jidanul, cum i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dintre mărfurile importate și cele exportate este catastrofal: milies sestertium, enunță în latina sa precisă, ciceroniană, o sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Silvermani, dar acum aveau o bucătărie chic, dușumele noi din lemn, perdele În culori vii și mobilă trendy. Casa nu fusese niciodată confortabilă când Ruby locuia aici. Acum era. Tatăl ei se schimbase și el. Acum era plin de o voioșie și fără de griji, o latură a lui pe care o vedea mult mai rar când era mai mică. Acum că nu mai era nevoie să strângă cureaua, putea și el să se relaxeze. Începuse să facă mișcare și era atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
primim aceeași sumă de bani de buzunar și trei, În calitate de sora cea mare, am voie să mă culc la ce ora am chef. Ronnie izbucni În râs. —O, cred că ne putem Învoi la asta. În loc să participe și ea la voioșia generală, mătușa Sylvia părea brusc stânjenită. Nu vreau să vă stric cheful, dar voi doi sunteți siguri că vreți să aveți un adolescent În casă când veți fi pe la 65-70 de ani? N-o să vă fie prea ușor. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
format din imigranți Într-o tabără de tranzit, la Beit Lid, sau analizând Întâmplător impactul unui articol al lui Fima despre Albert Camus. Uneori Își deschidea inima și povestea În fața soției și a prietenilor despre propriile sale cuceriri. Vorbea cu voioșie, cu bun-simț, fără să-și bată joc de iubitele lui, fără să le divulge identitatea și fără să se laude, expunând desfășurarea idilei cu umor și nostalgie, ca un om care știa deja de mult cât de amestecate Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
responsabilitatea asupra Întregului oraș și, spre surprinderea sa, reieșise că nu eșuase total În sarcinile sale. Azuriul dimineții se transformase acum Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu mai puțin anacronică decât poza Queen Victoria a soacrei mele. Și când m-am liniștit, am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre secrete pe care nu le înțelegea decât cel care făcea parte dintre inițiați. De când se făcuse cald ca în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]