709 matches
-
am mutat noi în 1941, când taică-meu s-a transferat la sucursala din Essex County a companiei Boston & Northeastern. Am plecat din Jersey City din cauza antisemitismului. Cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii își organizau picnicurile la o grădină de vară situată la numai câteva străzi de blocul nostru. Când se-ntâmpla să trecem duminicile pe-acolo cu mașina, tata îi înjura cu năduf, destul de tare ca să-l aud eu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
engleză de zici că-i Ronald Colman. Și, cu toate astea, tot evreu e. Iar acum se-ngroașă gluma: E trecut e miezul nopții. Ceva mai devreme, seara, pe promenada de pe chei a fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul pe lângă care trece aude râsetele unei voioșii etilice. Într-o echilibristică precară, o pereche își face loc pe ușă. Prin perdelele groase de pluș ce camuflează perfect interiorul răzbate muzică de dans. Își aduce aminte că în urmă cu o săptămână golise câteva sticle de vin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niciodată un ins religios, Își dădea seama acum că Întotdeauna crezuse În suflet, Într-o forță a personalității care supraviețuia morții. Dar cum mintea lui continua să șovăie, scurt-circuitându-se, ajunse În cele din urmă la concluzia lucidă, atât de opusă voioșiei sale tinerești, că și creierul era un organ ca toate celelalte și că atunci când se deteriora, el nu avea să mai fie. O fetiță de șapte ani nu se putea plimba la nesfârșit cu bunicul ei. Eram nou-venită În cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție... Le durea pe ele fix în cur de chinurile arbitrului! În pauze majoretele își ițeau picioarele zvelte zăpăcind publicul... și eu ce naiba mai doream? Cafeaua nu-mi mai crea starea aceea de voioșie, de fericire minusculă, atât de necesară scrisului... *** Și se mai întâmpla ceva. Deși eram foarte singur, dacă sosea careva întâmplător, adus de cine știe ce chestie, prezența persoanei mă irita, încercam să scăp cât mai repede posibil de ea, ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cărți care mă îmbolnăvesc (mă ating în latura mea sumbră, cvasi-nevroticăă și cărți care mă însănătoșesc (aceasta înseamnă că, prin citit, exorcizez o formă de răuă. Există cărți care mă fac să râd (pot să râd ironic sau, dimpotrivă, cu voioșia plăcerii de a citiă și cărți care mă fac să plâng (pentru că sunt jalnice sau, dimpotrivă, pentru că ating în mine ceva neștiut, ce mă fragilizeazăă. Există cărți pe care le citesc o singură dată și îmi ajunge, într-atât sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nu avea nici o cheie. — Cei de la compania care a Închiriat rulotele vin mâine-dimineață la opt să le aducă, mărturisi. — Omule, cum dracu’ ai ținut ascunsă informația asta atât de importantă până la două noaptea? reacționă Pedro, cu o voce lipsită de voioșia obișnuită. Kitty, deja nerăbdătoare, Îi smulse telefonul din mână. — Spargem rulotele! Nu mai pot aștepta! Am Înghețat. — Spargere? Hmm... zise Charlie, vag Încântat de idee. Pedro Își luă telefonul Înapoi. — Mi se pare o idee foarte bună. O ajut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia Libertății și linia orizontului care se profila minunat deasupra Manhattanului. Era fericită să vadă că Desert Rose Își regăsise voioșia. Dar camera era foarte friguroasă, frigul o deprimase dintotdeauna. — Țiganco, nu vrei să dai căldura mai tare, te rog? Am Început să tremur, zise Kitty. — Nu pot, mai cald nu se face. Visul American s-a rablagit. — Cum adică? Sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia de colinde, nu era casă fără colindători. Ei vestesc venirea în Lume a Mântuitorului... Este cea mai de seamă sărbătoare a creștinătății. Iorgu stătea lângă fereastră, uitându-se pe cer, poate-poate vede Steaua Magilor, cu gândul la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe a ura... Pe la case-a colinda... ” Afară tot cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era casă fără urători... Asa-i datina din străbuni. Ei vesteau sosirea noului An. Noul an, 2012... stătea gata să intre pe ușă, în casă... La ușa lui Iorgu, copii urau cu clopoțelul. De urat am mai ura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acea cameră pătrunse un plus de lumină, Într-atât de strălucitor Îmi păru acest om, bărbat Înalt, bine făcut, cu alură atletică, având chip senin, luminos, privirea caldă, calmă și nespus de blândă. Îi strălucește fața de bunătate și de voioșie. Cu atâtea trăsături admirabile nu este de mirare că domnul doctor Daniel Ioniță știe prea bine să se apropie de orice pacient, de Îndată ce Îi devine medic curant și, dacă-i cazul, chirurgul care Îl va opera. Mozart opina cu toată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
apariții editoriale, cărți redactate la cel mai Înalt nivel stilistic, s-a impus ca prozatorul cel mai bun dintre toți oamenii politici-scriitori: „Ceea ce mi-a rămas mai puternic În amintire din Întâlnirile și din conversațiile cu Ion Golea, era o voioșie cristalină, care țâșnea din el ca dintr-un izvor de munte. Părea o imagine vie a eternei primăveri. Niciodată nu l-am văzut crispat la față, mușcat de neliniști sau cel puțin Îngândurat de ceea ce avea să se Întâmple cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră suficient încălzite zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare pentru zilele pline de bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai 2049, dată la care fostul redactor-șef, Ion Arieșanu, o să aibă 119 ani, actualul redactor-șef, Mircea Mihăieș - 95, Cornel Ungureanu - 106, Lucian Alexiu - 99, Gheo - 80, Robert - 79, juna Cristina - 71 și eu fix 100. Iar explozie de voioșie, iar pupături, iar concordie cosmică. Și ce? Și nimic. O sărbătoare normală. Toate ar fi rămas molcuțe și dulcuțe ca-ntr-un Biedermeier de provincie dacă peste doar trei zile Mircea Mihăieș nu și-ar fi răsfoit la București (zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am ambiționat s-o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim săl imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
auzite mai înainte la clarinet. Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți ale simfoniei, acest allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia a IX-a, prin sfera conținutului ei emotiv atât de vast, prin construcția ei gigantică, de epopee, ne apare ca o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a topit și oamenii au mâncat apoi în tăcere din bunătățile primarului. „Are și el casă bătrânească aici în sat și mai vine uneori pe-aici, îmi explică Ion Irimia. I-a furat Cataroi tot, până și lingurile și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în muzica și cultura de mase, devenită folclor printr-o schimbare de destinație, perversă mai ales sub forma ei de adorație colectivă, transmisă la TV, ca acompaniament și ambianță emotivă la mese de petreceri, nunți, botezuri și alte prilejuri colectiviste. Voioșia satisfăcută, festivă și purtată cu indiscreție zgomotoasă peste tot, asta este starea de spirit a omului folcloric, acest individ vital care bate din picior apăsat și cu refren, ca să consfințească legătura lui intestinală cu pământul. O legătură care miroase a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să lase să-i cadă ceașca din mînă pentru a evita ca sughițurile să-i aducă iarăși lacrimile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
à la Napoleon 11, cu fața inteligentă și foarte frumoasă. Numai zâmbetul, cu toată amabilitatea pe care încerca s-o afișeze, era cam prea afectat; schițându-l, dinții se arătau cam prea regulați, ca niște perle; cu toată aparenta lui voioșie și sinceritate, privirea îi era cam prea fixă și iscoditoare. „Probabil că, atunci când e singur, nu are deloc privirea aceasta și poate că nu râde niciodată“, își spuse prințul, simțind ceva. Îi explică repede tot ce se putea, aproape repetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vorbe aruncate în vânt. Îi răspunde râzând că el, taică-său, este cel posac, că lui îi e silă să vadă lume multă în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică și-și reazemă ceafa mai bine. Cum să-i bage în căpățâna aia seacă lui Drusus că un om politic trebuie într-adevăr să ia parte la petrecerile poporului, să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singură zi, de regulă la restaurant, iar obiceiurile sunt asemănătoare cu cele ale românilor din zonă. La nunțile de odinioară nu erau acceptate formațiile muzicale sau muzica înregistrată, ci se interpretau doar anumite cântece lirice de dragoste sau pline de voioșie și strigături. În prezent repertoriul muzical cuprinde toate genurile de muzică și doar bătrânii mai cântă vechile cântece din folclorul lipovenesc. Rolul important al religiei, gruparea populației în areale bine delimitate și puținele relații cu exteriorul, au făcut ca până
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]