1,661 matches
-
continuat ea repede, uitându-se la Theo. Numai că eu am vomat toată noaptea. Ar trebui să stai în pat, i-a spus Hugo în timp ce intrau în clădire. Sue a izbucnit într-un hohot de râs care nu părea deloc voios. Sigur c-ar trebui. Dar dacă eu rămâneam în pat, cine-l mai aducea pe Hamish la creșă? Și nici nu pot să lipsesc de la serviciu. În ultima vreme mi-am luat atâtea zile libere, din cauza diferitelor lui boli, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chicotit ea. Da. Blând, dar hotărât, Hugo i-a luat mâna de pe cap. S-a luptat cu instinctul de a se întoarce pe călcâie și de-a o lua la goană. Avea nevoie de comisionul ăsta. — Deci, a zis el voios, asta e bucătăria. Și restul casei? — Obsedat de muncă ce ești, a spus ea împingându-și în față buza de jos, într-un gest provocator. Mai vrei un pahar? l-a întrebat fluturând sticla de șampanie. — Nu, e suficient. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
depășite, ba, uneori, Hugo chiar avea senzația că știe ce face. Îi plăcea sentimentul pe care-l avea: că el și copilul erau o echipă. Ca într-un club al băieților. Tatăl și fiul. —Trebuie să plec, a zis Amanda voioasă. Trebuie să merg la o ședință despre gonadele aricilor-de-mare. —Ce? —E un ingredient crucial pentru cremele de corp. Doamne, Hugo! Tu chiar nu știi nimic? La încheierea convorbirii, Hugo s-a trezit uitându-se nu la trăsăturile rânjite ale Shaunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ia cu ei drept suvenir sau ca s-o vândă. Nu-i plăcea să vadă oameni care nu dau doi bani pe reguli. Plus că detesta să fie chiar el vinovat de acest lucru. Esmé stătea lângă mama ei, fredonând voioasă Jingle Bells. Spera ca oamenii aceia să folosească totuși partea cu ea cântând. Când autocarul a ajuns la hotel, domnișoara Rong i-a murmurat câteva cuvinte laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de sânge din scalpul lui Bennie se contractară instantaneu și apoi se dilatară, motiv pentru care bătăile inimii i se accelerară gata să explodeze. Ce dracu’ Însemna asta? Unde Îi era Xanaxul? Și cum putea Lulu să afișeze o expresie voioasă când Îi spunea vești atât de groaznice? Creierul lui epuizat Încerca să-și accelereze activitatea, dar sfârșea În tot felul de fundături. Și nu putea să termine naibii cu expresia aia, „fără griji“? Aici trebuie să intervin. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
murim. Credem că va fi curând. Wendy a alergat Înapoi la grup și le-a relatat ce-i spusese Pată Neagră. O sinucidere În masă? Cei unsprezece americani mai vorbiseră despre asta, dar În ultimele săptămâni membrii tribului păreau destul de voioși. Ce anume le-a schimbat părerea? Și iată un gând Înspăimântător: oare membrii tribului se așteptau ca oaspeții lor să li se alăture? Trebuiau să pună capăt acestei idei imediat. Bennie s-a dus la Pată Neagră și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai auzeam uralele cu „Ceaușescu-PCR!“. Întârziam la o bârfă cu Mini, Nory și Mika-Lé și, printre aburii ceaiului din salon, uitam de putoarea muncitorească de transpirație și de mutrele congestionate ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmi reproșa că mă ocup prea mult de el), îl mângâiam și-l strângeam, îi spuneam povești. Azi îl vedeam echipat în uniformă de polițist, dirijând circulația prin pat; a doua zi, mi-l imaginam pe role, în trening, patinând voios pe gresia din baie; duminica, îl puneam să se îmbrace în lenjerie intimă și să danseze din fund pe muzică orientală. Uneori, poveștile se terminau prost și-atunci bietul Bismarck ajungea când pe mâna hitleriștilor (care-l strângeau cu menghina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
far. Victime ideale, cerând să fie călcate-n picioare. Intimitatea lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La televizor, ne spuneau să avem răbdare, auzeam mereu cuvântul tranziție, ca o chemare blândă și reconfortantă, așa cum înainte auzeam „cincinal“ sau „plenară“. Între timp, tranziția făcuse vreo trei cincinale, unul după altul, cât ai bate din palme. Un trenuleț voios, care îți mâncase a șasea parte din viață. Te cam lasă răbdarea după cinșpe ani, nici în poze nu mai arăți la fel. Simțurile se subțiază, ca o musculatură atrofiată, bucuriile scad, mai pâlpâie puțin, apoi dispar cu totul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate ajuta să le descâlcim.“ „Și eu care credeam că problemele ni le facem noi. Indiferența, neatenția, lipsa de afecțiune. Tăcerile. Felul în care ne ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui. Nici măcar nu ne mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fericire când venea profesorul. Brațele fâlfâiau energic, anunțând răspunsul înaintea întrebării. Te simțeai ciudat, extraterestru. Cam așa au mers treburile vreo 22 de ani. Eu vroiam altceva. Modelul meu fusese construit matematic, o machetă a posibilităților pe care-o confundam voios și intenționat cu realitatea. M-aș face de rușine dacă i-aș descrie toate detaliile. Procentajele se-amestecau robotic, avantajos: frumusețea cu inteligența, bunul-gust cu sensibilitatea, cumințenia cu experiența sexuală. Ultima combinație, mai ales, stârnea zâmbete. Femeia implantată în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire verde, curată, cum numai nebunii și-actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mătușă din Australia. Cică nu mai putea Gino, zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai putea Gino, zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sisteme, două memorii, două centre de putere neuro-economică, n-avea de-a face numai cu potăile din Pajura sau conductele sparte din Dorobanți. Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai ales, invizibil. O mie și ceva de oameni muriseră în 72 de ore, și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îmbrăcat cu mantia purpurie, semn al puterii și al ungerii divine, deasupra platoșei din piele de cerb, cu incrustații slavone. Nu avea sabie, dar purta sceptrul, pe care Îl folosise deja și ca buzdugan pe ceafa boierilor mai Îndărătnici. Părea voios. - Ziua bună, vitejilor! spuse, așezându-se În jilț. - Să trăiești, Măria Ta! răspunseră boierii din spătărie, sosiți din zori la sfatul de taină. - Măria Ta, cu iertare... spuse spătarul Albu, Încercănat după noaptea nedormită. Înainte de orice, căpitanul Petru Ilaș are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poate un zâmbet, poate o alinare. Sau poate doar trezirea dintr-un vis rău, Într-o dimineață ca aceasta, În care toți Apărătorii săi și toți oștenii spătarului Albu să fie aliniați, sănătoși și teferi și strălucind de tinerețe, strigând voioși: „Trăiască Măria Sa Ștefan Vodă!”. Dar mulți dintre ei nu mai erau. Nu izbucnise nici un război, nu se arătase nici o armată străină dincoace de hotarele Moldovei, dar ei nu mai erau. Iar dimineața aceasta nu era una a vieții, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
găseau de vânzare duminică dimineața, în timpul slujbei, următoarele: CD-uri cu manele, hărți rutiere, cărți (la comandă domnu'! îmi spune un vânzătorul) de la literatura tânără Polirom la literatura verde legionară, pliante publicitare, oferte transport de bagaje Atlasssib, țigănci care cerșeau voios, un mini-stand cu covrigi și gogoși calde. România în miniatură. Mi-a plăcut mult.) 22 februarie 2001 Emisiune "economică" pe M6, dedicată traficului de inteligență din Est. M6 este un post de televiziune comercial. Se discută despre informaticienii români recrutați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aici, existența ritmată doar de logica week-end-ului (week-end, week-end, week-eeeeend! cântă vocile de la radio), existența golită de orice urmă de religiozitate sau de sărbătoare religioasă. Când scriu aceste rânduri, pe 19 noiembrie 2004, mall-urile imense din Québec răsună deja voios de muzica alienantă, dulceagă și lipicioasă de "Crăciun". În holurile mall-urilor și-ai făcut apariția castele kitsch din polistiren, prințese kitsch cu perle false, Moș Crăciuni obezi etc etc. Toate astea pentru a intra cât mai repede în "spiritul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
proiecte pentru orașele sovietice, Însă, din păcate, erau doar vorbe În vânt. Îmi pare foarte rău... Am studiat adevărurile sociale fundamentale În așa profunzime Încât am fost primul care a creat, În mod natural, MARELE ORAȘ FĂRĂ CLASE, armonios și voios. Mă doare când mă gândesc că, În URSS, proiectelor mele li se opune rezistență din motive ce mie nu mi se par valabile” (citat În Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR, p. 199). Citat În ibid., p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de durere, Ai mei frați în mizerii, în luptă și în chin, De ce ast' opintire și astă nebunie - Ca să aflați aceea ce nimeni zău nu știe?... Nu știți ce este astăzi... dar mâne ce va fi! Ușoare umbre treceți, încai voioase treceți Unde părinții voștri v-așteaptă, să petreceți Lângă strămoșii voștri în pace a dormi. {EminescuOpIX 101} O poezie care descrie plăcerile vieții câmpenești, însoțite întotdeauna de un mic revers de neplăceri, este următoarea: TOAMNA Ce dor îmi e de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
M. Lazar. "Un tractat general despre agronomie ", de d. M. Șuțu. "Studie critice despre artă",. de d. B. M. Lazar. Mica societate de ceva preste 50 membri cuprinde tineri din foate unghiurile țărilor române, ea este o "Dacie " în miniatură, voioasă, activă și plină de încredere în viitor. Acolo găsim copii de pe malul Nistrului alături cu alți din valea Crișului, a Mureșului, a Dâmboviței și a Dunărei. Față cu acest tablou de frăție nu putem zice decît: "Prosit nație! ". [14 noiembrie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un corp viu, sănătos, numai că starea lui e anormală; inima a încetat de a fi centru pentru unele din estremități; ci prin o mișcare cât de-nceată dar continuă partea amorțită intră iar în comunicațiune cu inima, care bate voioasă și repede, bate cât trăiește. Renegații sânt veninul pe care natura binefăcătoare l-a depărtat din corpul nostru. Fericire e că lamura aurului nostru e însemnată pe lângă zgura ce-am putut-o lepăda fără ca să ni pese. Am râs totdeuna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]