1,218 matches
-
lirica actuală drept unul dintre poeții cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat și cântăreț, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică și de o imaginație când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse. PETRU POANTĂ SCRIERI: Rod, București, 1968; Rod III, București, 1975; Rod IV, București, 1977; La Baaad, București, 1979; Muzeon, București, 1979; Fragmente din Muzeon, București, 1982; Doina, București
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Alte traduceri fragmentare, nesemnate, sunt făcute din Lamennais, Paolo Mantegazza, Goethe, Herbert Spencer, Claude Bernard, Jules Renard. Un D. Paltin (probabil un pseudonim) transpune în românește poezia Tânguire a poetului rus N.A. Nekrasov. Mircea Demetriade dă în M. s. articolul Voiți, un adevărat manifest anarhist, în care poeții sunt îndemnați să participe activ la răsturnarea ordinii statului burghez. O importantă menire socială este atribuită poetului de P. Zosân, ca în recenzia la volumul Bronzes al lui Al. Macedonski. Recenzentul subliniază protestul
MISCAREA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
aici s-au păstrat, în ciuda unor derapaje, la un nivel acceptabil de inteligență și decență (fără cordialitate, e drept). Cu totul alta este situația unor „raderi” suburbane ale „Grupului de la Păltiniș” ori chiar ale ideii înseși de elită (confuzia, uneori voită, este aceea între elită și elitism); asemenea diatribe apar de regulă „într-o anumită parte a presei”, deci sunt citite de cei deja convinși, ostaticii unui paseism resentimentar care laudă până la greață ceaușismul; fapt regretabil, chiar unele periodice de ținută
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istoria Anei Roșculeț. Arta lui Marin Preda e a unui prozator de adânci resurse. (Ă). Nimic nu e convențional În această carte: nici retorisme inutile, nici formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
el a demonstrat că acest reflex inconștient este universal. Sprâncenele constituie un mijloc de comunicare. Le putem coborî și înălța cu mare ușurință. Dar nu este însă la fel de ușor să controlăm mușchii oculari. Jucați-vă de-a coborârea și înălțarea voită a sprâncenelor, fără să modificați deschiderea ochilor, și veți reuși fără nici un efort. În schimb, dacă vreți să vă deschideți mai mult ochii fără să ridicați sprâncenele, veți vedea că e aproape imposibil. Datorită sprâncenelor, prin modificarea formei lor, intrăm
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
îndatoriri examinând consecințele acțiunilor conduse de anumite maxime. Că așa a gândit Kant pare să o indice și o precizare pe care o face el imediat după pasajul citat, și anume că acea maximă care nu poate fi gândită sau voită ca lege universală „trebuie repudiată, iar aceasta, ce-i drept, nu din pricina unui dezavantaj iminent, care ar putea rezulta pentru tine sau chiar pentru alții, ci deoarece ea nu-și poate găsi locul, ca principiu, într-o legislație universală”.32
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care ne sunt mai îndepărtate. În partea întâi a Pmtv, consacrată îndoririlor omului față de sine însuși, prima îndatorire pe care o numește Kant este veracitatea (Wahrhaftigkeit). Încălcarea veracității este minciuna. În § 9, Kant califică minciuna - caracterizată drept exprimarea conștientă și voită a unui neadevăr - drept „cea mai mare vătămare” a datoriei omului față de el însuși ca ființă morală. Minciuna reprezintă - scrie Kant - violarea demnității umanității în persoana celui care minte. Ea echivalează cu desconsiderarea și cu nimicirea demnității proprii, a acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unei decizii se face nu în funcție de intenții, ci de consecințele ei empirice, în acest caz neintenționate. Ceea ce ar reprezenta, firește, o inconsecvență. În apărarea lui Kant se poate spune, totuși, că ceea ce condamnă el în acest caz este intenția, afirmarea voită a unui neadevăr. 19. Immanuel Kant, „Über ein vermeintes Recht, aus Menschenliebe zu lügen”, în K. Vorländer (ed.), Immanuel Kant, Sämtliche Werke, Bd. VI, Felix Meiner Verlag, Leipzig, 1922, p. 202. 20. Ibidem, p. 203. 21. Ibidem, p. 205. 22
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și ambiții sălbatice, un oraș al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui Personville -, din romanul Red Harvest al lui Dashiell Hammett. Otrava există pretutindeni: în clădiri, în oameni, în bani. E însăși esența acestui univers descentrat, decerebrat, devitalizat (cu ironia lui devastatoare, Jim Thompson botează cu numele Central City
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fac, zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând droguri, adăpostesc escroci, jefuiesc de perle bătrâne sugrumate. Ce mult timp am. Râse scurt. Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea distanței față de tentațiile de a face deliberat literatură pe marginea unor întâmplări relatate în stilul voit alb al unui cronicar imparțial. Vocea lui Chandler se simte cu atât mai mult cu cât rolul scriitorului pare a se estompa cu fiecare capitol. Convenția romanului polițist e respectată exact în măsura în care este ignorată: asistăm, într-adevăr, la o anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de către părinți, profesori și educatori și încurajată ulterior, în viața adultă. Pat Patfoort propune în contrast cu modelul superioritate-inferioritate, generator de violență, modelul echivalențelor, bazat pe nonviolență. El răspunde instinctului de conservare al omului, permițând celui care îl folosește să evite plasarea, voită sau nu, pe o poziție de inferioritate. Modelul echivalențelor se bazează pe fundamente (foundations), și nu pe contraargumente. Fundamentele se referă la motivele pentru care ambele părți își susțin punctele de vedere: motivațiile, sentimentele, nevoile, interesele, obiectivele, valorile. Aceste argumente
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
au înfăptuit o adevărată revoluție în domeniul asistenței sociale 2. Într-un amplu articol (apărut în mai multe numere) în Cuvântul femeilor, Alice Voinescu relevă că rolul special al femeii este „să facă din asistența socială, în chip conștient și voit, manifestația noii dreptăți sociale, creatoare de posibilități de progres uman ș...ț. Prin această asistență, femeia poate lua parte la clădirea viitorului social, chiar în condițiunile de inferioritate politică în care se află azi în unele țări ș...ț. Ce
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de Dostoievski, scriitor care - alături de Nietzsche și de Thomas Mann - e unul dintre maeștrii recunoscuți ai lui B. Psihologia abisală ocupă prim-planul și în Îngerul de ghips (1973), roman psihologist și eseistic, analiză a unui caz de decădere lăuntrică - voită, asumată ca o cale a cunoașterii de sine - a unui intelectual aparent rasat, doctorul Minda. Romanul Bunavestire, text-parabolă, cu un grad record de indeterminare și ambiguitate, falsă carte de învățătură despre o ciudată devoțiune - „un amestec de nietzscheanism și «trăirism
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un album mare de fotografii, pe care jefuitorii mortului îl neglijaseră, luând cu ei lampa și îmbrăcămintea. Un album ale cărui clișee, savant executate și așezate într-o ordine voită, trebuiau să confirme identitatea sub care trăiam în momentul acela: un cuplu de cercetători canadieni, care conduceau o prospecțiune geologică. Fotografii de familie, ale familiei noastre care nu existase niciodată, care nu avea ca realitate decât acele chipuri zâmbitoare ale
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
derizoria meschinărie a cotidianului. Instalându-mă alături de Șah, am zărit pe bancheta din spate servieta care conținea, acum câteva zile, documentația tehnică a cărei valoare comercială mi-o anunțase zâmbind. Mi-am amintit de tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de lipsa de însemnătate a zilelor care le precedaseră și le urmaseră. Inutilele mele pledoarii în cursul flecărelilor mondene, omul cel gras, cu marfa lui cinematografică de proastă calitate, povestea valizei lui Șah, valiza aceea pe post de momeală, care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spiritele. În Transilvania de exemplu (dar și în Ungaria și Serbia, în Moldova și Muntenia, în Rusia și Grecia), homo novus se implică, măcar și pentru a schimba aparențele, în viața culturală și politică, fără să țină seama că scopul voit și declarat de curțile imperiale (fie Viena, fie Petersburg), care nu este decât unul economic. Intelectualul român se simte frustrat, așa încât deziluziile sale și le va face cunoscute. De clarviziune are nevoie, de modele umane, cărturărești, instituționale, pentru ca mai apoi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fundamentală: Textul nu se raportează decât la fapte - toate faptele care par importante pentru jurnalist și interesante pentru cititor -, străduindu-se să evite opinii și impresii personale. Puterea de a alege informațiile trebuie păzită de tentația dezinformării sau a omisiunii voite. În relatarea de acest tip, jurnalistul numește faptele și îl lasă pe cititor să judece. Prezența sa la fața locului nu se simte decât în precizarea calității sale de martor. Asta nu înseamnă că relatarea trebuie să fie lipsită de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ține de complementaritatea/dualitatea existenței noastre, și nu de rigiditatea instalării definitive doar într-una dintre ele. A te plasa într-o lume virtuală nu trebuie să devină o obișnuită normală, de zi cu zi, ci o deplasare interesată, deliberată, voită, ce deschide un evantai de oportunități. Ne translăm în acest spațiu nu din obișnuință, ci pentru că, la un moment dat, avem o nevoie, un interes. Cu alte cuvinte, e de dorit să rămânem instalați bine în realitate. Cu cât vom
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate Împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită a rolului Mariei Magdalena În comunitatea creștină timpurie. Rolul acesteia va fi cu adevărat relevat abia de către Ioan, care reflectă, la rândul său, un curent „marginalizat” de Biserică. Mai Încolo mă voi opri asupra unei alte lucrări, unde autoarea merge
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere „realității metafizice” rolul primordial, în contextul spiritual al căutării „valorilor transcendente” (Despre noua spiritualitate, 1929). „Atmosferei” religioase a educației, apropiată ca sens de „hieratismul lumii patriarhale”, îi opune, cu o exagerare voită, mecanicismul modern (Știință și spirit metafizic, 1935, Religia în școala primară, intitulat apoi Inițierea religioasă a copilului, 1936-1939). Întrucât religiosul și etnicul constituie căile prin care „personalitatea” poate să comunice cu totalitatea („realitatea generală”), B. pledează pentru abolirea individualismului și
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
se comunică un sens subversiv despre infernul istoriei. Cartea e și mai barocă, și mai complicată, și mai livrescă decât cea anterioară; se face și mai mult apel la mit, la legendă, la basm. Pe de altă parte, din confuzia voită se desprind totuși nuclee și se organizează opt narațiuni. Cât despre substanță, aceasta urcă din ontologic spre social și spre psihologic. Conturând mai decis personajele decât în trecut, B. reia o temă tradițională a prozei românești, aceea a venirii de la
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
creează o relație de comuniune Între persoane, o atracție reciprocă, o nevoie a mea de celălalt și invers. Ea este permanentă și inepuizabilă. Persoana umană nu poate exista singură. Ea are permanent nevoie de ceilalți. Chiar și când este singură, voit sau forțat, ea se află totuși În comuniune cu Dumnezeu. Persoana nu poate suporta singurătatea, Întrucât singurătatea o anulează. Ea are nevoie de ceilalți sau de o prezență interioară care este Dumnezeu, persoana divină supremă, dar și imaginea arhetipală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din care, printr-un proces de convertire, se naște „un om nou” cu o „viață nouă”. Să insistăm asupra aspectelor psihologice ale vinovăției și păcatului. Ce reprezintă ele din punct de vedere psihologic? O Împotrivire. O abatere de la normă. Călcarea voită sau involuntară a unei interdicții. A face ceea ce nu este permis și a fi obligat să răspunzi de consecința actelor sale. Din punct de vedere psihologic, vinovăția poate fi considerată ca reprezentând „dezacordul dintre conștiință și acțiune”. Orice acțiune poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu o dispoziție afectivă particulară care o subliniază, reprezentată prin tristețe, rușine, dorința de a se ascunde etc. Orice regret asociază ideii de vinovăție sentimente și pasiuni. Cel care regretă, recunoaște, direct sau indirect, că a greșit, fie În mod voit, fie involuntar, o greșeală comisă Împotriva sa, sau Împotriva altuia. În orice situație Însă, regretul este primul pas către acțiunea de reparație psihomorală din trecut. Apare Întrebarea dacă toți cei care greșesc, și sunt vinovați, regretă sau nu? Sunt persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]