2,768 matches
-
aventuri de neînchipuit, într-un ritm năucitor. Vasile Șirli a compus partituri pentru mici simfonii, pentru degetul care se plimbă pe gura unui pahar, pentru suspine și pentru mirări, pentru înfruntări fantasice, pentru o găină care își cîntă izbînzile după ce voluptatea gesturilor lascive alternează cu cele ale frămîntării pîinii. Vaca-cimpoi din final, apocaliptică arătare coborîtă din cer, anunță în gemetele ei o stare de veghe parșivă. Oricînd nebunia poate să o ia de la capăt, ca într-un perpetuum mobile declanșat de
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
uzual al actului sexual. Că sexul poate avea și alte semnificații omenești, putînd de pildă să fie definit genotipic, fenotipic, hor-monal sau psihologic, toate acestea sînt amănunte medicale de care ne lepădăm repede în graba de a gusta din singura voluptate pe care acest cuvînt ne-o mai poate stîrni astăzi: coitul în puritatea lui fiziologică. Și astfel sexul a devenit sinonim cu actul sexual, cînd de fapt, vorba lui Evola, chipul cel mai sigur de a degrada sexul este să
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
nu este plăcerea sexuală, ci stabilirea unui cîmp magnetic pe seama căruia cei doi pot intra în contact cu energiile primordiale ale universului. Că așa stau lucrurile, spune Evola, o dovedește faptul că o atingere de mînă poate provoca îndrăgostiților o voluptate cu mult mai mare decît cea căpătată într-o încleștare epidermică de tip sexual. În concluzie, ceea ce-i preocupă pe cei doi nu e nici voluptatea și nici procreația, simple efecte secundare ale unui act care poate pînă la urmă
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
spune Evola, o dovedește faptul că o atingere de mînă poate provoca îndrăgostiților o voluptate cu mult mai mare decît cea căpătată într-o încleștare epidermică de tip sexual. În concluzie, ceea ce-i preocupă pe cei doi nu e nici voluptatea și nici procreația, simple efecte secundare ale unui act care poate pînă la urmă nici să nu aibă loc, ceea ce-i preocupă cu adevărat este regăsirea acelei unități pierdute a androginului primordial. Viziunea creaționistă a lui Evola face ca schemele
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta senzualitate, revărsare de bucurii ce vîră sufletul pe drumul greșelii fără de întoarcere și mîntuire. Cui îi mai pasă
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
și suflet." Iată-l pe Șerban Foarță în viziunea Marinei Constantinescu: "O carte a unui poet mare și foarte special, un exercițiu de regasire a sinelui pe un altfel de drum, cu un altfel de ludic, cu o altfel de voluptate lingvistică, cu o cercetare foarte amănunțită a caii către divinitate și-n același timp către sine. Mi se pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui Ioan Lăcusta, s-a pronunțat Gabriel Dimisianu: "Un prozator al noului realism apărut în anii
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta senzualitate, revărsare de bucurii ce vîră sufletul pe drumul greșelii fără de întoarcere și mîntuire. Cui îi mai pasă
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
fantastică pe scenă. Nu doar a Florenței de demult, a umbrei lui Dante, ci aceea din fiecare familie, de oriunde și de oricînd, cu tensiuni, cu neînțelegeri, cu umbre și cu lumini care devin acute la nunți, la înmormîntări, unde voluptatea bahică și goana după averi ne iau mințile. La propriu...
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
a legăturii. Altfel spus, cu cît secretul relației lor avea să fie învăluit în rigoarea unei morale publice mai rigide, cu atît plăcerea dată de clandestinitatea iubirii lor avea să fie mai mare. Și astfel, cei doi își trăiesc cu voluptate iubirea, știind prea bine că divulgarea unei asemenea relații ar fi însemnat, în deceniul trei al secolului XX, compromiterea carierei universitare a lui Heidegger și pătarea onoarei tinerei studente. Nimeni nu va ști însă nimic de legătura lor, și asta
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
măcar în vis, peste mări și peste țări ca să o găsească pe fata lui Verde Împărat sau chiar tinerețea fără bătrînețe?... Privind "Telefonu', omleta și televizoru'", am înțeles, iarăși, că nu prea mai spunem povești. Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de ceilalți, noi de noi înșine, ne diluăm, ne însingurăm. Trist și iremediabil. Din centru, povestitorul se deplasează spre margini. Se cocoață, sau nu, undeva și începe
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii și al gangului - altfel, incriminat în cazul unor tineri poeți de azi. Oscilațiile eului auctorial (cu toate cele trei fațete ale sale, Profy, Scry și Sy, las tres Simonas devoalate cu voluptate exhibiționistă) indică, în fapt, suprapunerea unor deziderate complet opuse ale scriitoarei. Aceasta se vrea totodată, parcă neconștientizând contradicțiile, în centrul canonului și în aerul tare al Pieței; în interiorul Sistemului și în marginea contestării lui; în Universitate și împotriva "Fabricii" universitare
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona însemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
o carte, însă, in corpore, se prezintă de sine stătătoare, într-o ingenioasă, originală formulă. O îndelungată experiență în domeniul criticii și istoriei literare - ca și al unei lirici de cristalină lapidaritate - l-a familiarizat pe Grigurcu cu puțin cunoscutele voluptăți ale fișierului, ținând până la urmă de plăcerile colecționarului. Dacă recenzentul ar fi practicat și el fișierul, ar fi știut și cui aparține aforismul cu care-și deschidea cronica: lui Gh. Grigurcu. Fișierul nu este, de altfel, un substitut al memoriei
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
în care s-a găsit amplasamentul, vederea către Munții Bucegi, spațiile generoase de pămînt ce însoțesc construcțiile. Aerul boieresc se simțea peste tot în călătoria noastră. Amănuntele arhitectului Bortnovschi deveneau abundente, semnificative. Îmi nuanțau perspectivele, îmi inițiau ochiul ca să prindă voluptatea formelor, a volumelor, relația cu cel care a locuit acolo, cu structura proprietarului. Din munți, coborau ușor, ușor, către teatru. Și tot cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
pentru a da dimensiunea luptei sale disperate cu tainele culorilor, Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea, autoamăgirea, veșnica proximitate a dispariției prin degradarea substanței și prin pierderea identității. în acest sens, dincolo de ponderea sa obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea a culorilor răzbat
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
există și o Istorie a frumuseții și încă una a iubirii, normalitatea rămîne, totuși, prea puțin interesantă. Mai ales că, deși credem tot timpul că literatura n-are nevoie de lume ca să-și desfășoare himerele, o istorie a calmului și voluptății cere, în chip necesar, o realitate care să poată s-o ducă. Realitate cu care nu sîntem obișnuiți, și-n care ne-am dezvățat să credem, punîndu-i în loc graba, suspiciunea, neîmplinirea. Dar, ca o consolare care vine dintr-o lungă
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
vieții, nu mai poposim, nu mai revenim, mai exact, asupra lucrurilor pe care le considerăm cunoscute. Consumate. Împachetate. Filosofic, fizic, metafizic. Ni se pare, uneori, că descoperirile nu presupun decît noul, necunoscutul absolut și exclud reinterpretările, analizele proaspete, pline de voluptatea perspectivelor inedite, a unor înțelegeri profunde, încărcate de alte lumini, de alte coduri, de alte experiențe. Distanțarea, disponibilitățile cu care investim privitul înapoi, răgazul pe care ni-l acordăm pentru înfăptuirea acestui lucru, reașezarea termenilor discursului, toate acestea și încă
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]