536 matches
-
un joc perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are o culoare flamboiant-portocalie. Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are o culoare flamboiant-portocalie. Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit de păr pubian, sexualitatea coaptă a femeii este accentuată prin volumul coapselor, fără a atinge
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității și a tuturor maleficiilor. O femeie goală pare să se afle într-o transă voluptuoasă pe care i-o provoacă sau o sugerează atingerea florilor, două cale, una al cărei pistil îi atinge sânul, iar cealaltă îi indică sau este menită să-i camufleze sexul, ambiguitatea revelatoare. Diferența față de nudul aflat la Muzeul de Artă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
văzul. În proiectul de copertă pentru volumul de poezii al lui Al. Bogdan-Pitești, Sensations intimes, apar trei femei cu gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele cântă la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de instrumente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ruskin, Dante Gabriel Rossetti, parizianul Georges Antoine Rochegrosse (1859-1938), un pictor de factură academică, abordând teme decadente, sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căutarea gestului, posturii revelatoare, care intervine spontan; pentru aceste gesturi arhetipale, ea creează, însă, o ambianță vag orientală, de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste țigănci îmi păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne, galeria de portrete reunește un fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și în cazul nudurilor menționate mai sus. Starea de contemplație pare asociată unei stări de liniște, nu există nimic care să tulbure "atmosfera", grația corpului întins, lenitivul senzual al momentului de răgaz. Aproape scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o comparație cu cel al simbolistului norvegian Edvard Munch, Pubertate (1894), care pune în ecuație sexualitatea nubilei și anxietatea generată de aceasta și, nu mai puțin cu veneric-malițioasele desene ropsiene cu moraliatea lor excentrică și erotismul pervers al unor martirizări voluptuoase. Munch își expusese deja lucrările la Paris, în 1896, la Salonul Artiștilor Independenți. Relevant în acest sens este desenul lui Félicien Rops, Diaboli virtus in lombis (1888), care servea drept frontispiciu romanului Inițiere sentimentală (1887) al lui Joséphin Péladan. Tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fatale, Salomeea, într-un tablou de gen, nimfeta sărutând capul sfântului Ioan, sărut mortifer. În final, Lucrezzia K. regăsește vibrația unui sărut nu mai puțin pasional, chiar dacă nu macabru, a doi tineri îndrăgostiți pe o canapea, sărut transmițându-și ecoul voluptuos unei viori, în Cei care se iubesc. Langorii și prețiozității valorificate monden, un simbolism kitschizat, manierizat, edulcorat, îi răspunde într-o notă sarcastică Arghezi, în articolul "Expoziția Emilian Lăzărescu", apărut în 1913, în Seara: "Domnul Lăzărescu, la fiece doi ani
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]