1,110 matches
-
era decis, de data asta, să-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să o întrebați pe casieră dacă îi place slujba ei și câte ore lucrează în mod normal? Sincer, uneori e chiar ridicol. Decolăm și văd cum se înverzește la față unul din bărbați. Sunt puțin agitată. Sper că nu o să vomite pe pantofii mei noi-nouți. S-a mai întâmplat. Credeți-mă, nu e de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are încheieturile albe. Este, cu siguranță, îngrozit. Ați fi surprinși câți oameni în toată firea se tem de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă. —Îl cheamă Adam, îmi spune ea și inima mi se afundă parcă în piept. Adam Kirrane. Îmi vine să vomit. Sau să plâng. Sau să râd, sau orice altceva. Dar rămân remarcabil de calmă și încep să vorbesc. E ciudat, dar e un fapt bine cunoscut că oamenii se poartă imprevizibil când sunt în stare de șoc. Îi spun lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oraș și se distrează. Dar când dau pagina, îmi stă inima-n loc. Mă simt amețită. Iată-l. Adam. O poză imensă domină pagina. E în New York. Îmbrăcat mortal. Și cu un manechin de braț. Simt că-mi vine să vomit. Arată perfect împreună. Ea e tot ce nu sunt eu: înaltă, bogată, slabă și bronzată. Nu m-aș putea compara vreodată cu ea. Nici măcar nu aș încerca. Mâhnită, dau iar pagina. Nu vreau să mai văd poze cu Adam. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
legate de seara trecută pentru că, sinceră să fiu, chiar dacă aș vrea să vă spun, nu aș putea, pentru că îmi amintesc foarte puține lucruri după acea a treia sticlă de șampanie. Apa curge, desigur, pentru că nu vreau să mă audă Adam vomitând. Broboane de sudoare mi se adună pe față și gât, iar lacrimile îmi șiroiesc pe față. Stomacul meu regurgitează și mă simt groaznic. De ce sunt pedepsită? De ce am ajuns să mă îmbăt așa de tare? Adam o să mă creadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înlocuit lumânările de aseară. Localul arată mai degrabă primitor decât romantic. Totuși nu am deloc poftă de mâncare. Cafeaua neagră o să-mi fie de ajuns. Adam comandă un ou ochi. Eu comand pâine prăjită pentru că, dacă mănânc altceva, probabil o să vomit din nou. Mă simt mai normal odată ce am băut din cafea. O să mă simt și mai bine când o să ies la aer curat. — Probabil am vorbit multe prostii aseară, așa că iartă-mă, îi spun lui Adam în timp ce mă conduce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vrea să-mi spună ca a avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stânjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mâinile. Înainte să pleci. Nu te gândi la nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte multe ori În posturi absolut ridicole. Dar nici una dintre acestea nu suportă măcar comparație cu situația de acum. E mai groaznic decât atunci când am vomitat În baia părinților ei. E mai groaznic decât atunci când m-a găsit pupându-mă În oglindă și zicând „oo, baby“, cu o voce sexi. E mai groaznic decât atunci când m-a găsit scriindu-i o felicitare de ziua Îndrăgostiților profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai târziu, o aud vomitând. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurândă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecând gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere, spun, făcând eforturi să-mi iau un ton politicos. Mi-e teamă că nu există nici o poveste. — Lasă-mă pe mine să hotărăsc asta, OK ? spune Mick cu un zâmbet prietenesc. Tu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore. În sezon, cu toaleta tot timpul blocată, trenul de navetiști se transforma într-un veceu lung, nesfârșit. Băltoace de vin cu urină își fac drum pe culoar printre picioare, dacă-ți vine să vomiți depărtezi picioarele și-i dai drumu’, vrei să cobori - tragi alarma și cobori, exact ca în oraș, din autobuzul care te lasă în poarta casei... Tineri care noaptea se vede că au altceva mult mai bun de făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Fiindcă fata dumneavoastră se căsătorește. — Da, sigur, Tom îi e foarte devotat lui Lucy, zice agresivă. Total devotat. Nici nu se uită în altă parte. Mă fulgeră cu privirea și eu zâmbesc vag. Serios, ce ar trebui să fac? Să vomit pe el sau ceva de genul ăsta? Să‑i spun că e cel mai urât bărbat pe care l‑am văzut în viața mea? Toată lumea ar zice că sunt geloasă, nu? Și că nu vreau să recunosc adevărul. — E... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care au venit amândouă la birou cu aceeași jachetă Next și nici una din ele n‑a acceptat să și‑o dea jos pe a ei, și despre fata de la contabilitate care tocmai s‑a întors din concediul de maternitate și vomită în fiecare dimineață, dar nu vrea să recunoască nimic. Și încă una tare de tot! zice, dându‑mi cutia cu caramele. Cred că Alicia are o aventură cu cineva de la birou. Nu! spun, fixând‑o cu uimire. Serios? Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
considera a fi o datorie. Avea dreptate. Ea și-a petrecut întreaga viață încasând dobânzile de pe urma dezamăgirilor ei. 4 Nu am mai navigat, nu mi-am închipuit nicicând că navigatul poate fi atât de groaznic. Am rău de mare și vomit întruna. Acum zece zile m-am îmbarcat pe vasul Biluța, un vapor cargo ieftin, care merge în josul coastei, de la Shan-dong la Shanghai. Nu am mai fost la Shanghai. Simțeam că trebuie să fac ceva ca să scap din situația în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vasul Biluța, un vapor cargo ieftin, care merge în josul coastei, de la Shan-dong la Shanghai. Nu am mai fost la Shanghai. Simțeam că trebuie să fac ceva ca să scap din situația în care mă aflu. Ce am de pierdut? Când nu vomit peste bord, privesc marea. Îmi interzic să mă gândesc la Yu Qiwei. Noaptea, dorm pe podeaua vasului, printre sutele de pasageri de la clasa cea mai ieftină și animalele lor. Într-o noapte, m-am trezit cu găinați de rață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Lăsați-l, bă, să degere puțin afară, că, În halul În care e, n-are ce să-i strice! Așa că, dorind poate din ce În ce mai puțin să vezi ce se Întâmplă la Luminița În cameră, clătinându-te, abia stăpânindu-te să nu vomiți, tu, dragă Mihnea, te-ai urcat pe balustradă și, când te-ai dezmeticit, după câțiva pași ai descoperit că era mult mai Îngustă decât Îți imaginaseși și că până jos distanța era mult mai mare. Strangers by Night a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încearcă să și-o stăpânească. Și tot ce a văzut atunci și tot ce vede acum alunecând prin geamul mașinii și Încearcă, buimăcit, să recunoască. Au mai rămas doar niște cuvinte pe care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca. Putem oricând să-i otrăvim, să știi, zise ea, încercând să-l liniștească. Iar el zâmbi, fără să vrea, gândindu-se la ziua când fusese dus în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile pregătite de ea. Plin de bucurie, lipsise o săptămână întreagă de la școală. Privind-o, se simți cuprins de un acces de tandrețe. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul a întins mâna ca să dea la o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul căutând telefonul. A format imediat 999. —O ambulanță! Repede! Soția mea a pățit ceva... nu, nu respiră. Cred... Bărbatul nu reușea să rostească vorbele. Cred că e moartă. Înmormântarea lui Caitlin a fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar teoria este că dacă înlături fricțiunile, atunci subterfugiile nu mai sunt necesare, ceea ce înseamnă că orice pericol sau enervare dispare. Voilà! Amenințarea se risipește. Și chiar așa s-a întâmplat? a întrebat Alison neîncrezătoare, simțind că-i vine să vomite la gândul de la împărți pâinea cu Sofia. Da. De fapt, fosta s-a decis să se mute în Franța și să înceapă o viață nouă. Au tăiat orice legătură, a adăugat Julia privind visătoare în depărtare. Ce fericire! — Deci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
presupunând că n-o să mai fiu în stare să-l recâștig. Și-n acest punct, dintr-odată, femeia a zâmbit. —Dar așa, sper c-o s-o zbârcești, iar el o să se-ntoarcă la mine. Julia simțea că-i vine să vomite. Acum își dădea seama că planul ei, pe care-l crezuse inteligent, de a o curta pe Deborah, fusese, în cel mai bun caz, naiv și, în cel mai rău caz, o nebunie absolut cretină. Femeia din fața ei nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]