665 matches
-
vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E ceva în neregulă cu el? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din când În când se Întorcea spre Fănică al ei, ridicându-și vălurile cu bănuți auriți. Timpul trecu ușor și ajunse la marginea unei oaze unde fură Întâmpinați de mai mulți beduini, bărbați și femei, deosebit de ospitalieri. Gazdele erau foarte vorbărețe și Îi informau cu plăcere despre viața În deșert, despre cai, cămile și corturi, despre credința și istoria lor. Admirau un frumos apus de soare și mâncau din bucatele lor tradiționale: pâine coaptă la cuptor, orez gustos și carne de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar ne ajută și pe noi. <victor>: cred că o să trebuiască să plec <maya>: da îmi face plăcere să vorbesc cu tine <victor>: eu nu am apucat să spun prea multe <maya>: așa e. de obicei nu sunt atît de vorbăreața <maya>: cred că ești un bun ascultător, faci oamenii să ți se destăinuie <victor>: e posibil. trebuie să fac ceva cumpărături <maya>: trăiești singur? Adică... unde locuiești <victor>: în Canada <maya>: mda. Cam greu să vin pînă acolo <victor>: nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de origine italiană. Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu oaspeții casei cu care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând și pe Mont Blanc. Imi sugerează apoi că la Cannes să mă opresc și să iau vaporașul spre insulele Lerins, unde este un important
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal, tânăr și binevoitor, care ține locul parohului ce-i plecat în pelerinaj pe drumul sf. Iacob. Aici întâlnesc și o doamnă, franțuzoaică, tare vorbăreață, și ea în pelerinaj. Mai este și un conațional al tânărului preot african, un laic, mai în vârstă, cu vorba domoală și care ne întreabă pe amândoi de ce suntem pe acest drum, ce motivații avem și altele asemănătoare. Franțuzoaica îi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dar... O iubești, pentru că n-a mai ajuns la Paris, așa cum plănuiați amândoi, ci a colindat orașul pentru lecții de pian particulare, cinci lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit, dar știți ce răspuns mi-a dat? Stupefiant! „Vere dragă”, mi-a spus omul acesta, pe care nu-l văzusem niciodată Înainte să fi ajuns acolo, nici pe el, nici pe vorbăreața lui nevastă, nici pe fiul lor, un puști care se tot Învârtea prin jurul meu, ăsta, În schimb, nu scotea o vorbă. Fac o paranteză pentru apelativul „vere”, care mă scoate din sărite, el desemnează o relație socială de complicitate, pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă plăcută, era vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni. Fiecare familie din sat trebuia să facă o anumită normă la colectiv. Multe din suprafețele cultivate se aflau la o distanță destul de mare față de sat. Când se apropia vremea prășitului ( recoltatului), tanti
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi vreo problemă. Sună, m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
resturi. Va trebui să extindem cercetările și pe maluri ca să vedem de unde a putut veni obiectul de îmbrăcăminte descoperit. Poate vom avea noroc, cine știe? Vasilică Pohoață era alb la față și mergea tăcut prin pădure. Cât era el de vorbăreț de obicei, acum nu scotea o vorbă. Cristi se opri câteva clipe și așteptă ca agentul să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai departe. Ce-i cu tine? întrebă el. Ce să fie? se apără acesta. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
antipodul felului mamei sale de a fi. Deși aparențele poate că l-ar fi dat oarecum de gol - căci se poate spune că ținea la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aplece la capul lui Pandele și să-i cânte prelung - În sat, la Anișoara... Căci n-ar fi fost nici un sacrilegiu... Ce-o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să nu poată pricepe nimic din toate acestea! (Și nici nu poți să-i numești sufletul sterp, căci totul nu e decât un mic defect al urechii.) Mă mir că am putut crede în oarecare asemănări dintre noi. Irina era vorbăreață, spunea la întîmplare tot ce auzea, tot ce credea momentan, dar timp de ani, cât am fost împreună, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inconștientă. Îi place să vorbească mereu de frumusețea ei sau să critice vreo cunoștință. Probabil că romanul dintre mine și Ioana a interesat-o enorm, a făcut tot felul de tentative ca să afle detalii, dar Ioana n-a fost prea vorbăreață, nu atât din grija de-a ține un secret, cât din amuzamentul văzînd-o pe cealaltă curioasă zadarnic. Am întîlnit-o pe doamna Ghiga în timpul cât eram despărțiți; nu-și mai putea ține curiozitatea ca să afle noutăți și nici măcar nu și-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când am descoperit-o (îi uitasem numele), după ce mi se vorbise mult timp de ea. Fusesem cu câțiva ani mai înainte, ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl vedea pe Mitsuhide în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți." 20. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? 21. Căci întrucît lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. 22. Iudeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine, judecând după felul cum deseori mi-o arăta; și o femeie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la stomac, însă nu avem încotro, Marx ne-a demonstrat clar, că politica trece și prin stomac. Acestea sunt părerile mele despre cele patru cărți și nu aveți decât să mă contraziceți, însă știu, că foarte mulți din prăpădiții prea vorbăreți, care o fac pe-a deștepții zilelor noastre, vor sări ca arși, dacă vor citi ceea ce am scris. Dar oare ei, au ce să pună în loc? Aud?... Trei lacrimi Când s-a anunțat statistica structurii electoratului care la votat anul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
condamne, când să le dea drumul, iar ei tot freacă mangalul aiurea, ba se împiedică în legislație, ba în chestii de procedură, ba în poalele robii judecătorești? Dacă ar fi după el, spune că ar desființa tagma asta mult prea vorbăreață, și i ar da câteva ore suplimentare lui Boc să se ocupe și de treaba asta. Boculețului cel mic, nici nu i-ar fi prea greu, fiindcă demult s-a dezobișnuit să mai gândească și el cu capul său, ci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tochitură cu mămăliguță, specialitatea casei. Între timp văzându-i singuri, vine la masa lor o tipă de vreo 25 de ani și le propune să îi dea voie să ia loc cu prietenii ei. Erau trei tineri italieni, simpatici și vorbăreți, cum sunt acest popor. Nu numai că le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care s-au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să afle vreodată că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost, nici mai mult nici mai puțin, decât descendentul unor vestiți haiduci din Codrii Vlăsiei, era mai puțin exuberant și nu prea vorbăreț. Deși era aranjat convenabil în casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]