1,091 matches
-
Un tort mare 15 ruble. După alimentarele de acasă în care, când și când Ťse bagăť adidași și tacâmuri, priveliștile de aici sunt pentru noi ca paradisul imaginat de eroii }iganiadei". Sunt și cozi la Moscova, ce e drept, la votcă, la agențiile teatrale și la Mausoleul lui Lenin, însă "disciplinate". Și alte lucruri îl impresionează pe călătorul nostru în Rusia lui Gorbaciov, curățenia, ordinea, punctualitatea, străzile luminate, totul în comparație, bineînțeles, cu ce lăsase în urmă și avea să reîntâlnească
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
refuzat să comenteze, joi, pentru NYT, pe tema consumului de alcool, însă, în privat, unii au sugerat care ar fi țările din care provin cei mai răi "contravenienți". Ei i-au citat pe canadieni și whiskyul lor, pe ruși și votca sau pe francezi și vinul lor. Torsella nu a dorit să acorde un interviu, iar ambasadorul rus la ONU Vitali Ciurkin a declarat că "nu ar trebui să se bea (alcool) în timpul sesiunilor", dar că, "după program este o problemă
Propunere la ONU: să nu se mai vină în stare de ebrietate la negocieri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56669_a_57994]
-
vede în ea mama ei, Bunica lui Sașa. Bunicul - Claudiu Stănescu - a fugit de-acasă! Sîntem la Leoșa - Valentin Popescu -, la prietenul și vecinul lui. Nu se mai întoarce,vorba ceea, e bărbat, nu rahat, soția trebuie pedepsită. Se bea votcă și se desface firul suferinței în patru. O scenă mare, de actorie, de teatru, de viață. Bunica nu poate fără Bunicul. Și nici invers. Tot jocul cu telefoanele, cu vitejii fel de fel, cu orgolii și vanități fel de fel
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed. Mirador
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
basme Este o iarnă cumpliă în urechea mea dreaptă și-o vară toridă în cea stângă inima mi-e un adevărat patinoar alunecă moartea ori de câte ori încearcă să mă prindă în schimb sufletul arde până la cer După ce l-am stropit cu votcă vântul îl umflă ca pe un zmeu copilul din mine se aruncă în beznă ca pe un derdeluș argintiu o pasăre albă îi soarbe zâmbetul de pe chip și mi-l stoarce în palme stau cu fața la Dumnezeu și aștept să-mi
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața e numai corvoadă și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
cred că nu aș fi băut dacă nu aș fi văzut în librării volumul acela scos de Academie în care-s trecut la debutanți! Aveam 50 de lei pregătiți și deodată, mi-am zis că mai bine-i dau pe votcă decît pe bîzdîgania respectivă. Numai că, acum, doresc s-o cumpăr iar! Ciudat, pînă și data nașterii e greșită! Textul lui Mecu (!!!) nu l-am citit. Preferam să fi explodat și eu liric, ce naiba! Mult prea trist sînt în ultima
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
la soare, le voi cînta, se vor trezi din somn și vor umbla mai departe fără mine, vor rîde atît de zgomotos că vor întrista cerul mototolit ca o hîrtie în buzunarul lui Dumnezeu - fii liniștit, bea-ți berea ta, votca ta, vinul tău , apa ta odată cu ei ca și cum ai fi tu de o mie de ori la fel ca ei, singuri și ei la fel ca tine - ce mult vor vorbi despre tine după ce vor spune că ai murit fără
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
pancreatitei acute declanșate cu două săptămâni înainte de sfârșitul ei la 10 octombrie. Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriți în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenușă de paradis și zodie de țări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
fost. Măcar două mese puse cap la cap într-un restaurant. Valerian devenise cetățean român, era totuși un eveniment care trebuia sărbătorit! Chiar și cu piciorul în ghips. Toată neliniștea legată de viitor se poate topi într-un pahar de votcă sau de vin - alcoolicii știu cel mai bine asta. Dar Valerian încă nu devenise alcoolic. Deocamdată avea tot viitorul în față și era fericit, mai ales că Mirela acceptase să locuiască împreună, în garsoniera ei. O lună, două, pînă cînd
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion de femei amestecate într-o votcă.
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de muncă de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine ești tu și de ce îi privești cu atâta drag, Marfa Stanilova e departe, iar tu, ca un pervers mic, sorbi încet, cu înghițituri mici, dar mici de tot, votca. Dar cum să faci asta în timpul orelor de serviciu? La slujbă, timpul trece încet, încet de tot, și nu-l poți sorbi cu înghițituri mici, mici de tot ca pe votcă. Cu cât trece mai greu cu atât devine mai
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
sorbi încet, cu înghițituri mici, dar mici de tot, votca. Dar cum să faci asta în timpul orelor de serviciu? La slujbă, timpul trece încet, încet de tot, și nu-l poți sorbi cu înghițituri mici, mici de tot ca pe votcă. Cu cât trece mai greu cu atât devine mai dens, mai gros ca fumul de mahoarcă într-o cameră niciodată aerisită. Între două păhăruțe de votcă, ar putea bea ceai. Dar cum să bei ceai în timpul orelor de serviciu?" Marfa
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
tot, și nu-l poți sorbi cu înghițituri mici, mici de tot ca pe votcă. Cu cât trece mai greu cu atât devine mai dens, mai gros ca fumul de mahoarcă într-o cameră niciodată aerisită. Între două păhăruțe de votcă, ar putea bea ceai. Dar cum să bei ceai în timpul orelor de serviciu?" Marfa Stanilova (fir-ar numele ei blestemat și gura ei închisă pe veci) iar o să apară exact când el își toarnă pe furiș din samovarul răcit demult
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ambele cazuri fusese felicitat: mai întâi pentru avansarea sa ca funcționar principal și mai apoi ca funcționar principal, clasa II. Atât. Din păcate, nu profitase prea mult de pe urma acestor avansări pentru că observase că de fiecare dată, printr-o stranie coincidență, votca se scumpea în așa fel încât putea cumpăra tot atâtea sticle ca și atunci când era simplu funcționar. La un moment dat, într-o pasă pesimistă, reflectase la birt la această coincidență. Și era cât p-aci să i-o împărtășească
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ar vrea să-și mute paharul, scaunul și fundul la masa lui. Observându-l la rându-i fix, preț de câteva secunde, își dădu seama că faptul în sine - avansarea cu consecința ei, mărirea de salariu, și scumpirea concomitentă a votcii - trebuie privit filosofic: el exprima perfectul echilibru al lumii, în general, și al lumii sale, al vieții sale, în particular. Lumea era frumoasă și bine tocmită: dacă nu ar fi fost avansat, votca tot s-ar fi scumpit, iar el
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mărirea de salariu, și scumpirea concomitentă a votcii - trebuie privit filosofic: el exprima perfectul echilibru al lumii, în general, și al lumii sale, al vieții sale, în particular. Lumea era frumoasă și bine tocmită: dacă nu ar fi fost avansat, votca tot s-ar fi scumpit, iar el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fost avansat, votca tot s-ar fi scumpit, iar el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
tocmit în aleile lui încât nu ai cum te rătăci decât dacă te îmbeți, iar de îmbătat nu te poți îmbăta pentru că aici nu există bodegi, ci numai complexe alimentare de unde nu poți cumpăra decât pe bon o sticlă de votcă, atunci când se bagă; e atât de frumos cu tufele lui de trandafiri care parcă înfloresc numai rămurele uscate și spini, scaieți imuni la devenirea întru anotimpuri, adică mereu galbeni și casanți, bănci de fier pe care nu te poți așeza
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fiind probabil zona rezidențială. În aceste două ceasuri de vagabondaj romantic, casnic, precis și eficient - nu se putea să nu se fi băgat ceva la "complex" - ouă, dresuri de damă, băsci, șepci, pufoaice, pungi cu legume și oase pentru ciorbă, votcă, spumant, muștar, becuri de 40 w, lanterne, gută sau ace de pescuit, sfeclă roșie la borcan, hârlețe, stropitori de grădină, lighene de plastic pentru îmbăiat copilul, broboade, gumari, bețișoare aromate, carpete dinTașkent, matrioșe, stilouri din plastic cu rezervor detașabil etc.
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mergea la un fișet, descuia lacătul, extrăgea un dosar, mergea la alt fișet, repeta operațiunea până când găsea de cuviință - ce fericit a fost când și-a dat seama că asta e în voința și decizia lui, dar pe la a treia votcă și-a zis "și dacă este numai o părere, dacă altcineva, mai presus de voința și dorința sa îi spune âpentru azi ajunge, Ivan Mihailovici> - că e de ajuns pentru ziua respectivă și i le înmâna Marfei. Ea le lua
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
azi ajunge, Ivan Mihailovici> - că e de ajuns pentru ziua respectivă și i le înmâna Marfei. Ea le lua în brațe, se întorcea militărește și dispărea. "Sau dracu mai știe pe unde... adică cum să mă străduiesc mai mult?!" De votcă nu putea fi vorba! De dosare - nici atât! De contemplat turlele aurite ale bisericii - nu credea. Fusese de-ajuns ca o singură dată, într-o viață de funcționar, Marfa Stanilova să deschidă gura și liniștea lui se dusese pe apa Volgăi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pietonii cu locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar avea el o bănuială
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Cultură și Odihnă "Jdanov" pentru că fusese lacom și nu-și drămuise bine ziua de muncă. Nu, rezistase eroic pe baricadele muncii, îndatoririlor sale fără să creadă că pentru asta merită o recompensă (niciodată nu-și spusese "Pentru asta meriți o votcă, Ivan Mihailovici!"), dar și fără să se mustre că mănâncă pâinea poporului degeaba. Și-acum, dintr-odată, Marfa Stanilova (fie-i numele pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]