2,754 matches
-
dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și se apleacă spre mine, zicându-mi: N-o cunoașteți pe Mona, zice. Părerea mea e că la petrecerile ei de vrăjitoare nu o să vezi altceva decât niște hipioți care dansează în pielea goală în jurul unui pietroi plat. Privit de aproape, părul ei nu mai are aceeași culoare roz omogenă. Fiecare buclă este de un roz mai deschis pe exterior, cu nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă panoplii, cabinete și suporturi pentru crinoline, zice: Vrăjitoarele își numesc colecția de vrăji Cartea umbrelor. Versuri și poezii din lumea-ntreagă a fost publicată acum douăzeci de ani, îi zic. M-am interesat și eu cât de cât. Cartea a avut un tiraj de cinci sute de exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Bun, deci mai există câteva zeci de exemplare în bibliotecile publice. Poate că putem să le dăm de urmă și să eliminăm pagina 27 și în timpul ăsta să căutăm și sursa originală. — Cartea umbrelor, zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-o oră. Închide telefonul și-l pune pe scaunul de lângă ea. Pe scaun, între noi, se află agenda ei; o deschide și scrie un nume și data de azi. Cartea din poala Monei este o Carte a oglinzii. Orice vrăjitoare adevărată, zice, are o Carte a oglinzii. E un fel de jurnal și de rețetar în care aduni tot ce afli despre vrăji și ritualuri. De exemplu, zice, citind din Cartea oglinzii, Democrit spune că, dacă arzi un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți împlinească porunca. Vorbind în continuare la telefon, Helen și-l lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și vrăjitoare diurne. Vrăjitoarele diurne sunt bune și benefice. Vrăjitoarele nocturne sunt misterioase și urmăresc să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
continuare la telefon, Helen și-l lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și vrăjitoare diurne. Vrăjitoarele diurne sunt bune și benefice. Vrăjitoarele nocturne sunt misterioase și urmăresc să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona, magia făcea parte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și vrăjitoare diurne. Vrăjitoarele diurne sunt bune și benefice. Vrăjitoarele nocturne sunt misterioase și urmăresc să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona, magia făcea parte din viața cotidiană. Oamenii de afaceri își aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și vrăjitoare diurne. Vrăjitoarele diurne sunt bune și benefice. Vrăjitoarele nocturne sunt misterioase și urmăresc să distrugă civilizația. Voi doi sunteți vrăjitoare nocturne, asta e clar, zice Mona. Pentru oamenii ăștia cărora le datorăm democrația și arhitectura, zice Mona, magia făcea parte din viața cotidiană. Oamenii de afaceri își aruncau blesteme unii altora. Vecinii se blestemau între ei. În apropierea locului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fiecărui oraș important, care înghite zgârie-norii centimetru cu centimetru. Acum, aici și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vaca le-a răspuns la toate întrebările despre natura vieții și a morții. Vaca-fariseu a tot trăncănit vrute și nevrute, și nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor. La vânătoare de vrăjitoare. Ne uităm la toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă deschisă în mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uită la ea, zicând: — Eu sunt singura care știe să vadă adevărata ei valoare. Și eu îi zic să facă cum îi zice Helen. — E o Carte a umbrelor, zice Mona, adevărata Carte a umbrelor. Trebuie să fie a unei vrăjitoare adevărate. Lăsați-mă s-o traduc. O să vă zic ce-am descoperit. Pe cuvânt. Împăturesc blestemul de la Helen și mi-l vâr în buzunarul de la spate. Fac un pas spre Mona. Mă uit la Helen, și dă din cap. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-mi aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte frumos. Anizanta. Iedera japoneză. Bibanul de Nil. În momentul ăsta nu sunt sigur nici măcar că pot citi prezentul. Helen citește din hârtie. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în Canada. Băiatul care vorbește cu câinii rătăciți din adăposturi și-i ajută să se întoarcă acasă. Căutăm magia. Căutăm sfinții. Fecioara Zburătoare. Mântuitorul de pe Șosea. Infernul Iederei. Vaca-fariseu care grăiește. Ne ținem tot timpul de fapte. La vânătoare de vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la psihiatru, dar funcționează. Nu va mai trece mult până când lumea va fi a lor, a Monei și a lui Stridie. Stăpânul puterii e altul acum. Eu și Helen o să ne jucăm la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum este viața populației locale, Ximen află un lucru ciudat. În acest ținut se practica un obicei: în fiecare an, o tânără fată trebuia încredințată ca soție lui Hebo, zeul Fluviului Galben, altfel acesta provoca inundații. Slujbașii locali și o vrăjitoare asigurau cu zel împlinirea acestui ritual căci, în cinstea acestei căsătorii anuale, ei percepeau taxe exorbitante. Bătrâna vrăjitoare se ocupa chiar ea de alegerea noii mirese ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea o fată frumoasă provenită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintr-o familie sărmană, bătrâna anunța autoritățile și copila era imediat adusă cu forța. În ziua căsătoriei, fetei i se cerea să se așeze pe un așternut de bambus și pe urmă era aruncată în apa rece. Pe malul fluviului, vrăjitoarea săvârșea atunci un fel de ceremonie ritualică și spunea poporului că Hebo este mulțumit de noua soție. După ce a aflat toate informațiile, fără să spună nimănui nimic, Ximen Bao s-a gândit să găsească o rezolvare prin care să împiedice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ziua căsătoriei rituale anuale cu Hebo, Ximen Bao s-a dus pe malul fluviului cu soldații săi. La scurt timp, toată protipendada orașului se grăbi către fluviu ca s-o vadă pe fata aleasă drept sacrificiu. Era acolo și bătrâna vrăjitoare. Atunci, Ximen Bao ordonă: Aduceți-mi viitoarea mireasă, vreau să văd dacă e sau nu frumoasă! Când fata ajunse în fața lui, el îi aruncă o privire și spuse: Nu. Fata asta nu e destul de frumoasă pentru a fi soția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în fața lui, el îi aruncă o privire și spuse: Nu. Fata asta nu e destul de frumoasă pentru a fi soția lui Hebo. Trebuie să găsim alta și mai chipeșă. Dar cum astăzi este chiar ziua căsătoriei, trebuie să-i cerem vrăjitoarei să intre în fluviu ca să-l anunțe pe Hebo că mâine îi vom oferi o fată mult mai frumoasă. Și ordonă soldaților s-o arunce pe vrăjitoare în apă. Mai târziu, el adăugă: Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai chipeșă. Dar cum astăzi este chiar ziua căsătoriei, trebuie să-i cerem vrăjitoarei să intre în fluviu ca să-l anunțe pe Hebo că mâine îi vom oferi o fată mult mai frumoasă. Și ordonă soldaților s-o arunce pe vrăjitoare în apă. Mai târziu, el adăugă: Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să trimitem pe cineva s-o ajute să se grăbească puțin! Și puse să fie azvârlită în fluviu și asistenta vrăjitoarei. Toată lumea fu uimită văzându-l pe Ximen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]