594 matches
-
nu vom voi să ardem nici unul din copacii care dau oamenilor negri hrană și umbră. Soldatul nu știa ce să răspundă. Tăcu. Iar în noaptea a doua, mergând tot prin pustietatea de nisipuri, Iahuben înțelese că sclavul nu era prost. Vreascurile lor, ațâțate bine pe coama unei măguri de nisip, făcură flacără aproape cât și un copac. - N-or să se rătăcească? întrebă totuși Iahuben încălzindu-se la foc. - Se vede de departe, răspunse sclavul. La nevoie, mai este cu ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi spuse și alergă vioaie spre turnul argintiu, de unde se întoarse în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chemat pe toți, dar nu vor să mănânce carne. Lui Auta am să-i duc acolo. Celelalte două femei schimbară priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu mănâncă ce mâncăm noi, decât dacă vor! - Nefert, focul cu care ai aprins vreascurile este adus de zei din cer? întrebă din nou Mehituasehet. Îi răspunse însă tot Mai-Baka: - De ce te miri, stăpână îndrăgită de zei? Cine nu știe că focul vine de la zei? Dar când vor să-l aprindă zeii, cum îți închipui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ele își continuă drumul, căci nu am simțit niciodată nevoia să facă altceva. Vița de vie, cultivată pentru a sta singură în bătaia vântului și a ploii, sub umbra grea a zilelor umede, rezistă și ea cum poate, plină de vreascuri, cu crengile groase cojite, cu aspect de lăsată în paragină. Câteodată vântul bate cu putere sub soarele de vară. Atunci dealul deveni un popas pentru șoferi, o răcoare binevenită. Vara mi se mai cunoaște, absența unui han călduros pentru drumeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest amestec gîndirea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere, și luă În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul spre tavan, ca și cum i-ar fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor. Hubăhil îl măsură dintr-o ochire. Ucenicul avea un trup subțire de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o pădure săniile negustorilor. Când s-a mai zbicit zăpada și s-a făcut pârtie, au ieșit grânarii cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat. Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeile sale, pentru a nu face rău fătului și a nu provoca nașteri premature. Chiar și învăluit în precauții și întrerupt de îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel Viclean“, cât și vorbe puțin măgulitoare la adresa științei medicale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-a lui săgeată în pământ. (65) Ș-ajungînd au scos amnarul, au scos cremene și iască Ca s-ațîțe foc în codru, să se-ntindă s-odihnească. Dar întîi se sfătuiră ca pe rând să stee pază Și pe foc să pue vreascuri, a se stinge să nu-l lase, Hotărând ca celui care va lăsa să se potoale, (70) Va lăsa să-i prindă noaptea, ei să-i pue capu-n poale. Se culcară doi. Cel mare să păzească au rămas. Dară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Arta poate eterniza entuziasmul exploziv al unei clipe. Nici bilețelele găsite în ușă nu trebuie citite mot a-mot, d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care nu au nici ce mânca și nici cu ce se îmbrăca. Aceeași pereche de pantofi vechi la cinci copii, toți elevi, că îi vezi strecurându-se seara târziu desculți, prin noroiul rece ca gheața, cu câte o spinare de vreascuri. Asta a pus capăt la toate. Atâta lucru nu ai priceput că în socialism nu sunt copii săraci? Știi ce-a promis tovarășul secretar Spânu? Va trimite imediat o brigadă din partea Inspectoratului "pentru a stârpi bulibășeala din școli...să încalece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
harnic și gospodar, un apartament modest, un "Trabant" de care nu se va despărți niciodată și o singură viață de care e foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atinsă de motan. Când împlinește un an, aștepți prima zi cu lună plină! Nu mănânci nimic toată ziulica! Te duci singur-singurel la capătul câmpului, aproape de cimitir, noaptea lângă foc când luna plină e pe cer! Iei cu tine o pirostrie, vreascuri cât mai multe și pregătești un ceaun mare plin cu apă clocotită, pe care să-l ții tot timpul pe foc! Fix la miezul nopții, iei mâța care nu a fost atinsă de motan, îi tai coda cu satârul dintr-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îndepărtat, erau cele mai avantajate. Acestea nu trebuiau să apeleze la milostenia nimănui în timpul celor aproape două luni de vacanță, deoarece se retrăgeau la casa părintească și, după o perioadă destul de lungă de pendulare între focul din vatră întreținut cu vreascuri și fundul grădinii, se întorceau și cu ceva provizii, poate și cu ceva gologani puși la chimir, iar la întrebarea stereotip: Unde a-ți petrecut vacanța?" răspunsul era unul și același: "În R.F.G." (pentru neavizați "R.F.G. = refugiu în fundul grădinii") Cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca o sfârlează, se răsucește și încearcă să lovească în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul ca să-l obosească, până să-l poată lua prin surprindere. Dar, când motanul vru să se mai răsucească o dată, se împiedecă de niște vreascuri și râsul se aruncă cu toată greutatea în spinarea lui... Îi apăsă trupul pe pământ și-i înfipse colții adânc în ceafă, care printr-un pufăit furios se transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu la o parte un colț al păturii și lăsă să se vadă jumătate de antilopă încă suculentă și acoperită de sânge uscat. Mănâncă tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îi tremurau foarte tare. În privirea lui nu citeam nici inițiere spirituală, nici Înțelepciune; În privirea lui nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat un rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi ceremonia a Început. Rugul a fost aprins de David, avea În ochi o sclipire destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bată Într-un ritm lent și grav. Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]