791 matches
-
Oamenii pe care îi ajutăm noi par să fi învins. Frații noștri s-au instalat deja în cinci noi colonii și muncesc acolo din greu pentru a crea alți frați, care să ocupe repede tot spațiul disponibil și să asigure vrerea Domnului nostru. Zuul rămase o clipă pe gânduri și apoi răspunse: - Încă de când v-am creat, v-am spus că vă veți naște cu adevărat abia când veți scăpa de blestemul numerelor. E împotriva lui Dumnezeu să te înmulțești peste
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Asta e calea Domnului Dumnezeului nostru, care nu poate îngădui să vadă cum o parte a lumii trăiește în afara legilor Sale. V-am vorbit atâția ani despre păcatul numerelor. A venit vremea să îl înțelegeți în sensul său mai larg. Vrerea Domnului Dumnezeului nostru este ca voi să îi faceți pe oameni să trăiască asemeni vouă, arătîndu-le măreția căilor Sale. Ultimele cuvinte stârniră agitație printre mătci. Imediat, una dintre ele începu să vorbească: - Dar nu e ăsta un drum plin de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asupra lor, dar nici eu nu sunt invincibil. Așa că, nu! Voi nu înțelegeți. Trebuie să-i faceți pe oameni să depindă de voi, de mâncarea pe care o produceți, de uneltele voastre... Acționând apoi cu dibăcie îi vom transforma după vrerea Domnului Dumnezeului nostru. - Dar de ce vrea El să-i schimbe pe oameni din moment ce noi suntem copiii lui? Nu de noi ar trebui să aibă grijă, apărîndu-ne de tot ce e străin și bucurîndu-se de smerenia noastră? - Asta, copiii mei, e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e infinit mai puternică acum. Ai reușit să mă împiedici să plec. Fără să îți dai seama, însă nu faci decât să împlinești voia Dumnezeului meu. - Deocamdată te împiedic să te volatilizezi... zâmbi Xtyn. O să vedem mai târziu a cui vrere o îndeplinesc. Brusc, Bella începu să se agite. - Cer să mi se... Xtyn se întoarse brusc către el, corpul său deveni o umbră, iar când putu fi văzut din nou, stătea lângă împărat, a cărui față ajunsese să își privească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ridică ochii Diribal dintre hârtiile sale. - Da. Fiindcă nu ni se dăduseră toate particularitățile lumii respective, am eșuat lamentabil. Diribal zâmbi subțire: - Unde îți e credința, popo? Hotărăște-te: ori ești unealta infailibilului tău Dumnezeu și atunci eșecul e din vrerea Lui, ori dimpotrivă esti un necredincios fioros care nu se ridică niciodată... Starețul se mânie. Mâinile sale noduroase se încleștară pe toiagul încovoiat de care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deveni stufos ca un papuris numai bun de ascunziș pentru prădători care ne pândesc păsările cîntătoare.Ce-am alege să fim atunci, prădător sau pradă? Și, mai ales, cât de mult am fi dispuși să plătim ca să ni se împlinească vrerea? - Cronicile noastre povestesc totul cu amănunțime, spuse Abatele. Familia Census nu ne-a vorbit nici măcar o clipă despre imensul complex de peșteri al planetei. Și poate că acest lucru n-ar fi fost atât de important dacă întreg labirintul acela
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în care “plumbul” este efectiv transformabil în “aur””. Sau, cum se exprimau alchimiștii înșiși, “Tu ești materia însăși a Marii Opere (obținerea pietrei filosofale, n.n.) (Grillot de Givry) ”. Și, încă: “Un om care, renunțând la orice senzualitate și ascultând orbește vrerea lui dumnezeu (sensul evoluției Universului, n.n.), a ajuns să participe la acțiunea pe care o exercită inteligențele cerești (entitățile spirituale, zeii de exemplu, adică acei în care se manifestă legile evoluției Universului, n.n.), posedă chiar prin aceasta Piatra Filosofală; niciodată
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Recunoaște, bineînțeles, abilitatea intelectuală a lui Lorenzo, dar nu-i întrutotul convins. Pentru că, odată rezolvată problema concilierii preștiinței lui Dumnezeu și a existenței liberului arbitru, cum trebuie abordată, în noile condiții, problema voinței lui Dumnezeu? Ce vrea el? Care e vrerea lui? De ce vrea mai degrabă acest lucru și nu altul? Există sau nu limite ale voinței sale? Până unde anume poate el să-și impună vrerea? în ce anume punct începe voința oamenilor? Etc. Valla refuză să mai continue discuția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trebuie abordată, în noile condiții, problema voinței lui Dumnezeu? Ce vrea el? Care e vrerea lui? De ce vrea mai degrabă acest lucru și nu altul? Există sau nu limite ale voinței sale? Până unde anume poate el să-și impună vrerea? în ce anume punct începe voința oamenilor? Etc. Valla refuză să mai continue discuția. El a definit regulile jocului la începutul conversației. O întrebare, un răspuns. El dovedește și însuflețire și talent și dialectică și iscusință retorică. Și-a arătat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mult cu cât într-un asemenea moment îți vine să faci cu totul altceva decât să cauți în bibliotecă volumul în chestiune. Și totuși, chiar cu toate limitele sale, acest remediu al voinței educate și pus în calea durerii de vrerea noastră nu întârzie să provoace o micșorare a suferinței. Așadar, chiar și infimă, orice tentativă de a îngrădi negativitatea merită să fie experimentat. Cu timpul, odată cu agravarea crizelor, a durerilor și a intensităților Montaigne și-a mai nuanțat elogiul adus
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
publicațiile exilului, cea a responsabilității față de cultura românească, apare În Caete de Dor. Metafizică și poezie, unde se subliniază: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvînt de Început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care În libertate și rîvnă probează vrerea de dăruire a cuvîntului și gîndului românesc. Celor care se străduiesc să vadă În spiritualitatea românească realitate, tîlc și valoare. Acelora care, mai cu osebire, aici și acum, inaugurează o altă prezență În vreme, aceea de a substitui categoriei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Iancu, Alba Iulia, 1978 (în colaborare cu Monica Anton); Legende și povestiri din Munții Apuseni, I-II, Alba Iulia, 1979 (în colaborare); Iancule, soare trudit, Alba Iulia, 1992; Florile dalbe, flori de măr, Alba Iulia, 1993; Horea, munte al vrerilor noastre, Alba Iulia, 2000. Repere bibliografice: Ion Buzași, „Stele în munți”, TR, 1977, 18; Aurel Sasu, „Stele în munți”, ST, 1977, 11; Laurențiu Ulici, Imagini în plan îndepărtat, CNT, 1981, 10; Titu Popescu, „Cântecul inimii”, „Cu fața spre iubire”, T
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
mentalităților face și obiectul volumului Eseu în istoria modelelor umane (1972). Cu ilustrări tipologice italiene, franceze și engleze din preajma Renașterii sau de la finele ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele propuse ca modele, în epoci și din colectivități diferite, întrupează vrerile și gândirea oamenilor din anumite momente în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând mari aspirații sociale - binele, adevărul și demnitatea -, ele pot reapărea de multe ori, învestite cu semnificații noi în istoria civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
o bursă, cercetează istoria Banatului în arhivele din Viena. În aceeași perioadă face studii intermitente de actorie și regie la Berlin și München. În 1930 Sever Bocu îl cheamă la ziarul „Vestul” din Timișoara. Înființează însă, în mai 1932, revista „Vrerea”, cea mai importantă publicație culturală timișoreană din perioada interbelică. În toamna anului 1932 va fi cercetat pentru activitate subversivă, iar în 1937 revista este suspendată. În același an va fonda Casa de Editură și Corporaj Artistic Vrerea, unde îi apare
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
mai 1932, revista „Vrerea”, cea mai importantă publicație culturală timișoreană din perioada interbelică. În toamna anului 1932 va fi cercetat pentru activitate subversivă, iar în 1937 revista este suspendată. În același an va fonda Casa de Editură și Corporaj Artistic Vrerea, unde îi apare antologia 11 poeți bănățeni (1942), prima propunere calificată a unei imagini a Banatului literar, care ilustrează, poate cel mai bine, calitățile sale de mentor. În 1945 revine în actualitate cu articole în publicațiile timișorene, dar și cu
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
11 poeți bănățeni (1942), prima propunere calificată a unei imagini a Banatului literar, care ilustrează, poate cel mai bine, calitățile sale de mentor. În 1945 revine în actualitate cu articole în publicațiile timișorene, dar și cu seria nouă a revistei „Vrerea”, desființată însă în 1948. Arestat în 1949, iese din închisoare în 1950, stabilindu-se întâi la Greoni, apoi la Timișoara și din nou la Greoni. Din 1967 activează în cadrul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Debutează în 1914, cu versuri, la
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
de animator. Întemeietor de reviste, de societăți culturale, lider eficient într-o Timișoară cosmopolită, el și-a neglijat propriile scrieri, multe rămânând în faza de fragment, de proiect. Scriitorul nu a finalizat nimic, deși din repetatele lui intervenții publicate în „Vrerea” se poate configura imaginea de ansamblu. Om de stânga, prieten cu Ernst Toller (din care traduce în 1935 Cartea rândunelelor), S.-U. aparține, ca poet, expresionismului „de stânga”. Cântecul uzinei (1935), poem ce ar fi trebuit să devină Cartea uzinei
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare. Rămâne doar fuga de Eden, scrijelind peste dureri. În unduirea singurătății, fraternizezi cu singurătatea. CAUT Caut de prea multă vreme, dar am uitat ce. Printre milioanele de vreri, nu știu dacă am găsit ce. Trasă întruna în zăluda-mi preumblare, totul curge fără-ndemânare. Caut acel ceva fără nume, fără contur, fără masă și știu că-l voi găsi atunci când voi învăța să uit. Caut uitarea. Uitarea de
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acelui Voievod („om de casa Cantacuzinilor”) ironizat de cronicarul Bălenilor și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă ce le va fi vrerea, cum și făcea, nu numai boerilor, ci tocmai și ticăitului domnului Antonie vodă, că atâta îi scurtase toate veniturile, cât nici dă mâncare nu era sătul și dă băutură, că-i da cât voea ei: în zi dă dulce, carne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
treptat cu o notorie arhimnezie care nu e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere din 1938 (același 1938...), Îl suportă și descoperă fără vrere este ulterior extras din sensul său ocult și secret Într-unul direct exterior - dar camuflat: conflagrația atomică. O Însemnare din jurnalul secret al lui Dominic Matei (pattern care continuă tehnica lui Zerlendi, Înlocuind caracterele sanscrite cu un safe american) Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub titlul Di-t bana armânului, carte semnată Nicolae C. Velo Molovișteanu și dedicată tatălui său „ca semn de recunoștință și deosebită vrere”, V. publică în 1903 o culegere de proze scurte, urmată în 1905 de Cântițe junești, un fel de „cântece de vitejie” care l-au făcut faimos printre aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]